Inegalităţi în noul capitalism

TEMA: Statul social în faţa crizei

După decenii lungi de abstinenţă de la libertăţile pieţei, spiritul capitalismului a exercitat o “atracţie fatală” pentru majoritatea ţărilor din Europa de Est. Fără îndoială, puţine dintre aceste state ar fi putut rezista presiunilor globale de neoliberalizare; dar, pentru că nici un model alternativ nu se arăta la orizont după colapsul regimurilor dictatoriale socialiste, chiar şi ideea de rezistenţă lipsea.

Una dintre consecinţe a fost accentuarea bruscă a inegalităţilor, căpătând muchii tot mai ascuţite. Caracteristicile noi ale inegalităţilor constă în câmpuri de forţe nelimitate, aflate într-o compeţie ce scapă reglementărilor; rupturi din ce în ce mai adânci între părţi şi absenţa oricărui plafon; şi, poate cel mai important, absenţa unor standarde minime de protecţie pentru cei care nu fac faţă. Aceste trăsături de accentuare a inegalităţilor există, fără îndoială, şi în ţările (Europene) capitaliste tradiţionale. Dar în Europa de Est, (în mod particular în Ungaria), schimbările s-au petrecut mai repede şi într-un mod neaşteptat; consideraţiile morale erau practic necunoscute în orice domeniu legat de ingalităţi şi sărăcie; societatea civilă era foarte slabă şi nearticulată; intervenţiile statului au fost demonizate şi refuzate chiar şi în domenii în care decalajele de civilizare erau imposibil de combătut prin acţiune individuală (de exemplu problema canalizării).

Din aceste motive, cel puţin în câteva dintre tările din Est, inclusiv Ungaria, lipsa unui standard minim de protecţie însemnat adâncirea fără limită a sărăciei. Cauzele principale au fost şomajul masiv şi de lungă durată, fără prestaţii decente (sau chiar fără nici un fel de prestaţii) şi riscul de pierdere a locuinţei ca urmare a creşterii gradului de îndatorare la plata utilităţilor sau al chiriei. Lipsa unui standard minim implică deprivare de la satisfacerea nevoilor de bază şi forme multiple de excluziune, unele asumate deliberat. Empatia iniţială faţă de cei săraci s-a deteriorat atunci când numărul şi vizibilitatea lor au crescut. Au fost mai întâi respinşi, apoi detestaţi. Victimele sărăciei severe sunt, într-un număr tot mai mare, romii. Aproape o treime dintre cei săraci şi jumătate dintre cei foarte săraci sunt romi. Numărul este suficient de mare pentru a da o culoare etnică lentilelor prin care examinăm sărăcia şi o proporţie din ce în ce mai mare a populaţiei priveşte sărăcia drept “problema ţiganilor”, revendicând un tratament dur al celor săraci.

Noile state membre din Europa de Est erau mai puţin dezvoltate şi mai puţin prospere decât cele vechile state membre. Extinderea a intenţionat să creeze o Uniune Europeană mai puţin inegală şi, implicit, mai puternică. Acest lucru trebuia să însemne, printre altele, reducerea decalajului de bunăstare socială (welfare gap) dintre Est şi Vest. Datele (recunosc, insuficiente) sugerează că aceste intenţii timpurii nu s-au materializat şi, într-o serie de instanţe, decalajul s-a lărgit. Cel puţin patru tendinţe ale ultimelor decenii, sau de după extinderea Europeană, trebuie menţionate. (1) Sărăcia s-a schimbat: deprivarea de tehnologie modernă, ca dimensiune a sărăciei, schimbă modul de conceptualizare. (2) Indicatorii sărăciei severe arată că diferenţele dintre cele două “blocuri” s-a accentuat. (3) La nivel individual, sărăcia se agravează în contextul unei infrastructuri publice, ce necesită finanţare publică. (4) În ciuda nevoii de intervenţie din partea statului pentru ameliorarea deficitului de bunăstare socială, tendinţele din cele două “blocuri” diferă. Prestaţiile sociale nu au scăzut, de exemplu, în nici unul din statele din „blocul Vestic” după 2004 şi există o convergenţă marcantă între  sistemele de protecţie socială mai dezvoltate şi cele mai rudimentare. În acelaşi timp, în “blocul Estic” atât diferenţele dintre ţări, cât şi decalajul lor faţă de Vest s-au lărgit. Criza a lovit toate ţările, dar cei săraci prezintă un risc mai mare să nu-i facă faţă.

Notă despre autor:

 Zsuzsa Ferge (n. 1931) este sociolog şi economist, profesor emeritus la Universitatea “Eötvös Loránd” din Budapesta (ELTE), membru al Academiei de Ştiinţe din Ungaria şi al Academiei Europene Yuste. A fondat primul department de politici sociale din Ungaria în 1989, conducând cercetări în domeniul inegalităţilor sociale, sărăciei şi consecinţelor sociale ale tranziţiei postsocialiste. A publicat 15 volume şi 300 articole. Pagina personală: http://www.fergezsuzsa.hu/en/cv

Prelegere în plen la închiderea conferinţei anuale a European Social Policy Analysis Network: „Social Policy and the Global Crisis. Consequences and Responses”. Budapesta, 2-4 Septembrie 2010 (www.espanet2010.net

Temele SocialAtac sînt sprijinite de Fundaţia Friedrich Ebert România

Opiniile exprimate de autori nu reprezintă cu necesitate poziţia FES

 

Comentariile sunt închise.

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.