despre abuzurile recente din Romania ale companiei Coca cola aici
Ananthakrishnan Aiyer, “The Allure of the Transnational: Notes on some Aspects of the Political Economy of
Water in India”, Cultural Anthropology, vol. 22 (2007), no. 4, pp. 640-58
http://www.culanth.org/files/CAN.2007.22.4.640.pdf
[traducere selectiva]
Folosesc cazul din Plachimada pentru a sustine ca manipularea corporate a resurselor in India trebuie plasata si analizata intr-un cadru care nu se reduce la globalizarea neoliberala si corporatii transnationale. Ceea ce sugerez e ca luptele unor comunitati precum Plachimada ar trebui analizate ca parte a crizei agrare din India. Strategiile corporate si guvernamentale legate de privatizarea apei, odata cu alte bunuri si servicii, au avut in mod special efecte devastatoare asupra taranilor si fermierilor din India rurala. In plus, aceste strategii reprezinta noi modalitati de reconfigurare a conflictelor intre si in interiorul claselor sociale, intre si de-a lungul diviziunii ruralurban in India neoliberala.
[…]
Apa in India este gratis, la propriu, si extrem de lucrativa pentru corporatii. Accesul la apa din panza freatica, costul foarte mic de extractie, pretul scazut al fortei de munca, si guvernele statale si cel national luptandu-se pentru atragerea “investitiilor straine”, toate joaca un rol esential in facilitarea introducerii corporatiilor transnationale in industria apei. Acestea sunt conditiile de fond care ofera o mai buna intelegere a prezentei Coca-Cola Company in Plachimada intre 1998-2000.
[…]
Lupta comunitatii din Plachimada a adus in discutie chestiuni legate de dreptul la pamant, la auto guvernare, probleme cu privire la puterea de la diferite niveluri (national si local), legea arhaica ce reglementeaza accesul la resursele naturale, sau saracia extrema a fermierilor din zona. Cu toate astea, conflictul a fost formulat in jurul a doua probleme principale (mai ales in mass-media si in elita cosmopolita si politica a Indiei): continutul ridicat de substante toxice din bauturi, si denuntarea companiilor Coca-Cola si Pepsi ca reprezentante ale globalizarii corporate. In felul acesta, lupa din Plachimada este deviata de la problemele legate de pamant, criza agrara, apa si irigare in mediul rural din India, si este reformulata, re-plasata, si reconfigurata in termenii unor discursuri si dezbateri mai largi despre impactul globalizatrii asupra Indiei. Acest lucru de de inteles pe de o parte datorita convergentei limbajului elitelor corporate, cei care fac politici publice, mass media, mediu universitar si activisti din India si de aiurea. Acestea reprezinta discursuri dominate de cuvinte cheie foarte actuale cu o importanta incarcatura simbolica – globalizare corporate, corporatii transnationale, retele transnationale de guvernare, retele transnationale de lupta, compresie spatiu-timp, etc. Mass media din India si din Occident, impreuna cu “experti” precum faimosul autor si journalist Thomas Friedman, concentreaza atentia asupra burselor, tehnologiilor informationale, cresterii economice explozive, si cresterii puterii de cumparare a clasei de mijloc urbane din India.
[…]
Orice e demn de atentie in India, cel putin din punct de vedere academic, are legatura cu felul in care functioneaza globalizarea si transnationalismul. Desi asta e adevarat intr-o oarecare masura (tot ce se intampla are legatura cu globalizarea), pe de alta parte e gresit: exista probleme caracteristice unui spatiu anume, unei regiuni, si dinamicilor nationale in India care trebuie analizate intr-un mod diferit de cum o face literatura despre transnationalism si globalizare. Ca acele chestiuni locale sunt intr-un fel sau altul “conectate” la procesele globale este incontestabil, insa rezultatul nu poate fi doar o forma camuflata a realitatilor politice si economice ale subcontinentului. […] Asta este principala problema cu literatura dominanta recenta despre situatia din India – accentul pe care il pune pe ‘global’ si ‘transnational’ presupune trecerea in plan secund a aspectelor inconfortabile legate de situatia din India care nu se potriveste prea bine in cadru nostru analitic.
[…]
Aceasta e India care acum este serios pusa in pericol de liberalizarea inceputa in anii 80. Probleme sunt numeroase dar sa ne uitam la cea dominant – care ne aduce din nou la punctul central al acestui eseu, agricultura si politica apei. Exista o criza a agriculturii in India rurala. Cresterea (growth) a stagnat per total in ciuda cresterii massive din alte regiuni. Agricultura, odata fundamental pentru economie si sursa principal a acumularii de capital, contribuie la PIB in momentul de fata cu 25 % in conditiile in care 75 % din populatie e dependenta de agricultura. 70 % din populatia rurala sufera de foamete. […] In ciuda eforturilor guvernului Indian de a sustine ca saracia e in descrestere din anii 90 ca rezultat al “economiei globalizate”, exista o dezbatere tot mai intense asupra amploarei saraciei din India (Radhakrishna et al. 2004). Cativa economist au contestat datele oficiale si au demonstrat cu dovezi importante ca saracia nu e tocmai in scadere si ca aproximativ 75 % din populatia rurala si 55 % din cea urbana traieste sub conditiile desemnate oficial ca saracie (Mehta 2004; Patnaik 2003; Sen and Himanshu 2004a, 2004b).
[…]
Asadar populatia rurala este cea mai afectata. Cele mai visible si incontestabile semne de suferinta, si sunt numeroase, sunt desigur numarul ridicat de sinucideri printre fermieri in intreaga tara (see, e.g., Dandekar et al. 2005; Deshpande 2002). Conform unor date de incredere au fost intre 22 000 si 25 000 de sinucideri in ultimul deceniu si majoritatea au avut loc in statele vestice si sudice ale Indiei. Asta inseamna aproximativ 7 sinucideri pe zi – o situatie care ar fi declansat stare de urgenta national in majoritatea statelor neoliberale vestice, dar in nici un caz in India. Cauzele acestor sinucideri sunt numeroase dar sunt cu siguranta legate de reformele conduse de guvernul Indian cu sustinerea activa a Bancii Mondiale. Pe langa costurile ridicate ale materiilor prime (seminte, fertilizatori, pesticide) si preturile scazute ale granelor si uleiurilor produse din acestea, trei probleme conexe au jucat un rol esential. De-reglementarea sectorului bancar a insemnat credite mult mai putine pt majoritatea fermierilor saraci, ceea ce a dus la o indatorare mai mare la alti creditori si comercianti. Intr-adevar, unul din efectele reformelor neoliberale si globalizatii transnationale este faptul ca fermierii, atat cei saraci cat si cei de la niveluri medii, devin din ce in ce mai dependenti de puterea comerciantilor si creditorilor,
ducand la o criza acuta a agriculturii chiar si in zonele care au dat dovada de o crestere “pozitiva” . De-reglementarea si privatizarea anumitor sectoare a insemnat a crestere masiva a tarifelor care fusesera pana atunci subventionate de guvern. In zonele secetoase care acopera arii mari ale tarii, si unde majoritatea fermierilor depinde de sisteme de irigare care functioneaza pe current, a insemnat incapacitatea de a plati pt acesta, ducand la o indatorare si mai acuta sau la culturi compromise.
[…]
Ce vreau sa subliniez este faptul ca are loc o lupta de clasa rapace, mai ales in mediul rural Indian. Peste vechile lupte intre clasele intermediare, micii tarani si proletariatul agrar, s-au suprapus luptele intre si dintre clasele intermediare in sine in incercarea de a pastra puterea politica si economica in conditiile unui asalt al statului Indian, clasei de mijloc urbane, si capitalului corporat asupra mediului rural si resurselor naturale cheie precum apa. Aceasta lupta e in desfasurare din ultimele 2 decenii si viitorul sau este neclar; cu toate astea, cateva tipare – concentrarea terenului (land concentration), marirea disparitatilor de gender si caste, si pauperizarea rurala – sunt déjà prezente, in timp ce vechi si noi formari de clase intervin si cauta sa defineasca economia politica a “noii” Indii globalizate.
traducere Irina Zincă