Descrierea sărăciei ca rezultat firesc al lenei și a altor vicii are o lungă tradiție pe meleagurile autohtone și nu poate fi atribuită doar unei elite intelectuale și politice gros stipendiată pentru a produce analize specializate și pentru a profera un discurs pro-austeritate și anti-sărăcie. Oricâtă influență ar fi avut astfel de discursuri care au acompaniat înrădăcinarea austerității în societatea românească în ultimii ani și oricât ar fi marcat ”mentalitatea” populației, în sensul normalizării unei judecăți ce responsabilizează amărâtul pentru mizeria în care se zbate, există și o altă rădăcină a încriminării sărăciei și a ”deschiderii” față de măsuri radicale anti-săraci. Unul dintre cele mai populare personaje istorice, cu o aură de justițiar de un cu … Continuă să citești →