de Costi Rogozanu pe VoxPublica
După ce în ianuarie făcuseră puţin ciocul mic şi priveau miraţi la apariţia unor noi teme pe străzile din Bucureşti, mulţi presari şi analişti şi-au revenit după localele cu Nicuşor Dan sau după tupeul Băsescu upgrade 2012. Se regăsesc din nou în filmul lor. Fie că e vorba de GDS, fie că e vorba de extensii precum hotnews sau b1, ideea e simplă, poate fi rezumată de orice film serios de serie B, cu ceva bătaie şi Van Damme.
Aşadar, e de ajuns să mă uit pe unele articole şi să mă crucesc. Singura reacţie care-mi vine: bă, voi vă vedeţi ce scrieţi? Cum arată treaba în capul lor?
Păi, România ar trebui împărţită în nişte sectoare. Unele în care să stea săraci, borfaşi, asistaţi (tot aia, nu?), şi unele cu barieră şi căsuţe elegante, ceva între suburbie americană şi unitate militară în care “oamenii normali şi de bine” să-şi vadă de treburi netulburaţi. Cu mici excursii safari în ţarcurile săracilor. Atît e, nimic mai mult.
Altfel, cum ai putea scrie de exemplu aşa ceva?
Sa ne intelegem: revolutia borfasilor a fost oprita temporar de toti cei care au simtit ca au obligatia, repet, obligatia si nu optiunea de a apara valori fundamentale amenintate grav de o putere politica abuziva. Cine sunt ei? Cetatenii care n-au votat, primarii care n-au furat voturi la referendum, functionarii onesti, cativa magistrati de la Curtea Constitutionala care n-au cedat presiunilor politice uriase, procurorii care nu s-au lasat intimidati, ambasadori care n-au stat cu mainile in san si au actionat, oficiali europeni care au continuat sa exercite presiuni, chiar si politicieni care au decis sa se opreasca din abuz si au demisionat pot fi trecuti pe lista. (sursa)
Ba chiar o mai dă şi cu jurnaliştii liberi şi cu colegii din presa străină. Omule, dacă chiar îţi pasă de presă citeşte şi scrie cu atenţie, ascultă argumente. Îi tot daţi cu lovitura de stat şi cu alte elemente de propagandă de partid şi mai şi pretindeţi independenţă? Îmi spuneţi toată ziua cum a făcut Băsescu justiţie în timp ce recomandă investigaţii şi arestări. Cîndva Tapalagă se mai lua de Radu Moraru sau de antenizarea părţii băsesciene. Acum nu, e el însuşi cu totul acolo.
Ziaristii inca liberi nu trebuie sa se plece pentru a nu se rusina de colegii lor din presa straina, sincer preocupat de soarta unei tari care nu este a lor.
Tupeul de a vorbi aşa de “săracii asistaţi” cînd toţi oamenii lor, de-alde Neamţu-Papahagi-Baconschi au tras cît au putut din banul public, ei asta n-o să obosesc niciodată s-o denunţ.
Varianta economic-pătruns-intelectuală vine din partea lui Lucian Croitoru. Omul şi-a prins capul în Milton Friedman. Nici măcar ăia din şcoala de la Chicago care au lucrat prin America Latină nu-l mai citează cu atîta încredere.
Numărul votanților dependenți de redistribuire care efectiv votează a devenit mai mare decât numărul celorlalți votanți. Ei îi votează pe politicienii care promit conservarea redistribuirii sau creșterea ei, și nu pe cei care încearcă să reducă excesele. Astfel, redistribuirea excesivă pune bazele pentru “tirania majorității”.
Măreaţa analiză e provocată şi de un articol de trei lei din Adevărul care a luat PIB-ul din fiecare judeţ şi a găsit măreaţa concluzie: toţi sărăcanii româniei au votat ca proştii. Trec peste idioţenia calculului sau a stabilirii unui prag aleatoriu al deşteptăciunii bogate (cu cît votezi mai puţin cu atît ai mai multă minte şi bani) şi ajung la concluzia că gura prostului adevăr grăieşte: e o viziune din ce în ce mai populară a separaţiei şi a renunţării la concepte fundamentale. Egalitatea şi libertatea au început să coste mult prea mult, capitalismul nu le mai poate susţine – e un prilej să vă recomand un interviu excelent cu Zizek, tradus aici.
Publicul? Înduioşător şi periculos de naivul Croitoru ne dă iar o imagine de Hunger Games. Noi sîntem într-o arenă. Şi există un public democratic care se uită la noi. Rîsuplînsu:
Apariția semnelor că libertatea politică în Ungaria și România, ambele țări membre ale Uniunii Europene, ar putea să se deterioreze semnificativ continuă să îngrijoreze publicul din țările democratice.
Ce să mai întreb? Unde ai fost în ultima suta de ani. Ce putere economică nu leagă politicul de financiar. N-ai auzit de state care naţionalizează bănci, de bani daţi pentru mari corporaţii. Şi cu armele tale te bat, nu mai aveţi bani exact pentru valorile pe care le propovăduiţi. Friedman? Come on.
În România, o parte importantă a economiei a rămas conectată la puterea politică. Puterea economică cu adevărat separată de puterea politică nu a fost suficient de mare pentru a ține în șah puterea politică.
Şi Croitoru, şi Tapalagă, minoritatea europeană într-o mare slavă…
Săracul e uşor de condus. Asta spun Dâncu şi pleiada. Dacă judeţul e sărac atunci apar baronii. Pe cînd în Ardealul civilizat nu-i aşa, s-ar mai zice în subtext. Pentru că pasiunea pentru garduri şi bariere între săraci şi proşti vs. bogaţi şi deştepţi revine ca-n publicitate şi la vechi separatisme. Ardealul deştept versus regăţeni proşti. E fascinantă aplecarea unor comentatori de recuperare a măreţiei ardelene, cu tot cu fainoşag.
Naţionalismul, dom’le. Asta e cea de-a doua gogoriţă. I-am văzut pe Tapalagă şi Liiceanu lamentîndu-se că ne copleşeşte naţionalismul şi că uităm de UE. Am mai demontat această ipocrizie imensă a “patriotismului european”. S-o aud de la ei e iarăşi o mostră de ipocrizie. Ce fac Ponta şi Antonescu poate fi calificat drept pripeală idioată pentru obţinerea puterii (pripeală generată şi de lupta internă USL), dar nu naţionalism sau comunism, aşa cum le amestecă indecent. Nu e vorba de naţionalism, e vorba de gîndire servilă şi de conduită extremistă în numele UE. Nu e naţionalism, e un început de apertheid, vorba lui Zizek.
Oamenii ăştia tot pretind dialog. Ce dialog? Despre ce? De la asemenea premize?
Prefer să caut noile baze pentru o critică a guvernului USL, incredibil de ezitant şi de derutat de propria determinare de acum două luni. Şi prefer să repet ca papagalul cele cîteva teme cu adevărat importante, decît să îmi mai consum timpul cu băieţii ăştia care se ştampilează toată ziua între ei ca “băieţi de valoare”. Dacă nu chestionăm cu adevărat noile grupuri economice de interese pe care le aşează noul guvern, dacă nu vedem ce înseamnă cazul “de succes” Petrom, atunci chiar ne pierdem timpul. Dacă nu vedem noul joc european cu “semiperiferiile”, iar o ardem aiurea.
P.S. Prefer să insist de aici înainte cît pot şi cît ştiu despre legea sănătăţii. Pe care apropo, Mixich o analizează pornind mai ales de la premisa complet inutilă a corupţiei. Sponsorizat de Medlive, că aşa e european.