Răspunsul premierului e plin de semnificaţii. Pe lîngă ameninţarea clară la “acoperiţii lor”, eu aş spune că asistăm la schimbarea puterii şi în servicii, ultimele zvîcniri. Falanga specială Ponta a dat un anunţ public: linişte sau vine furtuna.
Nu am paranoia explicaţiilor prin şi cu “servicii”. Dar atunci cînd mi se pare clar că e vorba despre un astfel de război o spun. Şi chiar vorbeam cu un amic: presa şi ziariştii nu pare a a se agita pe cît merită o astfel de demonstraţie de forţă faţă de acest mediu vai de capul lui.
citiţi şi un text care explică faptul că acele “documente” nu dovedesc nimic, deci rămînem doar cu telenovela şi cu avansări în grad pentru servicii banale de propagandă.
Declaraţia lui Turcescu montată de mine:
am cautat adînc în mine
un lucru cinstit faţă de bunul Dumnezeu
trebuie să spun. să mărturisesc
o lume în care totul e pus sub semnul întrebării – ori eu nu mai pot aşa
eu le-am primit în mînă aceste documente
(se uită spre ecran) vă doresc că trăiţi un astfel de sentiment de eliberare
trebuie sa se ajungă la proces
Despre tot scandalul n-am de spus decît un singur lucru. Exită în presă şi categoria Turcescu, care nu are drept trăsătură principală doar chestiunea cu acoperirile, ci o continuă negociere în direct cu autorităţi, patroni, politicieni. Le vin uşor pe mînă businessuri, dosare cu ANL-uri ieftine (cu acest caz am o amintire mişto: eram la Cotidianul şi echipa editorială a dat fără probleme subiectul despre aceste privilegii, Turcescu fiind directorul ziarului pe atunci şi posesorul unei locuinţe la preţ preferenţial) etc. Turcescu e doar unul dintr-o galerie de tipi care nu mai caută vreo comunicare cu publicul, ei cred doar în cărţi ieftine despre “manipulare” şi într-o relaţie solidă cu puterea. “Sursele” lor sînt puterea însăşi pe care nu o clatină cu nimic, doar o reprezintă.
Din întregul filmuleţ nu reţinem decît straniul. Gluma cu “fumatul ” a fost omniprezentă pe facebook. Mărturisirea a fost livrată ca un început de transă mistică. Vreun şantaj ascuns care a produs o erupţie impresioanntă de dramoletă. Asta e suprafaţa unui compromis făcut de un întreg grup de jurnalişti care nu mai ştiu nici ei ce sînt, parteneri de afaceri cu politicieni, clienţi, subordonaţi, tovarăşi de pahar sau de trabuc.
Săptămîna trecută, cei de la Reporter Virtual trucau un portret cu un Turcescu bătut. Am scris că mi se pare o făcătură de doi bani. Turcescu mi-a răspuns nervos că el chiar vorbeşte pe bune şi că se simte ameninţat. Sceneta de aseară nu mă lămureşte cîtuşi de puţin.
Tot ce pot spune e că probabil vedem mici scene dintr-o bătălie a facţiunilor din servicii care, după o perioadă de expansiune, îşi negociază schimbarea de putere şi de resurse.
Ce trebuie analizat din ce am avut la vedere: împotriva cui şi-a înteţit Turcescu tirul în ultima lună? Iohannis a fost ţinta preferată în mod clar. Împotriva lui Iohannis sînt nu doar facţiunile Ponta , ci şi candidaţi de la dreapta, Udrea sau Macovei.
Stadionul şi Ponta
Victor Ponta şi-a lansat candidatura. A întors puţin Bucureştiul pe dos. Dar a fost şi ziua oraşului, cei 555 de ani ai Bucureştiului şi cei 42 ai candidatului, potriveli. A fost sinistră toată sarabanda de scîrbă la adresa pesediştilor căraţi cu autocarul să facă lansarea. Oamenii deştepţi şi frumoşi de pe fb (care eventual votează cu Macovei) au ghicit ei cu o perspicacitate extraordinară că e o manifestare megalomanică. De tip nordcoreean, le-a dat apă la moară preşedintele. Ba de tip american!, au sărit cu argumente şi cu poze cu Obama oameni din echipa lui Ponta. Abureli. Să punem măcar astfel de manifestări simple în matca lor.
Oamenii aduşi acolo sînt oameni pixeli, însă nu pixelii unui sistem dictatorial sau totalitar, ci pixelii unui sistem comercial. Să ne gîndim la emisiunile TV cu public. Acel public e plătit. Pentru că aşa e normal. Ei vin acolo să joace un rol. Sigur, poţi să şi participi sufleteşte la mesaj, că doar nu e greu să ghiceşti cîţi îl urăsc pe Băsescu şi ai lui. Dar reuniunea a fost una pentru ecrane. Asta e esenţa mulţimilor în ultimele decenii, au fost confiscate de camera de luat vederi. Mulţimile sînt folosite la fel şi de Udrea, şi de Ponta, şi de detergenţi, telefonie mobilă, şi de toată lumea. Iar Băsescu fuge de mulţimi spontane de aproape 10 ani (ieşirile în public de după cîştigarea primului mandat).
Astfel de reuniuni sînt înscenarea democraţiei în toată lumea contemporană. Jocurile cu mase din Asia sînt o referinţă fără sens, prea îndepărtată de esenţa comercială şi de marketing. Ponta a intrat în jocul mediatic tip Obama (că doar are consilier de acolo) şi tocmai asta este de discutat. Cu cît mulţimile filmate la TV sînt mai mari, cu atît chiar nevoile acelor oameni sînt mai puţin şi mai slab reprezentate. Tocmai frica de mulţime creează nevoia de astfel de mulţimi controlate.