Despre Lola Lafon
A locuit la Sofia, Bucureşti, New York şi Paris…Fiică a Europei de Est în Vest şi a Europei de Vest în Est, scriitoarea-muziciană care vorbeşte patru limbi şi care a scos deja două albume şi trei romane revendică dreptul de a fi de nicăieri. Primele ei două romane apărute la Flammarion, « Une fièvre impossible à
négocier » (Prix A tout lire) şi « De ça je me console », au fost traduse în spaniolă şi italiană. Ultimul ei roman, apărut de asemenea la Flammarion în 2011, « Nous sommes les oiseaux de la tempête qui s’annonce », a primit Prix Coup de Cœur de la 25ème heure la Salonul Cărţii din Mans şi va apărea în SUA în ianuarie 2014, la prestigioasa editură Seagull Books. Lola Lafon a publicat în NRF (Gallimard) cîteva fragmente inedite din romanul ei aflat în pregătire, care va apărea în ianuarie 2014, roman construit în jurul Nadiei Comăneci. Acest roman nu pretinde să fie povestea adevărată a Nadiei Comăneci, ci mai degrabă multiplele istorii adevărate ale unui simbol, cel al unei fetiţe care dansează în faţa unor judecători, fie că aceştia sînt sportivi, politici sau mediatici, dorită şi manipulată în egală măsură de state, fie că acestea sînt comuniste sau liberale.
Temă: Est-Vest, România-Bruxelles Paris, jumătatea anilor ’80, am 12 ani, m-am întors în Franța după mai bine de șapte ani petrecuți la București. La școală, colegii mă strigă Lola-cea-roșie. Sînt întrebată „cu umor“ dac-am învățat să măsluiesc aparate de taxat sau să fur portofele, iar cînd port o banală fustă înflorată, se pomenește despre stilul meu „românesc“. Adulții mă compătimesc și mă plasează imaginar într-un decor de film de spionaj, cu străzi anoste și trecători cenușii flancați de militari pe un perpetuu vînt glacial. 2003. Primul meu roman e comentat la o celebră emisiune culturală, moderatorul pufnește în rîs: „De fapt, n-ar trebui s-o cheme Lola Lafon, ci Popescu! Am citit că vine de la București, … Continuă să citești →
