TEMA: Artă socială? Cînd am pledat, nu demult, pentru reconsiderarea criticii lui Gherea (nici nu eram original: o sugeraseră înainte Nicoleta Sălcudeanu şi alţii), mi-am atras tunetele jupiteriene ale lui Nicolae Manolescu, de parcă aş fi făcut, Doamne-al criticii, iartă-mă!, apologia întoarcerii la sociologismul vulgar şi la cenzura din anii ‘50. Eram în realitate exasperat de stigmatizarea literaturii sociale – „tendenţioase, iar nu teziste” – în România de azi şi din ultimele două decenii, ca şi a criticii aferente. Apropo de tendinţă, avem parte, în ultima vreme, de o adevărată inflaţie beletristică anticomunistă: romane, proză scurtă, nonficţiuni de tot felul, unele tendenţioase, altele teziste de-a binelea, dar… pe linia „morală” justă, premiabilă şi promovabilă de către … Continuă să citești →

Recentele bulversări ale scenei politice autohtone mi-au adus în minte titlul unei broșuri polemice din anii ’80 a exilatului Victor Frunză despre regimul Ceau­şescu: Cît mai poate trăi un cadavru politic? În cazul de față, mutatis mutandis, cadavrul politic este cel al președintelui suspendat Traian Băsescu, indiferent de modul în care Curtea Constituțională va soluţiona (sau nu) problema spinoasă a actualizării listelor de alegători de la referendumul de demitere în raport cu datele ultimului recensămînt al populației. După ce a acceptat regula jocului, participînd la dezbaterile din Parlament de după suspendare, după ce a anunțat că se va bate la referendum, că nu vrea să cîştige la masa verde și că va intra chiar în coliziune … Continuă să citești →