Despre Alexandre Spahiu
Am încercat în anul 2006 împreună cu prietenul meu Stéphane Luçon să aduc în România « Le Monde diplomatique ». Un ziar de stînga, cu articole lungi si documentate din care să se poată învăța ceva sau macar forma o opinie. Un ziar ilustrat de tineri artiști contemporani din România reuniți de dșoara. Iuliana Vîlsan și de unul dintre cei mai buni cartografi din Europa – dl. Philippe Rekacewicz.
Țin pe această cale să mulțumesc celor care, unii de opinii politice diferite, ne-au ajutat în această scurtă și poate prea timpurie aventură. Pe unii dintre ei (dl. Ciprian Mihali și echipa sa de traducători, dl. Bogdan Ghiu, dl. Alexandru Matei, dl. Ovidiu Țichindeleanu, d-șoara Iulia Popovici) îi regăsesc aici, pe alții îi citesc cu plăcere în alte ziare (dl. Cristian Teodorescu, dl. Florin Iaru, dl. Cristian Pîrvulescu, dșoara Miruna Munteanu, dșoara Alexandra Ionescu, dl. Bogdan Perdivară și regretatul Alex Leo Șerban). Mulțumiri atît celor care au ajutat la expunerea ziarului (dna. Laura Chiriac și dl. Luca Niculescu) cît și celor care prin contribuția lor au facut posibilă aprariția sa (dna. Corina Mîță si dna. Marcela Petrache)
Pentru că in România nu prea există jurnaliști. Sunt mulți scriitori la ziar dar extrem extrem de puțini jurnalisti. Și așa se face că de multe ori cele mai bune articole din paginile ziarelor sunt scrise de profesori, ONG-iști si (exceptia confirmă regula) oameni politici ( femei și bărbați) După evenimentele din 89, odată obținută libertatea presei, breasla s-a confruntat cu o lipsă acută de forță de muncă « necompromisă ». Și așa cum șade bine românului a improvizat. Mulți absolventi ai facultatilor de « limbă și literatură », de ingineri, filozofi, avocați și doctori s-au improvizat peste noapte « jurnaliști » În lipsa referințelor (internetul pe vremea aceea abia incepea sa patrudă în occident, ziarele străine ajungeau cu greu și cu … Continuă să citești →
