Articole de Claudiu Gaiu

Despre Claudiu Gaiu

Claudiu Gaiu a studiat filosofia la Cluj, iar apoi s-a specializat în istoria filosofiei moderne printr-un doctorat la Universitatea Paris I Panthéon-Sorbonne. Este autorul unei monografii asupra unui discipol al lui Montaigne, La prudence de l'homme d'esprit. L'ethique de Pierre Charron, București, 2010 și a unei traduceri, Când lumea noastră a devenit creștină, Cluj, 2010. Este membru fondator al Centrului pentru Studiul Gândirii Politice Moderne, asociație internațională dedicată cercetării filosofiei politice între secolele al XV-lea și al XVIII-lea.

Criza compasiunii

„… niciodată nu mă uit la începuturi, ci la sfârşituri” (Baltasar Gracián) Există o religie apuseană mediatică, lipsită de carte sfântă sau de crez, însă strict ritualizată. Precum a cincea surată a Coranului, unde e rânduită dobândirea hranei, versetele marilor trusturi media dedicate războiului interzic cadavrele şi sângele. Cel puţin nu în apropierea noastră şi nu din vene proprii. Aşa s-a ajuns la execuţiile prin drone a teroriştilor, departe de tribunale, de închisori, de scaune electrice, de reguli constituţionale, de avocaţi şi de preoţi. E mai curat aşa. Mai trebuie uneori făcute penitenţe publice sub formă de comunicate, regretând bombardarea unui alai matrimonial confundat cu un convoi Al-Qaida sau uciderea unui păstor ce semăna cu un … Continuă să citești

În categoria Enter | Un comentariu

Miasmele descompunerii şi marşul justiţiar electronic

PSD e principalul obstacol în calea constituirii unei forţe politice populare de stânga, fie ea şi moderată. Nu are nicio ideologie. Ultimii reprezentanţi ai principiilor socialiste erau deja buni de pensionare în anii 90 şi au mai prins partidul sub numele de PDSR. Din aceeaşi generaţie, Alexandru Bârlădeanu sau Corneliu Copos, Ion Raţiu sau Silviu Brucan au reapărut pe scena politică la vârsta la care nu mai pot da moştenitori politici. Ţărăniştii au ajuns ceea ce erau de la bun început: o fantomă politică înviorată de visele intelectualilor ce doreau să marcheze tardiv ruptura cu trecutul. Marxiştii anilor 50 au fost continuaţi de două generaţii de tehnocraţi tot mai lipsiţi de scrupule ideologice, contingentul lui Ion … Continuă să citești

În categoria Enter | 13 comentarii

Amurgul intelectualilor

Stingerea dizidenţei în umanism Kosovo e numele sfârşitul visului liberal umanist est-european. O iluzie a intelectualităţii răsăritene, dospită în apropierea unei birocraţii adesea inaccesibile şi având ca ferment speranţa pusă în Apus, se sfărâma. Ea a slujit contestării unei puteri locale obtuze, dar devenea orbire voluntară părtinitoare în înţelegerea crizelor globale. Au fost mai multe dizidenţe în blocul socialismului real: marginalităţile literare, rockul progresiv, creştinismul neoprotestant sau greco-catolic, dar chip politic au primit doar curentele naţionaliste şi civismul. Ultimul şi-a închipuit că poate impune virtuţile cetăţeneşti – de la cele republicane clasice la drepturile omului – ca (substitut de) program politic. El s-a topit încet, încet în liberalismul vag ce ţine loc de ideologie în lumea … Continuă să citești

În categoria Enter | 3 comentarii

Vremea experţilor

Kosovo e ilustrarea perfectă a armoniei dintre intervenţiile neoimperialiste şi naţionalismele din vechea şi noua Lume a Treia. E un nume al sfârşitului birocratic al politicii. Ne reamintim aceste lucruri cu ocazia unui dosar publicat de săptămânalul Dilema veche (nr. 583/ 16-22 aprilie), grupaj coordonat de Cristian Ghinea şi muncit de Bianca Toma şi Laurenţiu Colintineanu. Sunt grăitoare mai ales reportajele ultimului printre veteranii abandonaţi ai războiului de secesiune sau prin comunităţile musulmane cu tineri plecaţi să lupte în Orientul Mijlociu, în trupele teroriste ale Statului Islamic. Există o limită clară în sursele anchetelor: nimic dincolo de limba engleză, cu excepţia unei pledoarii juridico-istorice scrisă în română de un fost student albanez al Universităţii de Medicină … Continuă să citești

În categoria Enter | 8 comentarii

Porţile fierbinţi ale Greciei

Partidul Comunist Grec nu e trecutul, ci viitorul politic al peninsulei elenice. Articolul Danei Domsodi de săptămâna trecută propune metafora şubei ideologice comuniste, ce ar fi ţinut cald electoratului grec de-a lungul deceniilor, până a devenit – prin uzare, prin înnoire? – pardesiul primăvăratec al SYRIZA, în care Alexis Tsipras şi Ianis Varufakis se pot mişca cu uşurinţă. Poate că tocmai fermitatea KKE va permite Greciei să mai aibă un glonţ pe ţeavă, în cazul în care, puşi cu spatele la zid, noii guvernanţi vor abandona negocierile lor eroice cu cămătarii ţării lor. Sperietoarea unui succes electoral al Zorilor Aurii, în caz de eşec al SYRIZA, este în mod interesat se agitată azi din toate părţile. … Continuă să citești

În categoria Enter | 9 comentarii

Pentru un islam social radical

Motto: „Fără frica de a preschimba omenirea într-un singur popor de necredincioşi, le-am dărui celor ce nu cred acoperiş de argint peste case şi scări de argint ca să urce la ele/ Şi podoabe de aur…” (Coran, 43, 33-34) Prin aşezări mărginaşe Un vlăjgan negru se ridică în picioare: – Va fi război domnule, război între noi, musulmanii, şi restul – Dar tu esti musulman?- se miră dramaturgul Mohamed Kacimi, în vizită într-un liceu profesional din Bondy, unul din orăşelele de imigranţi din nordul Parisului. – Nu, domnule. Sunt creştin, dar îmi place de Anelka. Toată lumea îl detestă, el îi urăşte pe toţi, iar noi îl iubim. Vreau să mă convertesc numai pentru Anelka. Va … Continuă să citești

În categoria Enter | 24 comentarii

Chemări şi scăpări electorale

Motto: „Niciodata, din decembrie 1989, situaţia Romaniei nu a fost mai dramatică decât în aceste zile dintre cele doua tururi de scrutin prezidential. În acest moment crucial, nu mai avem de ales între reforma lentă sau rapidă, între un partid sau altul, ci între democratie şi dictatura, între libertate si tiranie.” – Apel al Grupului pentru Dialog Social pentru votul din 10 decembrie 2000. „Convingerea noastră este că episodul electoral prin care trecem acum este –  după mineriadele din vara lui 1990 și după cutremurarea societății din vara lui 2012 – al treilea moment de alertă maximă din istoria noastră post-decembristă.” – Apel către nehotărâţi al Grupului pentru Dialog Social pentru votul din 16 noiembrie 2014. … Continuă să citești

În categoria Enter | 12 comentarii

Agenţii haosului: cei mărunţi şi cei însemnaţi

La noi şi la ai noştri Nu aveţi senzaţia că bătălia noastră electorală s-a terminat deja? Ce ar mai fi de spus? Monica luptă pentru dreptate şi pentru cei ce „vor o ţară ca afară”… Nu ca până foarte departe! De la Salonta vreo mie, o mie cinci sute de kilometri de „autobandă”. Ceilalţi vor şi ei acelaşi lucru. Ăştia suntem, un mic apendice al buricului lumii, de care am vrea să ne apropiem. Totuşi, ce lume mică! E clar: campania electorală nu va avea alte teme externe decât frica de Rusia şi ironii provinciale despre chinezi. A propos, ştiţi cum se numeşte primul-ministru al Chinei? Nu-i nimic. Dar e timpul să ne lărgim privirea. Lumea … Continuă să citești

În categoria Enter | 6 comentarii

Vai ter Copa!

Cupă şi carnaval „Iartă-mă Neymar/ dar de data asta nu te susţin/ m-am săturat să văd poporul nostru/ stingându-se puţin, câte puţin în programe TV” – sună versurile unui cântec al artistului brazilian Edu Krieger, care pune pe chitară argumentele împotriva organizării Campionatului Mondial de Fotbal Brazilia 2014. Recent, şi-au mai exprimat dezamăgirea faţă de organizarea evenimentului scriitorul Paolo Coelho şi fostul fenomen fotbalistic Ronaldo. E ciudat că două figuri care fac azi avere din vânzarea unei imagini, cea a unei spiritualităţi de consum, spre folosul participanţilor la Forumul Economic de la Davos, şi cea a starului care zâmbeşte din reclame, în numele sportului-business, au standarde morale atât de ridicate când vine vorba de o operaţiune … Continuă să citești

În categoria Enter | 2 comentarii

Tierra Madre: mizeria şi speranţele ecologiei

Ecologismul e azi o mişcare reacţionară viu colorată. Calea sa de îndreptare e indicată de cultul reînnoit al zeiţei Pacha Mama din Anzi. De-a lungul revoluţiilor industriale şi tehnice, omul a făcut tot ce-i sta în putinţă pentru a se decorporaliza şi a se spiritualiza. Şi-a ascuns complet carnalitatea sub costume de seară şi cămăşi de noapte, sub jobene şi scufii, sub rochii lungi şi pălării umbroase. Marile opţiuni politice ale lumii burgheze, conservatorism, liberalism, socialism, descriu desprinderea de tradiţionalismul agrar şi continua îndepărtare de ritmurile naturii. Într-un târziu, dialectic, natura este recuperată de mişcări venind dinspre Nord: nudismul, igienismul, vegetarianismul. Omul redevine natură, însă o natură care exclude murdăria, cruzimea, carnivorul. E mai degrabă împlinirea … Continuă să citești

În categoria Enter | 9 comentarii