Una dintre cele mai interesante organizaţii apărute în urma acestei crize este Institutul pentru Noua Gândire Economică (INET), dedicat unui tip “proaspăt de gândire, unor abordări inedite, care să promoveze schimbarea în teoria şi practica economică.” În aprilie 2010, am participat la prima sa conferinţă. Atmosfera era optimistă. Diversele teorii ale aşteptărilor raţionale, ipoteza pieţelor eficiente, liberalizarea conturilor de capital, echivalenţa ricardiană, se aflau, toate, pe masa dezbaterilor. Cartea de căpătâi a conferinţei era Întoarcerea stăpânului a lui Skidelsky. Iată că deveniserăm iarăşi keynesieni, şi-am tot fost…timp de aproape opt luni. Atunci a apărut Raportul Lunar ECB din iunie 2010, care a stârnit temeri legate de “consumatorii ricardieni” şi “efectele aşteptărilor”, iar întâlnirea G20 din aceeaşi … Continuă să citești →