Articole de Mark Blyth

Despre Mark Blyth

Mark Blyth este profesor de economie politică la "Brown University" și profesor invitat la ”The Watson Institute for International Studies.”

Chestionând criza euro

  După mai mult de 18 luni, o duzină de summituri, multiple runde de austeritate, un trilion de dolari de lichiditate, iar acum, alegerile din Grecia şi Franţa ce ameninţă să distrugă fragilul consens decizional din Europa, criza euro e în toi. Cum s-ar putea ea sfârşi, adică prost, cu o panică bancară care să răvăşească piaţa europeană de obligaţiuni sau cu prăbuşirea încrederii în Grecia, Spania sau Italia, e cât se poate clar. Mai puţin clar, însă, este cum ar putea fi ea rezolvată. Eurotitluri, tratate fiscale, mai multă austeritate, angajamente şi gesturi de încredere, toate îşi dispută întâietatea, alături de o populaţie din ce în ce mai neliniştită, pentru care o altă doză din … Continuă să citești

În categoria Enter | 7 comentarii

Paradigme Pierdute? Cowboi şi Indieni în Bătălia pentru Ideile Economice

Una dintre cele mai interesante organizaţii apărute în urma acestei crize este Institutul pentru Noua Gândire Economică (INET), dedicat unui tip “proaspăt de gândire, unor abordări inedite, care să promoveze schimbarea în teoria şi practica economică.” În aprilie 2010, am participat la prima sa conferinţă. Atmosfera era optimistă. Diversele teorii ale aşteptărilor raţionale, ipoteza pieţelor eficiente, liberalizarea conturilor de capital, echivalenţa ricardiană, se aflau, toate, pe masa dezbaterilor. Cartea de căpătâi a conferinţei era Întoarcerea stăpânului a lui Skidelsky. Iată că deveniserăm iarăşi keynesieni, şi-am tot fost…timp de aproape opt luni. Atunci a apărut Raportul Lunar ECB din iunie 2010, care a stârnit temeri legate de “consumatorii ricardieni” şi “efectele aşteptărilor”, iar întâlnirea G20 din aceeaşi … Continuă să citești

În categoria Enter | 4 comentarii

Cum să transformi un continent într-un CDO* subprim

Criza europeană a datoriilor suverane este ceva mai mult decât o imensă vînzare de produse înşelătoare [„bait and switch”] comisă asupra populației europene de către propriile guvernele, în numele propriilor bănci. Trebuie să ne reamintim că ceea ce numim astăzi „criza europeană a datoriilor suverane” a început ca o criză financiară a sectorului privat în 2008, când „băncile prea mari ca să se prăbușească” au intrat în colaps, spre surpriza (unora), inducînd perspective profund perdante contribuabililor. De teama unui Armaghedon financiar, guvernele au transformat datoria privată a băncilor în datorie publică, prin acțiuni de salvare [bailouts], venituri pierdute, creștere mai mică, transferuri mai mari și deficite enorme. Rezultatul inevitabil pentru tot continentul european a fost creșterea … Continuă să citești

În categoria Enter | 23 comentarii