Cu ocazia dezbaterilor paralamentare de anul trecut privind Codul de procedură penală, Cristian Ghinea a adresat plenului un semn obscen, pentru care președintele partidului USR, Dan Barna, a fost nevoit ulterior să își ceară scuze public (video aici). Prin inițiativa legislativă recentă de interzicere a organizațiilor și propagandei comuniste, Cristian Ghinea a arătat că de fapt are o atitudine obscenă nu doar față de colegii lui parlamentari, ci și față de democrație. Și pentru că este o inițiativă colectivă, același lucru se poate spune din păcate și despre USR. Inițiativa USR este inadecvată pentru că manifestă o incultură sociologică și politică crasă și mai ales este indecentă pentru că este făcută în numele combaterii ‘incitării la ură, la discriminare și violență pe motiv de diferență de clasă socială.”
Ghinea precizează într-un interviu în Europa Liberă că există două fenomene distincte care au stat la baza acestei inițiative: “Este o decomunizare întârziată, dar necesară. Pentru că sunt două fenomene. Comunismul vechi, atât ca structură de oameni care au rămas cu nostalgii și care vorbesc de bine acel regim criminal și fac asta fără niciun fel de timorare. Sigur că ne apărăm democrația, democrația trebuie să fie proprietarul legitim al spațiului public. Pe de altă parte, mai este un curent nou-comunist, de oameni care nu au cunoscut direct acele vremuri, care socializează pe internet, în universități și așa mai departe și care au început să facă o propagandă explicită comunistă. Aceste două genuri de manifestare nu sunt legitime în spațiul public al unei democrații.”
(1) Dacă ieși din spațiile consacrate ale clasei de mijloc și socializezi puțin cu populația 45+ din orașele și satele României, cu muncitorii din fabrici, cu bătrânele care vând în piață, cu pensionarii, cu romii de la marginea orașelor post-industriale, întâlnești aceeași realitate socială masivă: pentru ei perioada comunistă a însemnat un trai semnificativ mai bun decât în prezent. Oamenii spun aceste lucruri cu sinceritate, uneori cu lacrimi în ochi și dacă ai răbdare îți povestesc cu exemple extrem de vii despre cum s-a degradat viața lor. Sigur că și ei sunt împotriva crimelor comise de comuniști, opresiunii și lipsei libertății: însă în termenii bunăstării sociale și economice nu trebuie să fie nici o îndoială că un vast segment al societății românești consideră că a avut o viață mai bună. Cine trece azi pe lângă un stand de alimente și nu înțelege cât de mult înseamnă pentru numeroși oameni din România faptul că 1 kg de făină este redus de la 2,68 Ron la 2,19 Ron, nu poate să înțeleagă cât de dificilă este viața în prezent pentru o bună parte a societății românești. Acestea nu sunt cazuri izolate, nu sunt nostalgici ai unui regim criminal, sunt o majoritate covârșitoare: 66 % dintre cei care au trăit în acea perioadă spun că în comunism era mai bine și 50% dintre ei ar alege socialismul în detrimentul capitalismului datorită siguranței locului de muncă (IRES, 2018). Cifrele sunt imense. Articularea publică a acestor realități (în grupuri mai mari de trei persoane) și încercarea de a convinge și pe alții de aceste lucruri va putea însemna că toți acești oameni sărmani sunt pasibili de până la 10 ani de închisoare. Ceea ce este o imensă formă de obscenitate politică.
Ceea ce explică aceste cifre este desigur procesul masiv de declasare socială prin care au trecut mase întregi de oameni. Încă ne lipsește o istorie socială a impactului dezastruos pe care reformele economice, terapiile de șoc și politicile de austeritate le-au avut asupra populației României în anii 90. Pentru mulți dintre români aceste reforme brutale ale economiei de piață capitaliste au însemnat sărăcie, mizerie și o viață trăită în ruinele post-industriale pe care politicile de stat catastrofale le-au generat. A însemnat o migrație masivă, familii destrămate, copii traumatizați emoționali de lipsa unui părinte care trudea în fermele semi-sclavagiste din Occident, sau prestând munci menajere pe care cetățenii lumii ‘civilizate’ nu mai doreau să le presteze. Pentru cei care nu au putut să emigreze (preponderent romi) a însemnat o degradare accelarată a vieții, până au fost împinși la groapa de gunoi a orașului, sursă de venituri muncite din greu și în unele cazuri sursă de hrană. Și din această simbioză între oameni și gropile de gunoaie s-a născut una dintre forțele de muncă cele mai precare din Uniunea Europeană care lucrează pentru salarii de nimic în industriile cele mai profitabile (de prelucrare a lemnului în Baia Mare, de exemplu). Și în același timp a devenit una dintre cele mai urâte categorii sociale.
Ceea ce descrie cel mai bine acest proces de declasare socială este exact fraza utilizată în inițativa legislativă mai sus menționată: “[incitare] la ură, la discriminare și violență pe motiv de diferență de clasă socială”. Într-adevăr, așa pot fi rezumate politicile și transformările neo-liberale implementate în România de guvernanți. Deschideți paginile ziarelor și citiți cum sunt demonizați ‘asistații sociali’ sau ascultați dezbaterile în Parlament despre măsurile punitive îndreptate împotriva acestora. Ultimele trei decenii de transformări capitaliste au însemnat multe lucruri bune pentru societatea românească, însă au însemnat și o violență brutală de clasă îndreptată împotriva unui segment numeros al populației românești. Să echivalezi acest segment masiv al societății românești cu o “structură de oameni care au rămas cu nostalgii și care vorbesc de bine acel regim criminal și fac asta fără niciun fel de timorare” înseamnă să manifești o lipsă teribilă de empatie, dar mai ales înseamnă să ai o înțelegere istorică și socială complet deformată cu privire la ce s-a întâmplat în România în perioada post-comunistă. USR dă dovadă de insensibilitate politică majoră când crede că poate să combată aceste procese sociale prin instituirea unei legi de purificare ideologică, fără să adreseze problemele economice și structurale ce le-au generat. Această inițiativă trădează perfect lipsa de considerație pentru majoritatea săracă din jur și blindajul ideologic în care s-a instalat USR-ul ca partid al clasei de mijloc, urbane și înstărite.
(2). Toate aceaste populații declasate social nu au în prezent o voce politică, iar violența de clasă îndreptată sistematic împotriva lor a produs forme minimale de rezistență și un număr extrem de redus de tensiuni și conflicte sociale de muncă. Desigur un rol important l-a jucat și faptul că ultima guvernare de dreapta a instituit una dintre cele mai represive Legi a Dialogului Social din istoria recentă a României care a destructurat practic mișcărea sindicală din România. Consensul politic pentru reformele neo-liberale implementate în România s-a impus prin coerciție legală în timpul sumbrei guvernări Boc și a măsurilor de austeritate întreprinse de acesta. Singurele voci critice pe care le mai poți auzi azi cu privire la acest consens neo-liberal vin din câteva ong-uri, platforme publicistice, mici mișcări civice, și două sau trei centre universitare.
Și în acest context este important al doilea fenomen pe care îl observă Cristian Ghinea în motivarea pe care o dă pentru această inițiativă: “Pe de altă parte, mai este un curent nou-comunist, de oameni care nu au cunoscut direct acele vremuri, care socializează pe internet, în universități și așa mai departe și care au început să facă o propagandă explicită comunistă.”
Se cunosc bine spațiile universitare din România și ceea ce spune domnul Ghinea este mai mult decât o aberație imensă, este un fake-news major și o mostră de fundamentalism ideologic cum din păcate foarte des găsești printre intelectualii din România. Universitățile din România sunt bastioane ale liberalismului și gândirii de dreapta și au avut un rol decisiv în producerea expertizelor economice și politice în vederea legitimării transformărilor neo-liberale din ultimele trei decenii. Universitari care să împărtășească idei comuniste sunt un fenomen inexistent. Sau dacă există, poți să îi numeri pe degetele de la o mână, iar euro-comunismul lor funcționează mai degrabă în registrul unora dintre cei 51 de Euro-parlamentari care alcătuiesc grupul Stângii Unite Europene / Stânga Verde Nordică. Și domnul Ghinea dorește să devină un membru al acestei instituții, însă este departe de cultura democratică și politică pe care Parlamentul European o manifestă. Atitudinea domniei sale este însă emblematică pentru obscurantismul ideologic existent în USR.
Ce începe într-adevăr să se constituie ca mică masă critică în sistemul universitar românesc sunt persoanele care împărtășesc idei social-democrate sau, în puține cazuri, socialist-democratice. Acestea se dezvoltă preponderent în cadrul facultăților cu profil socio-uman și sunt structurate mai degrabă în jurul susținerii unor politici de recunoaștere identitară și mai puțin în jurul unor politici sociale precum locuirea socială, impozitarea progresivă, solidaritate economică cu persoanele sărace, reducerea bugetului pentru armată și SRI în favoarea realizării unui sistem public de sănătate și educație inclusiv. În câmpul științelor socio-umane, aceste persoane constituie însă în mod categoric o minoritate în raport cu cadrele intelectuale conservatoare sau liberale care au o orientare profund anti-stângistă și naționalistă. În România însă, inclusiv în mediul universitar, înverșunarea ideologică și adeziunea fanatică față formele cele mai sălbatice de capitalism și naționalism face ca susținerea oricăreia dintre politicile sociale mai sus menționate să atragă imediat eticheta de ‘sexo-marxist’ sau ‘comunist’. Contează prea puțin că pentru mulți dintre ‘stângiștii’ din mediile universitare din România chiar și formele de social-democrație dezvoltate în Europa Occidentală reprezintă uneori politici prea radicale pe care nu și le pot asuma sau faptul că votează recurent anti-PSD în favorarea partidelor de dreapta. În universitățile din România nu doar că nu există sprijin pentru comunism, ci sunt extrem de puțini și cei care susțin poziții social-democrate sau socialiste. A vorbi în acest context de ‘propagandă explicit comunistă’ înseamnă un delir ideologic imens.
Însă să nu ne inșelăm. Când Cristian Ghinea face referire la noul comunism, el se referă exact la aceste firave idei și practici de stânga care încep să răsară pe diferitele platformele publicistice, ong-uri și mișcări civice. Sunt sigurele spații unde este produsă o critică la adresa disfuncționalităților capitalismului într-o societate dominată de o imensă hegemonie culturală neo-liberală. Să îți dorești să legiferezi pedepse de până la 10 ani pentru promovarea unor astfel de ‘idei comuniste’, într-un context în care abia există o voce critică cu privire la procesul masiv de declasare socială și economică ce a avut loc în perioada post-comunistă înseamnă să manifești o formă majoră de ideologizare conservatoare. Iar această mantră ideologică nu este un accident, ci este constituitivă elitelor de dreapta USR-iste: în laboratoarele lor politice sunt vehiculate înființarea noilor centre de re-educare politică forțată și amenințarea cu trimiterea la pușcărie a adversarilor politici prin hotărâri de guvern. Cultură politică zero, cultură democratică zero, înțelegere a societății românești zero. Așa poate fi rezumată această inițiativa a USR.
P.S.
Acest proiect de lege are loc în contextul pregătirii pentru alegerile euro-parlamentare. Cristian Ghinea ocupă poziția numărul 2 pe lista comună USR / PLUS. Parlamentul European are în componența lui un număr important de politicieni care împărtășesc idei comuniste sau socialiste. Ei reprezintă în acest for european democratic un număr semnificativ de cetățeni ai Uniunii Europene care împărtășesc astfel de idealuri politice. În cazul adoptării acestei legi, România ar deveni o țară periculoasă de vizitat pentru acești cetățeni. Ar există permanent riscul ca cineva să îi denunțe pentru promovare de idei comuniste, dacă cumva îndrăznesc să își facă publice convingerile politice (delațiunea nu a fost încurajată doar de structurile represive ale aparatului comunist-stalinist din România, ci și de USR-iști, conf. art. 3 alineat 3 din proiectul legislativ). Va fii fel de periculos ca și pentru cetățenii UE care vizitează Arabia Saudită, dar nu sunt atenți la fundamentalismele religioase și prescripțiile alimentare sau Coreea de Nord și nu respectă milimetric ideologia oficială a partidului-stat.
Și tocmai pentru a evita instituirea unor astfel de culturi profund nedemocratice, Uniunea Europeană garantează libertatea convingerilor politice. Inclusiv cele comuniste. Nu este nevoie să mergem prea departe, s-a întâmplat și cu ocazia înființării în România a Partidului Comuniștilor Nepeceriști (PCN) în 1996 când tribunalele românești au respins cererea de constituire a acestei formațiuni politice. România a pierdut ulterior procesul la Curtea Europeană a Drepturilor Omului în această speță. Merită recitite paragrafele 55 și 58 din sentința judecătorească din 3 Februarie 2005, cazul 46626/99 (sublinierile îmi aparțin):
- Curtea notează că programul politic şi statutul PCN cuprindeau într-adevăr pasaje care criticau atât abuzurile fostului partid comunist înainte de 1989, de care se distanţează, inclusiv prin titulatura sa, cât şi politica dusă după 1989. Conform Curţii, una dintre principalele caracteristici ale democraţiei rezidă în posibilitatea pe care o oferă de a dezbate prin dialog şi fără recurgere la violenţă problemele ridicate de diferite curente politice de opinie şi aceasta chiar dacă deranjează sau îngrijorează. Într-adevăr, democraţia se bazează pe libertatea de exprimare. În această privinţă, o formaţiune politică ce respectă principiile fundamentale ale democraţiei (paragraful 46 anterior) nu poate îngrijora pentru simplul fapt că a criticat ordinea constituţională şi juridică a ţării şi că doreşte să o dezbată public pe scena politică (vezi, mutatis mutandis, Cauza Partidul Comunist Unit din Turcia şi alţii, citată anterior, p. 27, paragraful 57). Or, în speţă, instanţele interne nu au arătat în nici un fel prin ce anume programul şi statutul PCN erau contrare principiilor fundamentale ale democraţiei. În această privinţă, Curtea nu poate admite argumentul Guvernului, conform căruia România nu poate accepta ca apariţia unui partid comunist să facă obiectul unei dezbateri democratice.
- Curtea este, de asemenea, dispusă să ia în considerare contextul istoric al cazurilor ce îi sunt supuse spre examinare, anume, în speţă, experienţa de comunism totalitar a României înainte de 1989. Cu toate acestea, ea observă că doar acest context nu poate justifica necesitatea ingerinţei, cu atât mai mult cu cât partide comuniste cu ideologie marxistă există în câteva ţări semnatare ale Convenţiei. Curtea observă aşadar că toate criteriile ce definesc „nevoia socială imperioasă” (paragraful 48 anterior) nu sunt reunite în speţă: instanţele nu au probat că programul politic al reclamanţilor era incompatibil cu „o societate democratică” şi cu atât mai puţin existenţa unei ameninţări rezonabile iminente la adresa democraţiei.”
Ulterior, Curtea Constituțională din România a reafirmat acest principiu precum și sentința CEDO când a respins Legea lustrației prin decizia 820/2010. Găsiți toate aceste argumente elaborate articol cu articol în punctul de vedere al Guvernului României condus la aceea vreme de Dacian Cioloș cu privire la o lege similară privind interzicerea organizațiilor cu caracter comunist inițiată de PSD și UNPR în 2016. Pe atunci Cioloș era un ‘tehnocrat’ apolitic, acum deschide lista USR/ PLUS la alegerile euro-parlamentare. Când tehnocratia și mișcarea civică anti-politică devin partid și program politic atunci se poate cu ușurință vedea cât de similar este ‘anti-sistemul’ clasei de mijloc cu sistemul existent pe care îl critică: PSD și USR sunt exact aceeași mizerie ideologică a violenței de clasă îndreptată împotriva celor marginalizați sociali.