România: sute de mii de oameni în risc de evacuare forțată

Adi Dohotaru
Combinaţie de istoric, jurnalist, scriitor şi activist civic. Toate în devenire. Îmi place să citesc, să fac mişcare (alergare prin parcuri şi păduri, sporturi de echipă, plimbat cu biţa), să beau alături de prieteni cafea ori bere în centrul Clujului. Aş vrea să alerg la un maraton la Polul Nord la -30 grade, însă aş avea nevoie de cel puţin 10.000 de euro ca să particip. Poate mă ajutaţi. Ştiu, aş fi al doilea român în alergare la Pol, dar cred că aş povesti mai bine cum e cu Marele Alb-Albastru. Am 27 de ani şi m-am născut în aceeaşi zi cu Hitler, constelaţie fatidică ce îmi atenuează opţiunile radicale de stânga.

 

Sute de mii de cetățeni români, majoritatea romi, sunt în risc de evacuare forțată. Iar posibilitatea creării unor ghetto-uri ca cel de la Pata Rât, groapa de gunoi a Clujului, unde trăiesc aproape 2.000 de oameni, este în continuă creștere în România, în condițiile în care autoritățile decid din varii motive evacuarea unor grupuri sau comunități din zone care se dezvoltă imobiliar. Potrivit „Decalogului romilor” lansat de Alianța Civică Democrată a Romilor (ACDR), „un sfert dintre romi nu ştiu să scrie şi să citească, iar jumătate au doar şcoala primară. 40% dintre romi nu au lucrat niciodată, iar 60% dintre romi nu au o locuinţă în proprietate, trăind la marginea localităţilor [subl. îmi aparține]”[i]. Reglementările ONU stipulează că autoritățile sunt obligate să asigure protecție persoanelor și comunităților în risc de evacuare forțată indiferent de legalitatea statutului lor locativ[ii]. Evacuările forţate sunt definite drept dislocarea unor oameni „împotriva voinţei lor din locuinţele sau de pe terenurile pe care le ocupă, fără consultarea şi notificarea lor adecvată şi fără a li se asigura locuinţe alternative adecvate şi compensaţii”[iii].

Pentru a alerta opinia publică asupra riscurilor evacuărilor forțate, Asociaţia Amare Prhala, unde lucrez, în colaborare cu Amnesty International, Fundaţia Desire şi Grupul de Lucru al Organizaţiilor Civice (gLOC) am arătat luni, 3 octombrie, în cadrul unei manifestații stradale clujene că dreptul la locuire este un drept uman fundamental. De Ziua Mondială a Locuirii și cu moto-ul „STOP Evacuărilor forţate” a fost redactată o petiție către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului România, adresată min. Elena Udrea, semnată de mii de activiști Amnesty și câteva sute de romi de la Pata Rât, dar și de ong-iști , studenți și universitari care s-au solidarizat cu această cauză. Aveam bannere de carton decupate pe conturul unor case pe care oamenii au desenat și scris mesaje anti-evacuare, fotografii de la Amnesty International cu evacuări din întreaga lume, baloane, tobe și liste de semnături.

În ciuda gravității problemei, participarea la manifestație a fost relativ redusă, puțin peste 100 de oameni fiind la peak-ul demonstrației. Nu cred că ține de organizarea deficitară, mai ales că în același locație din apropierea Prefecturii, cu două ore înainte, doar 70 de persoane au demonstrat la protestul Uniunii Social-Liberale împotriva închiderii fabricii Nokia din apropierea orașului, care va conduce la disponibilizarea a 2.000 de oameni.

În petiția din care citez masiv mai jos am arătat că legislația și practicile românești nu respectă standardele internaționale:

„Instituirea evacuărilor forţate ale romilor şi a ameninţărilor cu evacuarea forţată, observabile în România, perpetuează segregarea rasială. Intoleranţa şi prejudecăţile răspândite împotriva romilor, în combinaţie cu absenţa unei legislaţii adecvate privind locuirea, permit autorităţilor locale să evacueze familii şi comunităţi întregi, transformându-i în persoane fără adăpost, fără ca autoritățile să fie sancţionabile.

Reforma legislaţiei privind locuirea, întreprinsă de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, deschide pentru Guvernul României oportunitatea alineării cadrului legal naţional privind locuirea la standardele regionale şi internaţionale privind drepturile omului.

În acest sens, vă solicităm să vă asiguraţi că varianta revizuită a legii locuirii va conţine:

1. Interzicerea evacuărilor forţate şi alinierea normelor metodologice naţionale privind procedurile de evacuare la Principiile de Bază ale ONU şi Normele metodologice ale evacuărilor din cadrul planurilor de dezvoltare;

2. O definiţie a “locuirii adecvate” care, dincolo de aspectele fizice ale calităţii imobilului, include şi  interzicerea segregării, construcţia de locuinţe sau relocarea în arii izolate sau poluate;

3. Revizuirea criteriilor de acordare a locuinţelor sociale pentru a asigura accesul categoriilor celor mai vulnerabile, inclusiv etnicii romi, la programele de locuinţe sociale”[iv].

Discursul juridic, formal și poate rece al drepturilor face mai dificil de înțeles implicarea unor activiști și universitari „de stânga” în problema evacuărilor ( la manifestație eram din GAS, Protokoll, din tabăra „Reclaim the Fields” de la Roșia Montană, European Alternatives etc.) și solidarizarea cu cei 50 de oameni de la Pata Rât veniți la manifestație și cu acea comunitate în anasamblu. Pe mine, de pildă, mă urmăresc în ultimele săptămâni câteva secvențe de la una dintre cele mai recente vizite de la Pata Rât. Ajung cu doi inspectori de mediu și facem măsurători de sol și aer cu privire la toxicitatea mediului din apropierea rampei de gunoi. La „Noul Pata Rât”, unde există o comunitate evacuată recent din oraș, câțiva copii mizeri scotocesc prin gunoaiele părinților. Plecăm mai la vale, în „Dallas”, unde câțiva adolescenți sar în camioanele care transportă gunoiul pe rampă. Râd, se împing, merg să facă un ban, așa cum fac cei mari. Ne oprim la vreo 200 de metri de ei pe un câmp plin de gunoaie, în apropierea unor cocioabe. Câțiva copii zdrențăroși până în 10 ani au chef să jucăm o miuță. Au o minge de cauciuc, jerpelită, jegoasă și spartă. Mingea se dezumflă la fiecare 20-30 de secunde, cu orice șut mai puternic. Se opresc din joc și umflă mingea murdară  cu gura.

Mi-i imaginez pe un teren de fotbal, alături de copii „albi”, cu o minge bună, de piele, iar în depărtare se văd nu dărăpănături, ci locuințele lor.

Foto: Cristina Raț


[i] http://www.altart.org/gas/?p=879  [ii] „According to international law, States must ensure that protection against forced evictions, and the human right to adequate housing and secure tenure, are guaranteed without discrimination of any kind on the basis of race, colour, sex, language, religion or belief, political or other opinion, national, ethnic or social origin, legal or social status, age, disability, property, birth or other status”. http://www2.ohchr.org/english/issues/housing/docs/guidelines_en.pdf

[iii] http://www.petitieonline.ro/petitie/petitie_privind_posibila_evacuare_fortata_a_peste_120_de_familii_de_pe_strada_cantonului_din_cluj-p60638048.html   

[iv] http://www.altart.org/gas/?p=870

Sursa: GAS

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.

Ultimele articole