Domnule Prim-Ministru,
Constatăm cu îngrijorare că în ultimele zile are loc în România o campanie agresiv concertată pentru susţinerea proiectului minier promovat de compania Gold Corporation la Roşia Montană (RMGC). Putem bănui motivul aflat la originea insistentelor declaraţii ale așa-zisului grup independent pentru monitorizarea patrimoniului de la Roşia Montană (GIPMPCRM) în favoarea demarării proiectului minier, prezentat ca soluţie viabilă pentru salvarea patrimoniului cultural de la Roşia Montană, dar şi ca prilej de exprimare a poziţiei privilegiate deţinute de RMGC în deciziile asupra destinului patrimoniului cultural românesc: în pofida pretenţiei de independenţă, acest grup este finanţat de compania RMGC, iar poziţia sa este expresia transparentă a acestei realităţi. În consecinţă, oameni de cultură importanţi, dar – aşa cum rezultă din declaraţiile făcute publice – defectuos sau deloc informaţi în problemele conservării, protejării monumentelor istorice şi ale gestionării complexe a peisajului cultural întorc spatele realităţii, calificând drept intenţii de salvare a patrimoniului cultural propunerile proiectului RMGC.
În chip semnificativ, exact în aceste zile s-a produs şi decizia luată într-o şedinţă ţinută în secret de către Comisia Naţională de Arheologie (CNA), o decizie de natură să pună în pericol soarta monumentelor istorice şi arheologice şi a peisajului cultural în ansamblul său, prin actul administrativ al descărcării de sarcina arheologică, care poate deschide calea spre scoaterea Masivului Cârnic, cu cei 7 km de galerii romane, de sub protecţia legii. Este inacceptabil că această decizie a fost concepută şi promovată întru totul în favoarea intereselor financiare ale RMGC şi ale celor ce au fost pe diferite căi stimulaţi să susţină în chip suspect, din chiar interiorul comunităţii ştiinţifice, campania anti-ştiinţifică de minimalizare a interesului istoric al Roşiei Montane şi de reducere la minim a protecţiei datorate patrimoniului istorico arheologic de valoare universală al acestui sit. Această decizie, care pare a fi fost acceptată fără obiecţii de către ministrul Kelemen şi a fost implementată deja formal sub semnătura unui funcţionar de rang judeţean, se întemeiază pe o dublă premiză falsă, şi anume că cercetarea arheologică a Masivului Cârnic a fost încheiată şi că amenajările miniere romane complexe din acest masiv – al căror caracter excepţional, de unicat pe plan european, a fost relevat de concluziile cercetărilor echipei de arheologie minieră care le-a studiat (Univ. Toulouse) – pot fi conştient sacrificate prin exploatarea la zi a masivului.
Atragem atenţia că implementarea formală şi practică a deciziei de descărcare arheologică a Masivului Cârnic ignoră hotărârea definitivă şi irevocabilă prin care Curtea de Apel din Alba Iulia a anulat precedenta decizie de descărcare de sarcină arheologică (din anul 2004). Va fi oare nevoie de o nouă acţiune în justiţie pentru ca Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, precum şi organul său consultativ CNA, să înţeleagă că misiunea lor este protejarea moştenirii culturale a României şi nu sacrificarea acesteia?
Credibilitatea RMGC în materie de conservare şi restaurare a monumentelor istorice este bine cunoscută prin distrugerea prin demolare sau abandon dirijat a peste 150 de case din zona Roşia Montană, prin propunerile de distrugere extinsă a monumentelor de importanţă excepţională ca recompensă pentru o iluzorie bunăstare economică de scurtă durată. Procedeele de restaurare aplicate de RMGC şi competenţa autorilor acestora sunt corect reflectate în exemplul concret oferit prin aşa-zisa restaurare a unei clădiri din centrul istoric al Roşiei Montane – căreia, dincolo de cosmetizarea de faţadă i s-a falsificat structura istorică – şi în soluţia hilară de salvare a galeriilor romane prin realizarea unor copii cu caracter muzeistic. Exersarea procedeului de tristă amintire de a aduce adevărul în slujba minciunii este un apanaj banal al tipului de propagandă în favoarea intereselor economice ale unei companii de interes privat, dar este inacceptabilă ca expresie a acţiunilor Statului în problema protejării moştenirii culturale a României. Este inacceptabil ca Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional să intre în rezonanţă cu un sistem de manipulare a opiniei publice care profită în exces de gravele probleme sociale existente la Roşia Montană şi de lipsa cronică de informare a populaţiei în privinţa condiţiilor necesare pentru o dezvoltare cu adevărat durabilă. Este inacceptabil ca un ministru al Culturii şi Patrimoniului Naţional să confunde distrugerea unui monument istoric cu salvarea acestuia. Este inacceptabil ca ministrul Culturii şi Patrimoniului Naţional, personal sau prin vocea funcţionarilor din subordine, să dezinformeze opinia publică cu privire la consecinţele introducerii Roşiei Montane pe lista tentativă a UNESCO, când aceasta a avut recomandarea unor înalte foruri naţionale şi internaţionale, inclusiv Comisiile de Cultură reunite ale Parlamentului României, şi să se prefacă a nu şti care sunt consecinţele abandonării patrimoniului cultural de la Roşia Montană unei companii economice de interes privat, care promovează procedee de conservare şi restaurare ce contravin principiilor şi practicilor prevăzute de convenţiile internaţionale la care a aderat Statul Român. Este inacceptabil ca populaţia dramatic sărăcită a Roşiei Montane să nu merite altceva din partea Statului Român decât o încurajare cu false iluzii despre viitor.
Atragem atenţia asupra contradicţiei fundamentale între concluziile Comisiei Prezidenţiale pentru patrimoniul construit, siturile istorice şi naturale (Comisia) – înfiinţată prin Decizia Preşedintelui României în 18 aprilie 2008 – şi modul în care Guvernul României prin vocea Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional îşi manifestă prezenţa în legătură cu salvarea patrimoniului cultural de la Roşia Montană. În primul Raport elaborat (Patrimoniul construit şi natural al României în pericol. Măsuri prioritare de protecţie), faţă de care Preşedintele României şi-a manifestat public totala adeziune cu prilejul lansării din 16 septembrie 2008, ca şi în Raportul final editat de curând de Institutul Cultural Român, Comisia constata că situaţia Roşiei Montane exemplifică în cel mai înalt grad posibilitatea de atingere a securităţii naţionale prin distrugerea patrimoniului subteran şi suprateran (istoric şi natural), în numele unei investiţii economice prezentate ca unica variantă pentru o dezvoltare durabilă.
Atragem atenţia Guvernului României că actuala criză economică şi cu atât mai puţin interesele economice ale unei companii de interes privat nu pot fi făcute responsabile pentru slăbiciunea Statului Român în a proteja destinul moştenirii culturale a României.
În numele datoriei pe care fiecare ţară o are faţă de generaţiile viitoare, solicităm Guvernului României să-şi reconsidere poziţia faţă de un Patrimoniu pe care are misiunea de a-l apăra şi nu de a-l abandona, să dea un semnal concret că Ministerul Culturii și Patrimoniului Naţional consideră, într-adevăr, o prioritate a activităţii sale «cucerirea patrimoniului cultural» şi să refuze primul pas spre distrugerea finală a Roşiei Montane – avizul de descărcare arheologică a muntelui Cârnic, care conţine cele mai extinse şi importante galerii romane.
dr. Monica Mărgineanu Cârstoiu, CșI – Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române, preşedinte al Asociaţiei „Arhitectură. Restaurare. Arheologie”
prof. dr. Mircea Babeş, CșI – Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române, preşedinte al Asociaţiei „Vasile Pârvan”
prof. dr. Ioan Piso, preşedinte al Fundaţiei Culturale „Roşia Montană”
prof. dr. Andrei Pippidi, Universitatea din Bucureşti, fost preşedinte al Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice
prof. dr. Aurelian Trişcu, fost preşedinte al Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice
prof. Şerban Cantacuzino, membru al Societăţii Anticarilor şi al Institutului Regal al Arhitecţilor din Marea Britanie
prof. dr. Dan Mohanu, Universitatea Naţională de Arte Bucureşti
conf. dr Sergiu Nistor, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”, președinte al ICOMOS România
dr. Maria Alexandrescu Vianu, CșI – Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române
Maria Berza, expert în politici culturale
dr. Radu Harhoiu, CșI Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române
Șerban Țigănaș, președinte al Ordinului Arhitecţilor din România
Șerban Sturdza, vice-președinte al Ordinului Arhitecţilor din România, vice-preşedinte al Pro Patrimonio
conf. dr. Horia Ciugudean
drd. Virgil Apostol, Muzeul Naţional de Istorie a României, secretar al Asociaţiei „Arhitectură. Restaurare. Arheologie”
dr. Ştefan Bâlici, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”, vice-preşedinte al Asociaţiei „Arhitectură. Restaurare. Arheologie”