Rezultatele dezastruase la BAC. Aruncăm camerele video?

Rata de promovabilitate la bacalaureatul 2012  a fost chiar mai scăzută decât în 2011. Chiar și unii dintre fondatorii CriticAtac s-au năpustit asupra cauzei aparente: camerele de luat vederi. Da, așa este, de când s-au introdus camerele de luat vederi ca metodă, ce-i drept, polițienească de supraveghere, rata promovabilității a scăzut dramatic. Totuși, am fost foarte neplăcut surprinsă să văd o reacție atât de naiva și virulentă în același timp împotriva camerelor de supraveghere introduse la BAC.  Inainte să renuntam la ideea de supraveghere video, haideți să vedem ce ne arată introducerea lor.

  1. În primul rând, unul dintre cele mai triste lucruri dovedite de camerele video, este faptul că profesorii nu sunt capabili să asigure o supraveghere corectă. Din nou, elevii plătesc oalele sparte în locul profesorilor.  Nu pentru elevi sunt puse camerele, ci pentru a ne asigura că profesorii își fac treaba. Elevii  vor fi siliți să trăiască la BAC cu stresul camerelor pentru ca profesorii nu pot asigura desfășurarea corectă a examenului. Cum altfel s-ar putea explica faptul că, odată introduse camerele, mai mult de jumătate dintre elevi nu mai promovează examenul?
  2. BAC-ul înainte de camerele video era o glumă proastă! Copiatul era o practică generalizată și un profesor care se voia corect era pus în fata unei dileme complicate: dacă nu ii lăsai pe cei de la clasa unde erai repartizat să copieze probabil ca ratau BAC-ul sau luau note foarte mici. În acest timp, elevii de la  toate celelalte clase vor promovau cu brio. Aici e un caz tipic al dilemei prizonierului în care știi de la bun început că ceilalți trădează. Ce faci? Probabil cel mai corect ar fi să îți faci treaba pentru care ai fost trimis acolo, să nu ii lași să copieze, să îți pui directorul școlii în cap, părinții copiilor, plus inspectorul. In plus, să te mai alegi și cu o bătaie de la elevii care oricum vor promova la contestații și să pleci acasă, de unul singur sau în vreun scaun cu rotile, cu fruntea sus. Cealalta variantă este să te înscii in lungul șir al oamenilor fără coloană care au făcut posibilă frauda națională numită BAC până în 2011. Când am fost pusă personal în fața acestei alternative am făcut ce orice laș ar fi făcut: mi-am luat concediu! Nu sunt deloc mândră de alegerea mea, dar mi se părea pur și simplu o situație fără ieșire.
  3. Dragă Costi Rogozanu, oricât de polițienești ți s-ar părea ție camerele astea de supraveghere, iată că fără ele nu se poate organiza un BAC corect! E ca și cum ai avea o cameră plină de gunoi în care cineva aprinde lumina. În loc să ne concentrăm să scoatem gunoiul afară ce propunem? Să stingem becul, că e polițienesc, dom’le!  Când se aprinde camera de luat vederi se vede în toata splendoarea ei toata mizeria acumulată în ultimii douazeci de ani în învățământul românesc. Eu aș vrea să mă concentrez asupra metodelor de a repara lucrurile. Chiar n-aș vrea să stingem iar lumina și să ne punem iar pe copiat.
  4. Adevarata fabrică de diplome era liceul! Atenție! Nu vreau să iau apărarea acelor universități care au primit inițial aceast titlu. Nu! Sunt unele universități particulare și sunt, de asemenea, unele universități de stat se fac vinovate de aplicarea principiului benzii rulante în fabricarea absolvenților.Totuși: cine erau clienții acestor fabrici? Absolvenții celei mai mari fabrici de diplome din România: liceul! Până în 2011 oricine putea avea o diploma de BAC. Cum la cel mai important examen din viața unui elev se copia pe rupte era foarte clar ca oricine putea promova. Și să nu credeți că diplomemele de BAC nu se vindeau! Nenumăratele scandaluri care au ținut primele pagini ale ziarelor în anii din urmă ne arată că BAC-ul era o afacere frumușică. Ba chiar am auzit cazuri de așa-ziși profesori care se lăudau cu cât au făcut pe ziua de supraveghere la BAC. Deci singura diferență față de universitățile particulare era că taxele erau informale. Altminteri, oricine își putea procura contra cost o diplomă în era de dinaintea camerelor video.
  5. Camerele video ne arată faptul că mulți absolvenți nu promoveaza la BAC. Dar tot ele ne arată ceva în plus: este nefiresc modul în care au ajuns să promoveze an de an elevi care abia știu să scrie și să citească. Presați de factori care nu țin de performanța școlară profesorii au promovat ani de-a rândul elevi care nu meritau poate să treacă nici de clasa a V-a. Cum vă explicati că ajunge Vanghelie să nu știe conjugările verbului „a fi” după ce a absolvit școala generală. Dacă profesorii lui și-ar fi făcut datoria, repeta și acum clasa a VI-a. Din teama de a nu-și pierde postul prin reducerea efectivelor de elevi, din comoditatea de a nu veni la examenele de corigență din toamna, profesorii dau cu prea multă ușurință nota 5. Mai mult, a lăsa un repetent e lucru greu! Părinții alarmați se duc la director și inscpector cu diverse „atenții” și de cele mai multe ori au succes. Dintr-o dată, te trezești că ești tu, profesorul, cel investigat. Ca l-ai persecutat, că nu i-ai dat șansa să răsundă, că nu i-ai predat pe înțeles. Și uite așa, ca să scape de corvoadă, profesorii se lipsesc de scandal și promovează elecul. Astfel,generații întregi de domni Goe pricep din fragedă pruncie că un mic scandal, un pachet de cafea, un cartuș de țigări și, la nevoie, un plic nu foarte gros plasate de mama la domnul sau doamna directoare îți asigură promovarea. De notat că noua lege oferă puteri și mai mari directorului școlii a cărui cale spre îmbogățire este asfel larg deschisă. Câți dintre directorii de școală din România vor avea coloana să refuze atențiile și să accepte că, uneori, elevul rămâne repetent? Deci poate ar trebui să nu ne mai jelim atâta că au picat atâția la BAC și să începem să ne intrebăm cum de au promovat doisprezece ani elevi atât de slab pregătiți. Problema nu e deci că au picat, ci că au ajuns până acolo!
  6. Costi Rogozanu încearcă să facă o corelație între “relaxarea” codului muncii și procentele reduse de promovare la BAC. Vreau să îl dezamăgesc: o dimplomă falsă nu te scoate din starea de exploatat. Atâta vreme cât absolvenții promovau copiind diploma lor nu valora nimic. Cosmeticiana mea e absolventă de facultate particulară, la fel și coafeza și pedichiurista! Deci au și liceu și facultate, dar tot la tuns păr și curațat călcâie au rămas. Eu chiar nu înșeleg cu ce ne încălzește faptul că avem elevi prost pregătiți cu diplome în buzunar? De ce să le oferim vânzătorilor de vise care sunt fabricile de diplome posibilitatea de a exploata naivitatea oamenilor care cred ca un carton fără acoperire numit “diplomă” te ajută să promovezi?

În loc de concluzie aș spune că în mod normal nu aș fi de acord cu aceste metode Big Brother de supraveghere la BAC. Alternativa mi se pare însă dezastruoasă întrucât, poate cel mai grav lucru pe care îl scot la vedere camerele video, este cât de corupt și inept este sistemul românesc de învățământ. E trist că numai cu biciul se rezolvă ceva, dar în lipsa unei soluții alternative nu cred că avem prea multe de făcut.

 
 

Comentariile nu sunt permise.

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.