Interviu realizat de Corina Tulbure, Barcelona
Sondajele vă dau primul loc la intenție de vot și în același timp sunteți supuși unei întregi campanii de discreditare.
Podemos este un partid văzut ca fiind încă în formare. Ce veți face în viitor, spun mulți, acum vă bazați pe nemulțumirea multora, aveți o declarație de intenții care sună bine, dar vom vedea ce faceți când vine vorba de acțiuni concrete… Asta e critica pe care o primim, ca și cum acțiunile noastre ar fi doar discurs. În plus, unii numesc acest discurs ca fiind populist. De aceea merită să menționez lucrurile pe care deja le-am făcut până acum și care demonstrează că se poate face politică și altfel. Avem reprezentanți în Parlamentul european, euro-deputații câștigă de trei ori mai mult decât salariul minim internațional. Dacă te uiți la statisticile activității europarlamentarilor spanioli în Parlamentul European, vezi că cei care propun cele mai multe modificări de regulamente, cei care intervin cel mai mult sunt europarlamentarii din Podemos. Dar mai există si alte exemple banale, nu doar activitatea din instituții. De exemplu, europarlamentarii noștri călătoresc cu low cost cu Ryanair, nu merg la clasa bussines. În privința bugetului pentru biroul europarlamentar în Spania, în loc să organizăm un birou centralizat doar în Madrid, s-a decis deschiderea a 13 sedii în tot statul spaniol, fiecare birou având un buget mai redus tocmai pentru a stimula participarea cetățenilor. Există, de asemenea, un buget pentru realizarea rapoartelor, expertizelor. În loc să solicităm respectivele rapoarte unor experți, care ar fi încasat o frumoasă sumă de bani pentru asta, cum știm că există colective care de ani de zile lucrează pentru anumite revendicări sociale și formulează cereri la nivel european, acestor persoane li s-a cerut să ofere diagnosticul problemelor și să participe la realizarea acestor rapoarte. Ei fac campania lor de revendicări și pentru noi pregătesc aceste rapoarte, ei cunosc cel mai bine situația reală, concretă, pe teren. Prin urmare, cei care elaborează rapoartele sunt cetățenii și nu experții. Ceea ce am explicat mai sus sunt feluri de a face politică care deja funcționează în Podemos, în afară de programul nostru propriu-zis. Se vorbește mai puțin în presă de un alt mod de a face politică pentru că nu interesează.
Cum ați ajuns la succesul de la alegerile europene?
Podemos nu apare inițial din ideea formării unui partid politic propriu-zis, deși exista intenția de a se prezenta la alegeri. Prin urmare, atunci când mizezi pe participare electorală adaugi și instituțiile la mobilizarea socială. Această mobilizare socială inițială nu avea în vedere și schimbarea instituțională pentru a schimba realitatea din cauza căreia eram indignați. Podemos apare cu o voință clară: ocuparea instituțiilor, schimbarea instituțiilor. De aceea, chiar dacă era vorba de o mișcare socială, a existat voința de a irupe la nivel instituțional. Și primul pariu au fost alegerile europene. Pentru aceste alegeri am făcut o campanie foarte diferită de cea a unui partid tradițional. Exista o bază reprezentată de cetățenii care împărtășeau analiza noastră asupra situației din Spania și tocmai baza asta de nemulțumire a făcut ca întreaga campanie electorală să fie diferită de cea a unui partid tradițional, care ar fi avut nevoie de o investiție financiară importantă. Noi am distribuit mesajul că nevoile noastre sunt tocmai virtuțile noastre, adică nu avem bani, dar îi vom obține cu ajutorul cetățenilor.
Ați început campania cu mai puțin de 100 000 de euro.
Am început cu un crowfunding și cu deviza că noi nu ne finanțăm cu ajutorul băncilor, ceea ce ne-a oferit o anumită autonomie și lumea a colaborat economic. Dar în campanie, dincolo de sprijinul economic, a existat capitalul uman care a dus la diseminarea mesajului nostru, mai ales prin rețelele de socializare care au fost pilonul nostru cel mai important. Rețelele sociale s-au transformat într-un fel de curea de transmisie a ceea ce reprezenta Podemos. În câteva săptămâni deja eram cunoscuți. Pe de altă parte, sigur că presa are un rol esențial. Inițial nu se uitau la noi, dar în momentul în care au văzut că sondajele ne dădeau un loc în Parlamentul european, atunci presa a început să fie interesată de Podemos și totul intră într-o spirală, adică deja suntem prezenți în discursul public. Ești un actor de care lumea vorbește și astfel te bagă în seamă. La nivelul muncii de teren, în campanie noi am procedat diferit de metodele clasice: când partidele tradiționale cer votul printr-o scrisoare pe care o trimit acasă, noi am trimis o scrisoare simpatizanților noștri prin e-mail și toată lumea tipărea scrisoarea și o distribuia vecinilor. Am avut și echipe întregi de persoane care au început să lipească afișe pe stradă. Capitalul uman a fost important.
Și cum a fost posibilă mobilizarea?
Pentru că Podemos apare într-un moment în care multă lume îl aștepta. Eu repet mereu că Podemos se naște pentru a da voce unei indignări care se simțea pe stradă, în piețe, odată cu mișcarea 15M, dar și o indignare care se consuma în bar sau pe canapea. Toți activiștii care denunțau austeritatea, evacuările din locuințe, abuzurile băncilor se loveau de un blocaj instituțional. Nu trebuie uitat că există și lume care nu este un actor, este doar un spectator la ceea ce se întâmplă. Ei sunt indignați, dar nu au timpul sau condițiile materiale necesare pentru a se organiza. Dacă tu nu ai acoperit nevoile tale de bază precum casa, munca, atunci nu mai ai energie să te organizezi, ești ocupat cu supraviețuirea. Dar și acești spectatori sunt indignați și atunci când irupe Podemos, atât actorii mișcărilor sociale, cât și cei care au avut poziția de spectator, văd în Podemos o posibilitate a acestei majorități sociale de a se transforma în majoritate politică și electorală. Vom avea o voce care să se audă în instituții, acest pariu îi dă forță mișcării Podemos.
Cu Podemos se depășește neîncrederea în vot ca importanță politică?
Cu Podemos se vede că actul politic are un sens. E vorba de a avea un impact, de a elabora în mod colectiv programul alegerilor europene. S-au împărțit prin rețea schițele de program pentru alegerile europene și, în momentul în care se decidea prezentarea acestor programe la nivelul Parlamentului European, s-a discutat la nivel de cercuri de simpatizanți și s-au adus contribuții individuale și colective, îmbunătățiri care au fost introduse în program. Ulterior s-a votat prin Internet, demonstrând astfel că într-adevăr credem în ceea ce se numește participare. Cereri ale ecologiștilor, ale activiștilor din sănătate, educație au fost preluate în programul nostru și au fost transmise la nivel statal. Există multă lume care are un bagaj politic asimilat și aceste persoane au făcut un diagnostic și au oferit propuneri care au fost ulterior incluse în programele noastre.
Ieșirea din UE sau alianțe pentru a schimba actuala UE?
Noi vorbim de schimbarea Europei actuale. Cine revendică această schimbare acum sunt partidele de stânga și trebuie identificate politicile TROICII care sunt impuse de organisme antidemocratice, organisme care nu au fost votate de noi și care operează în jurul Parlamentului European, Comisiei, cum ar fi lobyys, FMI, Banca Centrală. Ce revendicăm? Suveranitate. Vedem că aceste politici anulează suveranitatea unor guverne care sunt tratate drept colonii și ni se spune: trebuie să schimbi Constituția și să priorizezi plata datoriilor, nu cheltuielile sociale. Deja nu mai e vorba de stânga sau de dreapta, ci de a vedea cum guvernele noastre sunt legate de mâini pentru că există o elită care decide, de fapt, în numele acestor guverne.
Pentru alegerile din Spania propuneți venitul universal garantat. Ce le spuneți detractorilor, celor care consideră că economic nu este viabil?
Și în programul pentru alegerile europene a apărut cererea unui venit universal garantat pe care îl vedem ca o măsură necesară pentru a combate inegalitatea. E un subiect de care se vorbește, binențeles că în presă este manipulat: de unde vor scoate banii, vor finanța o țară de leneși etc., dar, pe de altă parte, există o dezbaterea referitoare la venitul universal în societate și la nivel politic, un venit pentru faptul că ești cetățean și ai anumite drepturi ca cetățean. Noi facem multă muncă pedagogică pe teren pentru a explica ce este acest venit universal și pentru a oferi argumente în privința sustenabilității acestei măsuri, pentru a nu fi demonizată. Când vorbim de valabilitatea sa economică, ne referim la politici fiscale, impozitare, combaterea fraudei fiscale și ies calculele. Dacă se combate frauda fiscală, atunci venitul universal poate fi adus în dezbaterea publică și politică, pentru că avem o stare de urgență socială. Dar vrem să fie clar că nu este vorba de un ajutor asistențial, ci este vorba de un drept al unui cetățean, de aceea pe de o parte facem pedagogie, iar pe de altă parte studii economice referitoare la valabilitatea acestei propuneri. Venitul universal implică discuții mult mai profunde: stil de viață, de consum, ce înseamnă muncă, câte servicii există acum, care nu sunt remunerate, cum ar fi muncile realizate de femeile casnice, munci care au o repercusiune pozitivă în societate și care nu sunt remunerate. Venitul universal pune multe semne de întrebare: ce este munca, care este scopul activității tale etc. În același timp, existența unui venit universal permite recuperarea unei margini de negociere salarială și trebuie schimbate legile muncii emise până acum. Dacă fiecare lucrător are deja o sumă de bani lunară care să-i permită asigurarea subzistenței, atunci are o altă putere de negociere când negociază un salariu sau drepturile lui ca angajat.