Despre Paul Krugman
Paul Krugman - Autor al unei rubrici bisăptămânale de opinie editorială care apare în New York Times şi al unui blog zilnic intitulat „Conştiinţa unui liberal“, Krugman a fost desemnat Publicistul Comentator al Anului în 2008 de revista Editor and Publisher. Krugman e unul dintre promotorii teoriei „noului comerţ”, iar pentru contribuţia sa în domeniul economiei i s-a acordat în 1991 medalia „John Bates Clark”, o distincţie a Asociaţiei Economice Americane. Pentru demersul lui analitic în materie de scheme de comerţ şi localizare a activităţii economice a primit Premiul Nobel pentru Economie în 2008. Washington Monthly îl consideră cel mai important analist politic al Americii, The Economist l-a declarat cel mai renumit economist al generaţiei lui, dar faima sa a depăşit spaţiul american: în 2004 a fost recompensat cu Premiul Principe de Asturias. A predat la Yale, MIT and Stanford, iar în prezent este profesor de economie şi afaceri internaţionale la Princeton University. A scris sute de articole, inclusiv pentru Foreign Affairs, Harvard Business Review, Forbes, şi peste douăzeci de cărţi, printre care Pop Internationalism (1996), The Accidental Theorist (1998), The Great Unraveling (2003). Cele mai recente sunt Conştiinţa unui liberal (2007) şi Întoarcerea economiei declinului şi criza din 2008 (2008).
de Paul Krugman & Richard Layard La peste patru ani de la debutul crizei financiare, într-un peisaj ce seamănă izbitor de mult cu cel al anilor 1930, principalele economii dezvoltate ale lumii continuă să se afle într-o profundă depresiune. Motivul este simplu: ne bazăm pe aceleaşi idei ce au guvernat politicile economice în anii ‘30. Deşi au fost demult invalidate, acestea conţin erori fundamentale atât în ceea ce priveşte cauzele şi natura crizei, cât şi a răspunsului cel mai adecvat în faţa acesteia. Aceste erori au ajuns să fie profund înrădăcinate în conştiinţa publică, asigurând sprijinul popular necesar pentru excesiva austeritate a politicilor fiscale implementate în prezent în numeroase ţări. Ca atare, momentul e cum nu … Continuă să citești →
Sâmbătă, The Times scria despre un fenomen ce pare să fi căpătat amploare în Europa: “sinuciderea provocată de criză” – oameni disperaţi, care-şi iau viaţa din pricina şomajului şi a falimentelor. Povestea era de-a dreptul sfâşietoare. Dar sunt convins că n-am fost singurul cititor, în special dintre economişti, care s-a întrebat dacă nu cumva adevărata poveste nu ţine atât de indivizi, cât de aparenta hotărâre a liderilor europeni de-a contribui la sinuciderea economică a întregului continent. Cu numai câteva luni în urmă, încă mai nutream speranţe pentru Europa. Aşa cum probabil că vă amintiţi, la sfârşitul toamnei trecute, Europa părea să se afle în pragul unui colaps financiar, dar Banca Centrală Europeană, omoloaga Rezervei Federale, a … Continuă să citești →
