Revolta din BALTIMORE. Adevăruri dureroase – minciuni periculoase

11195334_10203849206017194_1336177868_nS-a declarat stare de urgență în Baltimore pe 28 aprilie după ce între locuitorii orașului și forțele de ordine a început un adevărat război. Mai multe focuri de armă s-au auzit în cursul nopții și orașul s-a transformat într-un câmp de luptă. Baltimore se află în stare de asediu pentru o săptămână iar primarul Stephanie Rawlings Blake a declarat că aceasta ar putea fi prelungită în caz de nevoie. Jaful şi actele de violenţă nu vor fi tolerate. Ca răspuns (la violenţe) am pus Garda Naţională în stare de alertă pentru a se desfăşura cu rapiditate dacă este nevoie, a anunţat guvernatorul Larry Hogan. Cum s-a ajuns aici?

Violenţele au izbucnit luni, 27 aprilie, la scurt timp după funeraliile unui tânăr în vârstă de 25 de ani decedat în urma reţinerii sale de către poliţie. Freddie Gray a murit cu corzile vocale zdrobite și coloana vertebrală distrusă în proporție de 80% în jurul gâtului. Un raport preliminar al autopsiei a arătat că Freddie Gray a murit de leziuni ale coloanei. Nu se știe exact pentru ce a fost el arestat și reținut de poliție timp în care a fost bătut cu bestialitate. Timp de șapte zile tânărul s-a luptat pentru viața lui dar într-un final a decedat. Și acum e război în toată regula în Baltimore. Însă era previzibil iar problemele locuitorilor cu autoritățile și vice-versa nu există de ieri de azi. Și acum se vorbește despre două orașe Baltimore, sigur, ele nu sunt despărțite de sârmă ghimpată (încă nu) ci de statutul social și rasă.

(sursa: thewrap.com)

Într-o analiză pe washingtonpost.com, Michael A. Fletcher (locuitor al Baltimore) vorbește despre diferențele flagrante dintre săraci și bogați. Harta arată cum cartierul în care a crescut spre exemplu Freddie Gray, 34% dintre locuințe sunt goale, abandonate. Acum imaginați-vă că locuiți într-un cartier în care fiecare a treia clădire este goală/sigilată.

Într-un material recent al The Baltimore Sun, cartierul lui Freddie Gray, Sandtown, este descris ca fiind un cartier în care generații întregi de săraci la limita existenței și un război continuu împotriva drogurilor le răpesc tinerilor ca Freddie Gray orice oportunitate de a evolua, de a reuși în viață. În cartier există 84 e bărbați la fiecare 100 de femei, proporția este des întâlnită în cartierele sărace din întreaga țară și demonstrează încă o dată că bărbații de culoare între 25 și 54 de ani au dispărut din comunitățile lor fie din cauza arestărilor și încarcerărilor masive, fie pentru că au fost uciși. În Baltimore se găsește cea mai mare concentrație de dependenți de heroină. Cartierul Sandtown a reușit să se facă cunoscut în ultima vreme pentru că a trimis cel mai mare număr de oameni în închisorile din statul Maryland.

Mai mult de jumătate din familiile din cartier câștigă mai puțin de 25.000 de dolari pe an, unul din cinci adulți e șomer, unul din cinci copii de generală are absențe de mai mult de 20 de zile de la școală iar la liceeni e chiar mai grav, 45% au acumulat absențe de mai bine de 20 de zile. Violența domestică este cu 50% mai mare în Sandtown decât în restul orașului Baltimore și criminalitatea este de două ori mai mare decât în restul orașului (care nici el nu stă rău la capitolul ăsta).

În decembrie 2013, creatorul serialului The Wire, David Simon atrăgea atenția asupra  prăpastiei dintre bogați și săraci într-un discurs la Sydney. America este o țară extrem de divizată atunci când vorbim de societate, econnomie, politică. Există două Americi. Locuiesc într-una dintre ele, într-o clădire din Baltimore care face parte din America viabilă, conectată la economia sa proprie care le oferă cetățenilor ei un viitor verosimil. La 20 de clădiri distanță există însă o cu totul altă Americă. (…) Să faci parte dintr-o societate înseamnă să gândești și să simți că dacă societatea reușește – reușești și tu, nu rămâi pe dinafară. Însă în vest nu există o societate care să poată susține asta pentru toți indivizii. Așa că în țara mea vedeți acum acest show al groazei. Vedeți o reducere a venitului familiilor, vedeți renunțarea la serviciile de bază, așa cum este sistemul de educație public funcțional. VEDEȚI OAMENII SĂRACI VÂNAȚI ÎN NUMELE UNUI RĂZBOI ÎMPOTRIVA DROGURILOR PERICULOASE – ÎN CEEA CE SE POATE NUMI UN RĂZBOI ÎMPOTRIVA SĂRACILOR ȘI CARE NE-A TRANSFORMAT ÎN ȚARA CU CEI MAI MULȚI DEȚINUȚI DIN ISTORIA OMENIRII CONFORM NUMĂRULUI DE OAMENI PE CARE ÎI BĂGĂM ÎN PUȘCĂRII DAR ȘI AL AMERICANILOR PE CARE-I ÎNCHIDEM.

Ieri, la doi ani distanță, deși are toate datele problemei despre care el însuși vorbea, același David Simon se arăta deranjat de atitudinea protestatarilor pe blogul propriu. Unul dintre protestatarii pe care-i critica l-a și întrebat cum se face că a văzut doar cei 100 de oameni care aruncau cu pietre și incendiau clădiri și nu restul de 10.000 care au protestat fără să incendieze magazine, să atace civili sau polițiști. Sigur, asta se vede și din presă, protestatari agresivi, niște nebuni puși pe distrus bunul public. La care oricum, în majoritatea cazurilor n-au acces. Dar de ce să ne mai întrebăm cum și de ce s-a ajuns aici dacă e mult mai ușor să ne zgribulim fericiți că la noi (încă) nu e așa în adăposturile noastre călduțe. Un răspuns perfect pentru David Simon și cei care vor proteste pașnice, liniștite, a scris Coates pe theatlantic.com: mulți dintre cei care îndeamnă acum la non-violență nu au o explicație rațională pentru ceea ce i s-a întâmplat lui Gray dar îndeamnă lumea să fie calmă. Dar nu a existat un asemenea apel oficial și atunci când Gray a fost arestat. Nu a existat un apel la calm în cazul lui Jerriel Lyles care a fost lovit de polițiști (Lovitura a fost atât de puternică. Ochii mei s-au umflat. Sângele a început să-mi curgă din gură și dintr-un ochi.) Nu a existat un apel la non-violență în cazul Venus Green (Târfo, nu ești cu nimic mai bună decât celălalte târfe bătrâne și negre pe care le-am mai închis). Nu a existat un apel la pace în cazul lui Starr Brown (M-au trântit cu fața la pământ. Pielea de pe fața mea a fost jupuită.)

Protestatarilor li se spune acum thugs. În traducere liberă asta înseamnă smardoi, cuțitar. Însă termenul american se referă de fapt la golani de culoare. Dar termenul a fost folosit de primarul orașului Baltimore care este de culoare. Și de președintele SUA, la fel, un om de culoare. Deci toată lumea sare fericită că uite, am avut dreptate, le putem spune așa, practic războiul odată validat de lumea bună poate să continue, războiul împotriva săracului că la ăsta mă refer dincolo de culori. Și se mai apucă și autohtonul de baltă să comenteze și bagă la întâmplare niște termeni care-i par lui potriviți să-și descarce frustrările de om cultivat și citit  care de fapt n-are habar ce se petrece dincolo de piticul lui de grădină. Genomul radicalismului afro-american, minoritățile care vor să distrugă capitalismul (sigur că nu s-a obosit să citească nimic despre ultimele date ale recensământului din Baltimore deși dacă tot ești profesor la științe politice ai putea să faci un efort să-ți scoți nasul din tabloidele conservatoare), totalitarism comunist precum Angela Davis. Și vorbește despre drama de la Baltimore – pentru el protestul în sine este drama – pe care ar fi declanșat-o moartea lui Freddie Gray care mă-nțelegeți, e ceva secundar, un simplu catalizator. Ce nu știe (că vă spun, citește greu) domnul Stanomir este că în urmă cu doar o lună, comisarul Anthony W. Batts a transmis grupului operativ instituit de președintele Obama în decembrie, ca răspuns la revoltele din Ferguson (alt caz de violență gratuită din partea poliției) că polițiștii ar trebui să fie mai puțin agresivi și să-și reprime RASISMUL.

Pentru că despre segregarea și rasismul din Baltimore s-a mai scris și în martie anul acesta, cu ceva timp înainte de începutul scandalului. Și tot comisarul Poliției Baltimore (in 2012), Anthony W. Batts a declarat public de două ori că Baltimore se află ca nivel al rasismului încă în anii 50-60 și că diferențele dintre cartierele ocupate în proporție mare de albi și cele în care locuiesc preponderent cetățeni de culoare sunt imense. El fusese comisar înainte în Long Beach California și spunea că i se pare că odată ajuns la Baltimore a călătorit în timp. Avocatul  A. Dwight Pettit (de culoare) care a criticat în nenumărate rânduri brutalitatea poliției locale a aprobat părerea lui Batts. Ce să vezi, un dezvoltator imobiliar de culoare, P. David Bramble a recunoscut și el diferențele socioeconomice uriașe dintre bogați și săraci deși a considerat comparația cu anii segregării ușor exagerată. Chiar și primarul Baltimore recunoștea pe atunci că există rasism în Baltimore spunând – când ies în oraș în grupuri mixte lumea încă mă mai întreabă, dar de unde-l știu pe unul sau pe celălalt. Și mulți alți reprezentanți ai oficialităților sau societății civile – vedeți aici. Și vine un nene care predă la Universitatea București și începe să povestească el despre totalitarismul comunist al Angelei Davis. Că el atâta a apucat să răsfoiască.

 

text apărut inițial pe platforma Pandoras

 

 

8 răspunsuri la Revolta din BALTIMORE. Adevăruri dureroase – minciuni periculoase

  1. DanCanada spune:

    Dna Constantinovici, de DPA ce ziceti?

    “in Baltimore, Maryland, SUA, se intampla zilele acestea un eveniment
    public, o dezbatere publica mai speciala, mai aprinsa, anumite schimburi
    de idei si alte obiecte intre reprezentantii ramurei
    radical-progresiste a electoratului Partidului Democrat si fortele de
    ordine. Evenimentul este moderat de reprezentantii ramurei, evident, mai
    moderate a electoralului democrat-obamist, care din pozitia de
    autoritati locale, la primarie, au creat spatiul si cadrul acestui
    interesant schimb de vederi, la care intreaga America si intregul
    mapamond asista cu oarecare interes.
    (In Baltimore s-a votat Obama ca in Kazahstan, ca in Teleorman, ca in Olt:
    87,21% sau cam asa ceva – numai rezidualele bun simtului anglo-saxon au
    facut ca procentul sa nu fie un 120% pentru nobelistul pacificator al
    Ucrainei, Georgiei, Orientului Mijlociu, Orientului Apropiat, Africii
    Centrale, de Est si de Vest si mai nou al Fergusonului, Baltimore-ului
    si ce o mai fi sa fie; ca acum daca tot e sa fie pace si prietenie, sa
    fie pana la capat).”

    Şi ăsta e ’de baltă’ şi nu citeşte?
    Când a câştigat Obama prima oară nu s-a declarat cu lacrimi în ochi
    sfârşitul rasismului american? Iar la anul o să fie exact 8 ani de
    obamism asistenţial. Baltimore a fost un creuzet al obamismului, ar fi
    trebuit deja să curgă doar lapte şi miere şi toţi să danseze Kumbaya,
    n’est-ce pas?

  2. Dora spune:

    Domnule DanCanada pot doar să mă îngrozesc în acest caz imaginându-mi că ar fi putut să câștige McCain alegerile în 2008. ce s-ar mai fi distrat atunci conservatorul cu bun simț anglo-saxon, McCain nu mai stătea la povești, intra cu tancul direct și își lua orașul înapoi. sau tot statul, mai știi? apropo, ați votat sper cu bunul simț saxon și la alegerile din România 🙂

    The survey commissioned by Compassion
    International and conducted by Barna Research Group found that 80
    percent of those surveyed who identified themselves as strong McCain
    supporters believe fighting the war on terror should be a higher
    priority for the next president than to end extreme poverty. Only
    about a tenth of the Arizona senator’s strongest backers prioritized the
    fight against global poverty over the fight against terror. In
    contrast, only 30 percent of Obama’s strongest supporters place a
    greater emphasis on fighting terrorism than on ending global poverty,
    while 45 percent of this group placed ending global poverty above
    efforts to stop terror.
    Read more at http://www.christianpost.com/news/34655/#MEzfWjZeccYRQSO1.99

  3. DanCanada spune:

    Doamna, va inselati. Nu sint suporter McCain, mi se rupe. Au ce si-au ales ei, sa fie sanatosi. Pe Iohannis l-am votat doar ca era non-Ponta, nu mi-am facut cine stie ce iluzii. Iar raspunsul dvs e istorie alternativa, birfa mai pe scurt. Mai degraba ati fentat, n-ati raspuns la intrebari:
    1. Are DPA dreptate sau nu?
    2. Cum ma-sa n-a iesit societatea aia multilateral dezvoltata in Baltimore? Ca doar a avut toate conditiile, a fost o zona perfecta: predominant de culoare, pro-democrati, obamisti, asistati etc.

  4. Dora spune:

    1. acum, că tot insistați vă pot spune că părerile domnului Aligică despre orice subiect mă interesau până acum foarte puțin spre deloc, pentru mine n-au niciun fel de relevanță iar din bucățica de text pe care mi-ați pus-o la dispoziție pot să-mi dau seama doar că acest lucru cu siguranță nu se va schimba nici în viitorul apropiat. 🙂
    2. stați liniștit că au ieșit acum. și în New York, urmăriți știrile, ar trebui să apară totuși

  5. LORD WANKER spune:

    orasele ,statele si neighbourhood-urile americii sunt amenajate dupa principiul cabalist de bun vs. rau,alb-negru(checkerboard),deci implicit :valoros si non-valoare,etc…n-ati anteles..cand spui din ce oras -cartier esti ,asta este o REFERINTA IN SINE..
    –si de aici disperarea oamenilor de a fii vazuti “bine” ptr ca -si cumpara produse si branduri…(de la MACY’S vs WALMART,kohl”s vs DOLLAR store etc)

    —toata tara are ca fundament principiile (chiar si in comportament-business) jidovesti…acolo nu exista :”..fa binele (altruist) si da-l pe garla”…
    —sa mai precizez ca am fost casatorit cu cetatean american(a carei bunici au fost “importanti” in bisericile lor protestante)?
    —bisericile lor care le numesc crestine (ptr ca protestante suna nasol) pentru mine nu sunt decat niste …LOJI ( de business)

  6. DanCanada spune:

    Mda, la fel: eschivati raspunsul. Pt ca DPA are dreptate. Nu ma interesa cit de relevant e DPA din punctul dvs de vedere.

    Iar la 2) cind intrebam cum de n-a iesit etc, era vorba despre cum de nu e Raiul pe pamint in Baltimore, ca doar e zona perfecta de stinga.
    Whatever.
    Bineinteles, aveti impresia ca cine-stie-ce revolutie trebuie sa apara in America, Si, ca multi altii de pe CA, ca socialismul/comunismul e viitorul de aur blah blah blah. Va inselati, degeaba sperati la sfarsitul americanilor, n-o sa se intimple in secolul asta 🙂

  7. Aurelian spune:

    Mda, un text bun şi coerent & corect. Cei de la Contributors & co. (incluzând aici şi platforma pe care apare textul menţionat de dvs.) trăiesc în lumi inchipuite. La cum scriu, par că nu au înţeles şi nu vor înţelege nimic din dinamica socială a modernităţii.

  8. Eugen spune:

    Fără legătură prea mare cu subiectul: aceeaşi Angela Davis care-l lăuda pe Jim Jones? Aşa că mai uşor cu înălţatul soclurilor că poate pică statuia ca după 90.

    Direct la subiect, n-o să înţeleg niciodată de ce incendiatul caselor şi maşinilor unor oameni neimplicaţi e considerat o metodă legitimă de protest (vezi şi Londra). Asta într-adevăr o să-i scoată pe oameni din case, dar nu de partea protestatarilor, ci împotriva lor.

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.