Cum se prepară un „cocktail Molotov”? (II) Dacă în Rusia se poate, de ce să nu se poată și în România? (&video)

Vasile Ernuhttp://www.ernu.ro
Vasile Ernu este născut în URSS în 1971. Este absolvent al Facultăţii de Filosofie (Universitatea Al.I.Cuza, Iaşi, 1996) şi al masterului de Filosofie (Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj, 1997). A fost redactor fondator al revistei Philosophy&Stuff şi redactor asociat al revistei Idea artă+societate. A debutat cu volumul Născut în URSS (Polirom 2006, 2007, 2010) care a fost tradus în mai multe limbi. În 2009 publică la ed. Polirom volumul Ultimii eretici ai Imperiului. În 2010 publică (Editura Polirom) împreună cu Bogdan-Alexandru Stănescu volumul Ceea ce ne desparte. Epistolarul de la Hanul lui Manuc. În 2012 publică (Editura Cartier) volumul Intelighenţia rusă azi.În 2013 publică (Editura Cartier) volumul Sînt un om de stînga. Alături de C. Rogozanu, C. Şiulea şi O. Ţichindeleanu este coordonatorul volumului Iluzia anticomunismului, ed. Cartier 2008. În ultimii ani a ţinut rubrici în România Liberă, HotNews, Adevărul, Timpul, Noua Literatură, Suplimentul de Cultură şi Observator Cultural.

În timp ce la Moscova are loc un protest de o amploare nemaiîntîlnită de pe vremea lui Elțin, la București e o liniște dubioasă. Urmăresc de citeva zile ceea ce se întîmpla în capitala Rusiei și ma surprinde mobilzarea și organizarea exemplară a rușilor. Acum un an nu aș fi crezut că așa ceva e posibil la Moscova, capitala în care se toacă toți petrodolarii fostului Imperiu. Chiar și acum cîteva luni, în plină ”primăvară arabă”, mai toți analiștii susțineau că așa ceva nu ar fi posibil în capitala rusă. Însă ceva a pus în mișcare un numar tot mai mare de oameni, ceva a făcut ca o societate foarte fragmentata să se solidarizeze și să se revolte împotriva ”stabilității și bunăstrii” putiniste. Curios e faptul că acest miting la care au participat peste de 30.000 de oameni a fost aprobat de instituțiile statului rus acuzat de autoritarism.

Ei bine, dacă în Rusia lui Putin pe care noi o privim cu cu superioritate ”democrata”, astfel de manifestații se pot organiza cu aprobarea oficialităților, legal, civilizat, în România actuală, țară membră UE, protestul este imposibil. Ceea ce se întîmplă în România la acest capitol este fără precedent în perioada postcomunistă. Ce se întamplă cu firava noastră democrație de fapt?

Pe 10 decembrie, de Ziua Internațională a Drepturilor Omului, un grup de cetățeni au vrut să organizeze în București o manifestație pașnică cu ocazia acestei zile. Organizatorii au respectat procedura legală: au depus o cerere la primărie și în loc să primescă un aviz pozitiv, Comisia de autorizare a Adunarilor Publice nici nu a răspuns în 48 de ore așa cum prevede legea. Pentru a cîta oară această comisie încalcă drepturile la manifestație al cetățenilor capitalei în spațiul public. De ce nu au autorizat această manifestare? Ce motive au? Acesti protestatari, în mare parte membri ai unor ONG-uri cunoscute, sînt un pericol pentru societatea românească? Care sînt criteriile după care se aprobă sau nu un miting, un protest etc.? Cine va răspunde pentru încălcarea legii de către instituţiile statului? Cine va răspunde pentru încălcarea unor drepturi fundamentale?

Cum era de așteptat, protestatarii s-au prezentat la manifestarea ”neautorizată” și au manifestat pașnic. Rezultatul: un număr imens de polițiști, mult mai mulți decît manifestanții, au sosit la fața locului și au  ”arestat” (reținut) și dus la poliție 10 tineri care țineau baloane în mînă. E un abuz al  autorităților aceste „rețineri” și amenzi? Ce lege au încălcat? Tinerii nu au făcut decît să protesteze față de “atitudinea sfidatoare a celor de la Primaria Capitalei” care nu le-au aprobat mitingul, adică pentru că li s-a încălcat niște drepturi. Cum trebuie să procedezi cînd instituțiile statului încalcă legea și nu-ți respectă drepturile fundamentale?

Reamintim pentru cei care nu cunosc legea. În Legea nr. 60/1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice scrie negru pe alb: „Libertatea cetăţenilor de a-şi exprima opiniile politice, sociale sau de altă natură, de a organiza mitinguri, demonstraţii, manifestaţii, procesiuni şi orice alte întruniri şi de a participa la acestea este garantată prin lege(ART.1)”. Tot în această lege în vigoare nu există cuvinte precum: a aproba/ aprobare, a autoriza/ autorizare. Adunările publice se declară de către cei care le iniţiază, iar autoritatăţile pot cel mult să le interzică în mod explicit.

Însă asta nu e o noutate. Recent, politologul Andrei Țăranu scria pe VoxPublica un text care ne relatează o experiență identică: ”Bref, acum o saptămână şi jumătate, mai exact pe 28 noimebrie, am depus o cerere la PMB pentru o demonstraţia paşnică pentru data de 15 decembrie a.c. împotriva comasării algerilor. Trebuie precizat că subiectul nu fusese inflamat nici de putere nici de opoziţie, dar el exista pe agenda politică de ceva vreme. Datele de idenficare sunt acestea: 28.11.2011, ora 15.18, nr de inreg: 1045273. ONG deponent: Centrul de Studii in Idei Politice (CeSIP), Str. Povernei, No. 6-8, Bucuresti. Ei bine, la solicitarea noastră nu s-a dat nici un răspuns timp de o saptămână şi ceva. Însă, la apelul telefonic de astăzi 8 decembrie 2011 referitor la cererea nostră ni s-a spus că nu am primit acceptul Comisiei. Fără motivaţie scrisă, fără întâmpinare, fără nimic. Ni s-a spus NU! Dacă domnul Pleşu avea nevoie de o motivare pentru a afla de ce nu putem vorbi de democraţie reală în România, iată răspunsul. Libertatea de expresie şi implicit de contestare este una din libertăţile garantate atât de Drepturile Omului cât şi de Constituţia României. Poate nu avem dreptate, poate milioane de cetăţeni români sunt ahtiaţi după de alegeri comasate. Acesta este visul lor. Să economisească douăzeci de milioane de euro pentru ţară, respectiv 4, 33 euro de alegător. Ce poate fi mai nobil?”

Cu nu foarte mult timp în urmă, scriam despre noul „Proiect de lege privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice” față de care mai multe organizații au adoptat poziții foarte critice. Atunci ne-am mobilizat și am protestat cerînd „retragerea definitivă a proiectului de lege”. Motivul central invocat de semnatarii protestului se referea la faptul „că această lege, aflată actualmente în stadiu de proiect, reprezintă, în fapt, o tentativă de a reduce drastic aria de eficienţă reală a unor drepturi cetăţeneşti fundamentale, în primul rând a libertăţilor de asociere şi exprimare”. Din cîte știu, în acest moment, legea este retrasă sau cel puțin e lasată în standby. O fi un succes al celor cîtorva organizații protestatare sau dor PDL vrea ceva mai multă liniște?

Revenind la Rusia, ceea ce se întîmplă acum la Moscova era de neimaginat acum cîteva luni. Regimul lui Putin părea să controleze foartre bine totul, puterea de la Kremlin părea stăpînă pe situație. Ceea ce se întîmpla zilele acestea acolo, ne arată că uneori e nevoie de foarte puține ingrediente ca ceva să producă scînteia care să aprindă focul. Dacă în Rusia lui Putin se poate, de ce nu s-ar putea și în România în care nici-o formă de protest și revoltă organizată parcă nu prinde, iar instituțiile statului încalcă abuziv dreptul la protest și a celor cîteva grupuri mici și neputincioase care încearcă să protesteze pentru diverse cauze. Iar în România sînt foarte multe motive pentru proteste. Chiar foarte multe. (În timp ce scriu aceste rînduri, cîteva ore după arestarea tinerilor din Piața Universității, postul de televiziune publică transmite în direct festivitațile tineterului PDL… revoltător).

Deci cum se face un „cockteil Molotov”? Voi reaminti ceea ce am spus acum cîteva luni. „Cine crede că pentru a face un „cocktail Molotov” este nevoie doar de o sticlă, benzină şi un fitil căruia să-i dai foc, se înşeală amarnic. Nu aceste materiale constituie esenţa lui. Ingredientele şi explozia acestui cocktail faimos sînt de fapt cauzele unor efecte de cu totul alt ordin. Ingredientele lui nu sînt sticla, benzina, fitilul şi focul. Cu totul altceva face ca el să producă acel efect exploziv. De ce e nevoie? Nu trebuie decît să ai o putere care-şi ignoră şi dispreţuieşte cetăţenii, care-i umileşte cu zîmbetul pe buze recitindu-i o mantră a salvării şi care îşi face legi pentru a se proteja şi pentru a controla orice formă de revoltă sau protest. Cînd cuvintele şi acţiunile politice încep să nu mai aibă nici un efect real, cînd clasa politică se rupe total de doleanţele şi nevoile cetăţeanului şi cînd cetăţeanul înţelege că de fapt nimeni nu îl mai reprezintă, atunci „cockteilurile Molotov” încep să explodeze de la sine. Iar dacă puterea nu este dornică de astfel de efecte, atunci ar trebui să se gîndească de 10 ori înainte de a încălca flagrant legile elementare ale propriilor săi cetățeni.” În curînd, efectele acestor abuzuri se vor face simțite la toate nivelele. Dacă în Rusia se poate, se poate și în România dar doar cu o întirziere care ne caracterizează.

 

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.

Ultimele articole