Cratițele-n stradă. Manifestații la Montréal

Câte 5-6 ore pe seara/noapte, sute de kilometri parcursi în toate directiile de zeci de mii de oameni entuziasti, în nu se stie câte manifestatii-cratiti spontane în aproape toate cartierele. Asa arata orasul Montréal (Québec, Canada) din ultimele seri si nopti.

Zbang-clanc-cling! Zbang-clanc-cling! /

La-loi-spé-ciale/ On-s’en-câ-lisse! / Le-gea-spe-ciala/Nu-ne-pasa!

(On s’en câlise! – expresie québécoise)

Cring-cring! dang-dang!

Restons! Restons!/Res-tons-grou-pés! / Ramânem! Ramânem!/Ra-mâ-nem-grupati!

Zbang-clanc-cling! Zbang-clanc-cling!

Chaaaa-rest, whouu-ouuu! (Jean Charest este primul-ministru al Québéc-ului)

Cring-cring! dang-dang! Zbang-clanc-cling! Zbang-clanc-cling!

Proiectul legii speciale 78, decretul municipal anti-masca si zdranganirea cratitelor

Toate sunt, teoretic, manifestatii ilegale, pentru ca de vineri, 18 mai 2012, de cand parlamentul Québec-ului a adoptat proiectul legii speciale 78 (devenita între timp legea 12, cu drepturi depline; dar practic nimeni nu o cunoaste sub noua denumire), demonstratiile spontane sunt interzise, organizatorii celor declarate sunt obligati sa dea itinerariul politiei si în eventualitatea unor derapaje, sunt pasibili de amenzi piperate (mai multe detalii, aici ). Scopul declarat al legii este de a obliga studentii sa renunte la protestele împotriva cresterii taxele universitare (studenti aflati de 3 luni în greva, facand cel putin o manifestatie pe zi), dar o serie de articole ale legii referitoare la organizarea de manifestatii, la adunarile publice si la libera expresie a opiniei ating drepturi fundamentale ale tuturor cetatenilor, drepturi consfintite, dealtfel, de Carta canadiana a drepturilor si libertatilor, recunoscuta in Québec (Despre contextul social si politic al producerii acestei legi, gasiti ceva mai multe informatii aici ).

Tot vineri, 18 mai 2012, Consiliul local al primariei Montréal-ului a adoptat un decret municipal care pe langa interzicerea manifestatiilor spontane si obligativitatea de a furniza itinerariul, interzice si « purtarea de masti ». Aceasta, în pofida celor 70 de luari de cuvant împotriva proiectului, exprimate în audienta publica organizata în mare graba cu o zi înainte (noroc cu Facebook si Twitter) si a tuturor memoriilor depuse de tot felul de organizatii. Termenul de « masca » nu este clar, si revine politiei dreptul de a judeca situatia si de a defini termenul. Printre altele, sunt interzise mastile traditionale din manifestatiile sindicatelor, deghizarile cu diverse ocazii; pana si fularul tras pe ochi la minus 30 de grade poate fi considerat o masca. Nimeni nu a putut raspunde la întrebarea ce va face politia de Halloween sau în cazul in care se va organiza o manifestatie de hidjab-uri (stiindu-se ca în Canada, valul, hidjab-ul sau burca nu sunt interzise). De-aici, probabil, si raspunsurile ad-hoc ale unor reprezentanti ai politiei sau ai primariei (de care apartine politia) care nu au gasit altceva sa spuna decat ca evaluarea potentialului periculos al purtatorului unei masti se va face în functie de intentiile banuite ale persoanei!

In prima noapte dupa adoptarea legii, mii de oameni iesisera în centrul Montréal-ului, în piata Émelie-Gamelin, devenita simbol urban al protestelor actuale, pentru a-si exprima dezacordul. Inceputa pasnic, manifestatia s-a terminat cu violente din partea politiei si o serie de arestari (paradoxal, nu în virtutea noii legi adoptate). Fluul din jurul legii – ca de exemplu, un fel de interdictie non-explicita de a purta « patratul rosu » (le carré rouge), simbolul grevei studentilor, arborat de sustinatorii miscarii, fie ei studenti sau nu (ca regizorul Xavier Dolan la Cannes) sau interzicerea adunarile publice de mai mult de 50 de persoane – n-a facut decat sa alimenteze atmosfera de neliniste.

Ceea ce nu a împiedicat o serie de reactii umoristico-ironice, ca de exemeplu, afluxul imens de telefoane la politie pentru indicarea traseelor unor presupuse grupari (care, evident, au ajuns sa blocheze circuitele) sau crearea unei pagini-eveniment Facebook « Le SPVM veut connaître nos itinéraires? Collaborons! » (SPVM – politia orasului Montreal – vrea sa stie traseele noastre? Sa colaboram!) care a dat nastere unui delir total de anunturi în genul celui sugerat de initiatori : « Traseul gruparii ‘Cumparaturi la Piata Jean-Talon’. Data si ora : 20 mai, 11am. Numar de persoane asteptate : 3. Traseu : intersectia la Roche-Bélanger / Marché Jean-Talon : directia Fromagerie Hamel, SAQ, si Chez Louis via tarabele de fructe si legume/ retur la punctul de plecare spre ora 13 (daca nu sunt intalniri neprevazute) ».

Ideea de a protesta prin zdranganirea cratitelor a fost lansata sambata, 19 mai, de catre un profesor de colegiu (Cégép) care a creat pagina Facebook « Nos casseroles contre la loi spéciale / Cratitele noastre impotriva legii speciale». A fost mai mult un gest individual de revolta, decat de mobilizare de masa (cum o declara intr-un interviu, surprins el insusi de amploarea miscarii). Zdranganirea cratitelor de la 8pm la 8.15pm, cum se mentiona in prezentarea paginii, a parut multora cea mai buna solutie de a manifesta pasnic dezacordul fata de noua lege.

Manifestantii si fortele de ordine, soarecele si pisica

In primele seri de la lansarea actiunii, s-au auzit cateva cratiti în fiecare cartier; timide si razlete. Samabata si duminica, în centrul orasului, au continuat manifestatiile de noapte cu mii de participanti. La fel si violentele din partea politiei; din ce în ce mai frecvente si arbitrare : retineri în grup, sprayeri cu gaze lacrimogene a unei intregi terase de la un bar, pentru ca un client i-ar fi interpelat necuviincios, piper de Cayenne si bastoane în caz de « apropiere » (nu se stie ce inseamna exact) de fortele de ordine, arestarea unui proprietar de bar care ar fi ajutat manifestanti incercuiti sa se refugieze, etc. (circula o serie de video-uri cu astfel de scene).

Luni, manifestatia de noapte a reunit aproape 10 000 de oameni, s-a deplasat prin mai multe cartiere, inclusiv în Westmont, cel mai bogat din Montréal; politia s-a multumit cu rolul de acompaniator. Marti, în timpul zilei, a avut loc marea manifestatie de aproape 500 000 de participanti, studenti, dar si alte categorii socio-profesionale (care marca 100 de zile de la declansarea grevei si dezacordul impotriva proiectului de lege 78), devenita la un moment dat ilegala din cauza schimbarii traseului. De fapt, manifestatia fusese anuntata de cateva saptamani de miscarea studentilor si se vroia o a treia mare demonstratie de masa din Québec : prima fusese pe 22 martie si reunise aproape 200 000 de participanti (un record), in principal, studenti si profesori; a doua, pe 22 aprilie s-a suprapus cu Ziua Pamantului (La Journée de la Terre) si a adunat aproape 300 000 de persoane, (studenti, dar si ecologisti, partide politice, sindicate, tot felul de asociatii; multi, veniti cu copii si chiar cu bebelusi în carucioare). Pe 22 mai, în urma legii 78, doua din organizatiile studentesti (FECQ si FEUQ) au anuntat ora de plecare si traseul. CLASSE, a treia organizatie, declarase cu o zi înainte ca nu recunoaste aceasta lege, ca va continua sa functioneze dupa Carta canadiana a drepturilor si libertatilor si ca va proceda la « nesupunere civica » (désobéissance civique). Marti, aflata în capul demonstratiei, CLASSE a schimbat traseul initial si a dus toata manifestatia spre vestul orasului (în loc de est), pentru ca în final sa ajunga în punctul de sosire anuntat la politie. Ceea ce, evident, a perturbat traficul, dar nimeni nu a parut enervat de asta, multi claxonau în semn de solidaritate; nu s-a înregistrat decat un singur act de violenta, fara consecinte asupra întregii manifestari. Politia practic nu a fost prezenta : cativa politisti ici si colo, cateva masini care blocau circulatia pe unele strazi, vreo 6-7 în fata la Loto-Québec.

La ora 8 pm, pentru prima data se faceau auzite ceva mai multe cratiti în oras. In cateva cartiere, s-a migrat cu voie buna de pe balcoane pe strazi; oameni batant în cratiti traversau intersectiile, asteptau la semafoare în grup, ca sa traverseze în cealalta directie. Toate manevrele aveau aerul de coregrafie urbana colectiva, practicata indelung. In realitate, nu e vorba decat de strategii de conturnare a legii care interzice (cum ziceam mai sus) gruparea publica spontana în mai mult de 50 de persoane. Cartierele Villeray si Rosemont ne-au surprins pe toti. De obicei, linistite, familiale, e-adevarat, cu ceva mai multi studenti în ultimii ani, din cauza gentrificarilor de data recenta, s-au transformat într-o noapte : o manifestatie de cateva mii de oameni lovind în cratiti, acompaniata de masini de politie (da, iarasi o « incoerenta » : se aplica legea sau nu?), s-a deplasat de colo-colo cateva ore.

In timpul asta, în centrul orasului, dupa un început calm si aproape festiv, politisti, trupe anti-revolte (anti-émeute) si forte speciale ale politiei provinciale arestau în jur de 500 de persoane (in masa si individual). Se pare ca era prima data cand invocau legea 78. Arbitrariu, violenta fata de grupuri mici si/sau în centrul orasului, o pasivitate tacita fata de mii de persoane din cartiere… Si elicoptere zburand la joasa inaltime pana la doua noaptea deasupra centrului si cartierelor-minune.

Montréal 24 mai 2012, de la 8 seara la 2 noaptea

Este deja a doua seara cand se iese masiv în strada cu zdranganit de cratite. Un vacarm infernal, într-o atmosfera de bucurie si de buna dispozitie rar întalnite, cu o fervoare uimitoare. De la mic la mare, parinti cu copii în pijamele, gata de culcare, persoane mai varste, studenti si nestudenti, vecini de cartier, mai mult necunoscuti între ei, au iesit în fata caselor si apoi în intersectiile mai importante din cartier sa zangane împreuna cratitele, sa vocifereze împotriva legii speciale 78, a decretului municipal anti-masca, a brutalitatii fortelor de ordine. Se bate cu linguri, spatule, teluri, polonice în tigai, oale, ibrice, capace de metal, tavi, forme de prajituri, numai din metal sa fie!

E ceva molipsitor în tot ce se întâmpla. Nu poti ramane în casa, dar nici doar pe balcon, si pana la urma, nici macar în prima intersectie mai importanta, cu alti o suta, doua. E suficient un grupuscul care sa o ia pe una din strazi, ca toti ceilalti sa il urmeze. Iti gasesti cunoscuti si prieteni, si pleci cu ei. Persista o oarecare teama, dar se merge inainte cu entuziasm. Cand se intra pe unul din bulevarde, cativa opresc masinile si convoiul isi continua drumul in zdranganit de cratiti, sustinut de 4 tobe aparute intre timp. De pe margini, incurajari, aplauze, fluieraturi, alte zdranganituri de cratiti sau de balustradele balcoanelor. Din baruri, restaurante, cafenele, aceleasi manifestari de simpatie din partea clientilor si chiar al personalului, iesiti cu totii in usa sau la ferestrele larg deschise. Se intra intr-o zona locuita de comunitatea evreilor ortodocsi si pentru prima data ii vad, copii si parinti, oprindu-se si ranzand, bucurandu-se cu ceilalti, vecinii lor, cu care nu prea au contacte. Mai ca nu aplauda. Traseul ad-hoc duce acum spre casa primarului Montréal-ului, unde se poposeste pentru cateva minute bune. Cu cateva ore inainte facuse o declaratie in care isi exprima inca o data saturatia fata de conflictul cu studentii si cerea sa se ramana in balcoane cu zdranganitul ca ei, oricum, il vor auzi. N-a fost sa fie de la departare. O masina de politie isi face aparitia, si se posteaza intr-o parte. Ne intrebam daca vor apare mai multe. Nu. Se continua pe un alt bulevard important : din cafenele se iese in graba si cu zgomote de chei, sau de orice obiect care ar putea aduce cu un zdranganit de tigai. In lipsa de altceva, unii lovesc scaunele de metal de asfalt. Din cateva restaurante chic si scumpe, pline ochi, nu se aud decat cateva incurajari firave. Marea majoritate se uita fara sa schiteze nici-un gest. Dau impresia de fotografie bidimensionala, in nemiscare. Se intra pe un alt bulevard, masinile trebuie sa ocoleasca, multi soferi claxoneaza cu simpatie, altii si-au inchis geamurile. E déjà noapte, dar manifestatia continua; unii ramân pe la case – maine, e o noua zi de lucru –, dar altii se alatura grupului.

Se merge la o bere. Un tip povesteste ca a iesit si el sa zdrangane in fata casei cratita, dar nu a rezistat sa nu alature unei mega-manifestatii de cratiti care venea din sud, in jur de o suta de mii, zice el. Greu de crezut! Se iese din bar, in ideea reintoarcerii linistite acasa. Dar, nu! O alta manifestatie urca pe Saint-Laurent, iar in fata ei… o masina a politiei! Alti prieteni, alte urlete si zdranganituri. Allez! Se pare ca si ei vor sa treaca pe la primar, dar o alta masina a politiei bareaza drumul si manifestatia o ia spre est, intrand in alt cartier. Politia continua sa acompanieze din masini (una in fata, una in spate) manifestatia, se face un detour prin parc, numai si pentru ca nu e voie cu masina pe-acolo. Se continua sa se strige si sa se faca zgomot, si din strada, dar si de la balcoane sau din comerturile de la partere.

Prin zona, sunt mai multe manifestatii. Una foarte mare care coboara dinspre Villeray; se pare ca mai fost una care a urcat dinspre Plateau. Ah, pana la urma tipul din bar, avea dreptate!

Masini de politie se agita pe una din strazile din departare, un elicopter e stationat undeva in zona Villeray, Rosemont, La Petite-Patrie. Cativa politisti, par simpatici, confirma existenta unei manifestatii importante. Intr-adevar, ceva mai incolo, cateva mii de oameni cu cratiti coboara pe Saint-Denis si o fac la stanga pe Rosemont. E déjà 12 noaptea. Vor face arestari in ultimul minut, ca aseara?

O alta manifestatie de alte mii de persoane e in direct la CUTV (o televiziune comunitara a Universitatii Concordia). Spre 2 noaptea, nu mai sunt decat cateva sute. Se opresc undeva si discuta. Decid impreuna ca in seara asta, ajunge, mesajul a fost transmis.

E prima seara cand nu s-au facut arestari. Desi mii de oameni au fost in strada, in grupuri de mai mult de 50 de persoane, urmand trasee neanuntate la politie.

Ce va fi mâine?

Manifestatiile cratitelor nu înceteaza în pofida ploii si a furtunii care a facut ceva ravagii. Se extind în tot Québec-ul, inclusiv în orasele mai mici sau la tara. Pagina Facebook a manifestatiilor de cratiti s-a transferat din cauza numarului prea mare de aderenti. Administratorii ei au publicat ieri o atentionare în care îndeamna aderentii sa nu publice decat povestiri, poze si video-uri din serile precedente. Si în nici-un caz sa nu îsi mai dea întalniri cu indicatii concrete, « Câtiva au primit vizita politiei ». O harta cu întalnirile-cratitilor din seara precedenta este actualizata cu cateva ore înainte de ora 8pm. O actualizare de aseara indica posibilitatea de a adauga între 8,30 pm si 11pm un marcaj pe harta interactiva. Fiecare sa înteleaga ce vrea. Politia continua sa acompanieze manifestatiile, fara sa intervina în vreun fel.

Participanti si observatori (de departe si de aproape), toti sunt uimiti de spiritul festiv, de bucurie, de încredere al acestor manifestatii, fara gesturi violente. E cam greu sa scriu despre asta, fara a pica intr-un soi de dulcegarie desueta, dar asta e : toti cei care participa de-acasa sau din strada au pe fete zambete imense, cum nu am vazut niciodata si nici nu le-as fi banuit vreodata! Si le vad si ziua, mergand pe strada, la cumparaturi, sau la cafeneaua din colt. Le carré rouge e purtat de multi din cei care sunt împotriva legii 78. Cuverturi, saluri, prosoape, cârpe rosii sunt puse mai peste tot… la uscat. Patrate rosii în oras.

Multi sunt hotarati sa pastreze solidaritatea incredibila care s-a creat de o saptamana (parca a fost acum un an sau si mai mult!). In unele zone, s-au organizat déjà consilii populare în parcurile de cartier sau în fata biroului deputatului de circumscriptie. Ramâne de vazut cum va evolua si ce se va mai (re)inventa.

Vineri, 25 mai, organizatiile studentesti împreuna cu alte 140 de asociatii de mediu, sindicale, grupuri comunitare si de artisti au depus la curtea de apel o contestatie a legii 78 (devenite 12).

La nivel politic, e o tacere relativa. Ministra educatiei (din Québec) a facut aluzie la o eventuala usa deschisa întotdeauna negocierilor cu studentii. Mai nimeni nu o crede. Primul-ministru nu a aparut public de cand si-a promovat legea 78 in parlament. Ministrul de interne – cel mai dur din partid, se zice – si-a reiterat in cateva interviuri ideile : universitatile trebuie finantate din buzunarul studentilor, nu numai al contribuabilului (ca si cum studentii nu ar plati si ei impozite); nu, guvernul actual nu este corupt; nu, guvernul nu va scoate armata în strada; nu, el nu este depasit de situatie.

Update

Daca va prinde ora 8pm si nu aveti la îndemana o oala, Apple va furnizeaza o aplicatie pentru IPhone cu clinchet de cratiti! (aici)

Scris la cald si în zdranganit de tigai, articolul nu abordeaza toate fatetele si detaliile, mai ales istorice, ale miscarii actuale. Daca aveti nedumeriri, întrebari, comentarii, nu ezitati sa vi le exprimati!

Acest articol a aparut datorita încurajarilor si îndemnurilor lui Florin Poenaru si Vasile Ernu. Merci!

Cateva trimiteri vizuale-auditive :

Rezumat vizual al miscarii studentesti (inainte de aprobarea proiectului de lege 78). In franceza cu subtitrari in engleza.

Manifestatia din 22 mai 2012, Montréal :

Plecarea :

Din timpul manifestatiei :

Cateva fotografii aici

Spre finalul traseului, la intrarea pe sub podul de pe Berri :

Inceputul manifestatiei spontane de cratiti in Villeray, Montréal, 23 mai 2012, cand inca se mai traversa in masa pe la trecerea de pietoni :

Manifestatia spontana de cratiti in Villeray, Montréal, 23 mai 2012 :

Secvente din transmisia in direct a postului de televiziune comunitar CUTV, in seara zile de 23 mai, in centrul Montréal-ului, cand jurnalistii au fost atacati de politisti / in engleza si franceza.

Cateva sute de persoane arestate in noaptea de 23 mai, incercuiti de politisti striga : « Ce soir, on crie pour la démocratie! » (In seara asta, strigam pentru democratie!)