Noi suntem Adevărul, Calea şi Viaţa

Luăm niște prejudecăți, care constau în următoarele postulate, luate la întîmplare, mereu enunțate în presa românească:

  1. Pentru că Iliescu a chemat minerii în 1990, care mineri au omorît și bătut studenți și intelectuali, rezultă că tot partidul condus de Iliescu, FSN, apoi PDSR, apoi PSD şi aşa în vecii vecilor sunt partide compuse vinovaţi: din criminali, comuniști, securiști.
  2. Toți cei pe care intelectualii români anticomunşti (IRA) i-au susținut politic după 1990 sunt emanațiile Binelui în măsura în care luptă împotriva tuturor celor pe care IRA nu i-au susținut. Ca exemplu: Băsescu a fost ministru sub Iliescu, dar la un moment s-a declarat anti-Iliescu: IRA l-au susținut şi, de atunci, el a devenit reprezentantul Binelui.
  3. Deoarece comunismul a fost un regim criminal, toți cei care nu se aflau în partidul lui Băsescu în momentul în care el a condamnat comunismul sunt moștenitorii criminalilor comuniști. Ca urmare, o Putere politică în afara lui Băsescu este și ea criminală și comunistă.
  4. Românii sunt, ca toți oamenii, unii proști, alții deștepți. Criteriul de departajare este reprezentat de adeziunea politică: fie către Băsescu (deștepți) fie împotrivă sau indiferenți (proști). Ultimii sunt atît de proști încît nu-și dau seama nici măcar că, sub altă Putere politică decît cea a lui Băsescu, „Frica s-a cuibărit iarăşi în sufletele oamenilor” (Mircea Mihăieş). (vezi http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-dezghetul-intre-iunie-si-decembrie-934557.html)

 În 1949, Roland Barthes redactează un raport în legătură cu „scriitura stalinistă”, a propos de politizarea ştiinţei în România. Vorbeşte aici despre instalarea, în Est, a „civilizaţiei Postulatului” (textul a fost tradus de Micaela Slăvescu în revista Memoria, în 2001; traducerea nu e accesibilă pe internet). Citez în franceză, revin cu o traducere pentri cine nu înţelege.

Ce înseamnă „civilizaţia Postulatului”? Domnia Adevărului care se afirmă ritos, fără argument şi fără probe. Este exact ce face Mircea Mihăieş în fraza de mai sus şi în articolul din EVZ.

„Ces procédés ne sont d’ailleurs qu’un aspect du mécanisme plus général et qui est le procédé de fond de tout exposé stalinien ; la pétition de principe. Les raisonnements sot toujours énoncés, les termes sont toujours choisis à partir d’un postulat initial, transcendant à toute critique, et qui sépare initialement le monde en Bien et Mal ; le Bien soviétique, le Mal occidental. L’exemple le plus fréquent de cette attitude est la notion de « pourriture occidentale », cette pourriture, dont il est si souvent parlé, n’est pourtant jamais décrite ou analysée ; son évidence vient seulement de l’existence-théorique de ses causes. Une étiologie hypothétique tient lieu d’examen positif. Il s’agit là évidemment d’une position de combat qui croyant tenir une vérité globale, ne recule pas devant les malfaçons partielles. Encore faut-il signaler la permanence du procédé, qui empreint à un tel point toute pensée ou tout art d’obédience soviétique, qu’il n’est pas exagéré de parler à l’Est d’une véritable civilisation du Postulat.”

Alexandru Matei

 

Comentariile nu sunt permise.

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.