Violenţa politică a extremismului tehnocrat. Lecţii după încă o săptămînă de criză grecească

rogoBunaUpdate. Un acord a fost încheiat. Inutil de spus, totul e de făcut de acum înainte. Pînă una alta, aşteptăm detaliile. Aflăm din cnferinţa de presă că va fi nevoie de acordul unor parlamente din zona euro. NU e vorba doar despre greci. Va exista pînă la urmă un fond coordonat extern pentru privatizări şi reducerea datoriilor. Deja rînjesc soluţiile care pînă aseară păreau imposibile cu unele anestezice: banii vor fi gestionaţi 50-50 de guvernul grec şi fondul respectiv.

Text iniţial. O nouă săptămînă cu Grecia şi negocieri cu creditorii. Şi multe noi întrebări, dar mai ales lămuriri în legătură cu ce reprezintă UE şi eurozona. Cîteva lecţii:

  • tehnocraţia şi-a arătat colţii încă de la începutul crizei. Specialiştii “apolitici” ştiu un singur lucru: Syriza înseamnă pericol nu pentru că e “extremă”, ci pentru că oamenii încep să chestioneze serios plapuma birocrată a unui extremism financiar-politic conservator care nu mai are chef să se ascundă.
  • s-a vorbit mult despre suceala lui Tsipras care ar fi discreditat celebrul OXI cu reluarea negocierilor. Esenţial e să ne uităm tot timpul înspre creditori şi comportamentul lor. Nu poţi pretinde o traiectorie de superman, dreaptă şi mândră,  unui politician sau unui partid care joacă o carte a supravieţuirii. Ce uită chiar unii oameni de stînga e să pună acţiunile incoerente ale Syrizei în oglindă cu o agresivitate fără precedent a Germaniei şi a sateliţilor ei
  • am tot auzit de agresivitatea lui Varoufakis în negocieri, de lipsa de respect a grecilor fără cravată şi de alte prostii. Ce auzim şi după ce a plecat Varoufakis e că reprezentanţii civilizaţiei şi bunei creşteri dau cu pumnul în masă la propriu. Schauble e violent nu doar în negocieri, ci în tupeul incredibil cu care patronează de fapt un stil profund corupt de “recuperare a datoriei”, un pasaj cît un studiu din Guardian. Să mai amintim şi de Schauble-mită-traficdeinfluenţă-Kohl etc.?

“Incidentally, our readers flag up that the organisation which could take control of €50bn of “valuable Greek assets” is linked to none other than Wolfgang Schäuble himself.

The Press Project has done some digging on the Luxembourg “Institution for Growth” to which the 4-page eurogroup paper demands that €50bn of Greek state property must be transferred. Guess what. This Luxembourg “institution” is wholly owned subsidiary of German KfW and the chairman of its board is a certain Wolfgang Schäuble.

The Institution for Growth was announced just two years ago, by Schäuble and Greek PM Antonis Samaras.”

  • cine-şi doreşte Grexitul mai aprig? Tocmai creditorii, din cum se vede. Poziţia Syrizei a fost singura legitimă, aceea de a evidenţia demenţa construcţiei tehnocrate UE. E adevărat că sprijinul stîngii din restul Europei a fost ruşinos de slab, ba chiar penibil de oportunist. Şi nu mă refer doar la social democraţi, ci şi la diverşi “radicali” care se pretind de o puritate a stîngii aproape ca puritatea alcoolului: dacă bei aşa ceva, orbeşti.
  • Grecia umilită, Grecia în faţa unor condiţii de neacceptat, din ce în ce mai mulţi comentatori de diverse culori ideologice au subliniat evidenţa. Ce nu se vede şi nu se discută destul este tipul de coabitare conservatori – extrema dreaptă în atitudinea celor din Eurogrup care vor pedepse exemplare pentru greci. Să ne uităm doar la extremistul de dreapta finlandez care şi-a ameninţat public reprezentantul în eurogrup că iese de la guvernare dacă nu respectă linia germană. Acest tip de şantaj-înţelegere există şi în alte ţări europene: extremiştii, uneori prezenţi la guvernare, prezintă “voinţa poporului”, conservatorii o respectă.
  • “banii cetăţenilor” – după ce ai făcut primul bail out pentru băncile germane şi franceze, normal, datoria a devenit publică. Acum ne batem cu pumnul în piept că noi ne apărăm cetăţenii. Ăsta populism scîrbos.
  • extremism – cel mai jegos atac constă în celebra echivalare a extremelor. Syriza n-are nici o treabă cu extremele. Cei care au cu adevărat o treabă sînt tot curentul ultraconservator care domină Europa azi. N-am văzut niciodată un zid viu hotărît împotriva şovinismului pe faţă, împotriva partidelor de extremă dreaptă, dimpotrivă, coabitarea e perfectă. Singura care ameninţă real e stînga radicală, numită “extremistă”, cînd de fapt ripostele politice antiausteritate au ajuns prin simpla lor existenţă extremiste pentru capetele merkelizate.
  • Demisia lui Varoufakis a adus nu doar un val de simpatie, ci şi un articol memorabil: aici. Ce explică economistul e că lupta cu grupul franco-italian e mult mai important pentru germani: Grexitul este o formă de impunere a politicilor în faţa unui grup mult mai mare de ţări, nu e vorba doar despre GRecia. De altfel, negocierile penibil prelulngite la nesfîrşit în noapte (încă nu sînt gata cînd scriu acesta articol) au început să răsufle în public ca o antagonizare a blocurilor francez şi german. Nu trebuie să o vedem ca pe o luptă clasică. În multe, Hollande şi Merkel lucrează cot la cot. Dar era clar că acest mers cot la cot se va termina la un moment dat.
  • Varoufakis explică foarte clar şi chestiunea corupţiei greceşti susţinute de fapt de aceiaşi tehnocraţi serioşi care vor acum un soi de ocupaţie prin reforme structurale şi privatizări. Da, Syriza are de rezolvat evaziunea, corupţia, dar şi astea-s globale. Cum smulgi taxe din Luxemburg Olanda şi toate arhipelagurile de paradisuri fiscale?
  • ultimele săptămîni ne-au oferit şi o demonstraţie de forţă a BCE. O critică Jeffrey Sachs: “First, Greece’s banks must be reopened without delay. The ECB’s decision last week to withhold credit to the country’s banking system, and thereby to shutter the banks, was both inept and catastrophic. That decision, forced by the ECB’s highly politicized Executive Board, will be studied – and scorned – by historians for years to come. By closing the Greek banks, the ECB effectively shut down the entire economy (no economy above subsistence level, after all, can survive without a payments system). The ECB must reverse its decision immediately, because otherwise the banks themselves would very soon become unsalvageable.”
  • după un raport FMI în care se recunoştea că nu se poate vorbi de acord fără micşorarea datoriei

Nu e o glumă ce se întîmplă. Violenţa creditorilor a atins cote patologice. Dorinţa bolnavă de “dat lecţii”, de moralizare, vine la pachet cu gesturi necugetate care depăşesc raţionalitatea mult clamată de tehnocraţi reci şi debordănd de precizie. Nu sînt nici reci, nici tehnocraţi, Syriza ne-a oferit Europa aşa cum e acum, bolnavă, ameninţată chiar de propria monedă, de dorinţa de conservare a repartizării capitalului într-o anumită direcţie, cu o linie de fier despărţitoare între orice “vis social” şi “recuperarea datoriilor”, un alt nume pentru conservarea rentelor indecente impuse de criză şi de inegalităţile prea mari create în post-2008.

Pasivitatea partinică a Europei de stînga a avut drept efect dramatic această scenă a “bătăliei naţiunilor”. Oricît s-au chinuit unii comentatori lucizi să scoată în evidenţă dezavantajele acestor politici şi pentru milioane de angajaţi din ţările “model”, efectul este unul de luptă între naţii, iar umflatul patriotic din piept ajunge în mod periculos să fie folosit drept cea mai bună diversiune. Misiunea stîngii europene este tocmai aceea de subliniere a ruperii cetăţenilor de drepturi fundamentale în funcţie de distribuţia capitalului. Mii de hărţi, reprezentare geografică a conflictului, Nord vs. Sud, Est-servil vs. Sud, toate aceste prescurtări prezintă doar parţial felul în care e repartizat interesul de business pe continent. Război al naţiunilor sau luptă cetăţenească împotriva unor forţe conservatoare complet deraiate care se deghizează în tehnocraţie, îşi ascund pornirile periculoase după ţipetele extremiştilor de dreapta  şi ne pregătesc un viitor complet incert, pentru unii de-a dreptul dramatic.

Sursa

 

10 răspunsuri la Violenţa politică a extremismului tehnocrat. Lecţii după încă o săptămînă de criză grecească

  1. Emancipatorul spune:

    “Poziţia Syrizei a fost singura legitimă, aceea de a evidenţia demenţa construcţiei tehnocrate UE. E adevărat că sprijinul stîngii din restul Europei a fost ruşinos de slab, ba chiar penibil de oportunist”

    Dar Syriza nu a facut nimic pentru poporul grec. In final a acceptat orice a zis UE. Joc de glezne, iar referendumul a fost dovada lasitatii.

    Deci pozitia Syriza a fost mincinoasa. Sa nu spunem de fapt ca a venit chiar in sprijinul Troika. Syriza era singura formatiune care mai putea reprezenta interesele Troika in Grecia si linisti/controla furia poporului grec.

    Care “stinga din resul Europei”?, “diverşi “radicali”care se pretind de o puritate a stîngii”?. Asa ceva nu exista. Doar niste tradatori. Doar niste ametiti se mai uita ce zice asa zisa “stinga radicala europeana”.

    Daca vrei schimbare, trebuie sa urmezi calea revolutiei. Altfel “iti platesti datoriile” facute de altii pe spinarea ta si dai vina pe oricine, pe “stinga radicala”, pe drepta, pe Germania, pe Rusia, pe Dumnezeu, etc.

  2. Eugen spune:

    Fireşte, Syriza şi Tsipras au “trădat”. Nu se poate să-şi fi dat seama că bluff-ul lor nu merge şi, în ultimul moment, să accepte inevitabilul. Trădarea e cea mai uşoară explicaţie pentru prostime (a se citi “demos”), nici măcar nu trebuie detaliată. Strigi “trădare!” cât poţi de tare şi fiecare ia de aici ce-i convine.

    În schimb, merită remarcat şi respectat faptul că măcar Tsipras nu a dat bir cu fugiţii şi a acceptat responsabilitatea.

    Cât priveşte “memorabilul” articol al lui Varoufakis, la întrebarea “Why is the German finance Minister, Dr Wolfgang Schäuble, resisting a sensible, mild, mutually beneficial debt restructure?”, se poate răspunde cu o altă întrebare: după ştergerea a vreo sută de miliarde de euro din datorie, ce a făcut Grecia în continuare? A împrumutat. Pe lângă ştergerea datoriei actuale, ce mai cere Grecia? Să împrumute iar. Deci până la urmă numai troika e cu cercul vicios, nu?

    Aşteptăm acum cu nerăbdare şi “trădarea” Podemos.

  3. Dezideriu Dudas spune:

    Extremism tehnocrat ? Adica un de fel de comunism fara minciuni ( anestezierea soft a condusilor ) sau un fel de fascism fara violenta ( anestezierea hard a supusilor ) ?

    Se poate spune ca extremismul tehnocrat reprezinta anestezierea libertatii de a gandi ? Nu doar soft ( la comunisti ) si nici doar hard ( la fascisti ) ?

    Cum scria Volodea ? Comunistii fascizati ? Dinspre UE ar fi invers…., vorba lui Vladimir Bukovski ! Vine si Varoufakis tare din urma cu al sau, “ feriti-va de tehnocratii seriosi”….

    Poate ca singura noastra scapare au ramas “banditii” ? Unde e “Dumnezeul banditilor” sa zica, “lasati banditii sa vina la mine ? “…

  4. Nick spune:

    Tsipras tocmai a trecut printr-un “ideological backfire”, stanga europeana a trecut printr-un “ideological backfire” datorita lui. Urmeaza Podemos si cu multe sperante si belitul de Orban cu idiotii lui din Jobbik.

  5. Ana Bazac spune:

    Exact. Grecia s-a împrumutat, i s-au șters niște datorii – că oricum nu puteau fi returnate, iar creditorii doreau, și acum exclud motivele politice, să își primească cel puțin o parte din banii mulți din dobânzile ce exced mereu datoriile – și tot degeaba: adică s-a comportat potrivit modelulul capitalist, dorit, să nu uităm, de toate categoriile dominante, și din Occidentul creditor și din Grecia.

    Soluția nu este, deci, alta? Iar lamentările despre cât de bun ar fi Varoufakis etc. (ce doresc doar ca jocul să continue, fără să înțeleagă că acum, în acest moment de criză, chiar nu prea maai poate continua) nu reprezintă oare semne ale neputinței intelectualilor? Ca și critica de la dreapta a acesttor lamentări, de-altfel?

  6. Gigi spune:

    Sunt doua aspecte care trebuiesc luate in considerare:
    (1) Dobanzile la care este imprumutata Grecia de FMI si BCE sunt mult mai mici decat riscul asumat. Primul pachet are o dobanda de 0.7% iar al doilea de 2%. Pentru un creditat care ameninta mereu ca nu va plati, eu consider ca sunt dobanzi de bun simt. In plus, se prefigureaza o scadere a dobanzii pe viitor.
    (2) Grecia nu a fost imprumutata fara conditii. Creditorii au dat banii in ideea ca Grecia va lua masurile necesare pentru a nu mai avea nevoie de a imprumuta bani in viitor. Grecia a tergiversat aplicarea acelor masuri. E ca si cand eu ti-as imprumuta benzina cu conditia sa iti inlocuiesti furtului rupt, iar tu sa te plangi in momentul cand ramai in drum deoarece nu ai inlocuit furtunul. Sau ceva in genul asta, nu ma pricep la comparatii.

    Solutia e sa o lasi mai moale cu greve care blocheaza toata tara si cu dat foc bancilor si sa aplici masurile asumate. Va fi o perioada grea, dar economia va fi mai puternica la sfarsitul ei.

  7. Eugen spune:

    “adică s-a comportat potrivit modelulul capitalist, dorit, să nu uităm,
    de toate categoriile dominante, și din Occidentul creditor și din Grecia”

    Nu doar categoriile dominante (prin care bănuiesc că înţelegeţi bogaţii) şi-au dorit asta. Oamenii normali, cei care acum au votat oxi, s-au bucurat din plin de pe urma nivelului de trai umflat artificial prin datorii. Atunci de ce nu au protestat? Aşa că mi se pare normal ca acum să plătească şi ei.

    Cum remarca şi Gigi, dobânzile “înjositoare” ale FMI şi BCE sunt cu mult sub cele practicate pe piaţă. Însă grecii probabil ar fi vrut împrumuturi nerambursabile, cu dobândă negativă…

  8. Ana Bazac spune:

    Nivelul de trai nu a fost umflat artificial – cu sumele din datoriile țării – ci, dimpotrivă: 1) a reflectat producția agricolă, aceea din minele etc. ale Greciei – ca și veniturile obținute e aici, pe bune – si 2) majoritatea populației – care acum a votat oxi – a avut, oricât de ameliorat, un nivel de trai cu mult sub cel al categoriilor dominante; acestea au un nivel de trai umflat artificial, nu cei care își câștigă traiul muncind.
    În ceea ce privește dacă trebuie să plătească, vedeți articolul meu Trebuie să ne plătim datoriile?.

    Aveți dreptate, FMI și BCE au dobânzi mici. Dar: 1) FMI dă niște bani pentru ca statul respectiv să aibă o garanție pentru a putea să contracteze niște împrumuturi de la bănci private; în nici un caz nu dă tot ce dorește țara să împrumute; 2) BCE dă băncii centrale din țară (cu dobîndă mică) pentru ca băncile private – de la care se împrumută țara/guvernul/consiliile locale – să dea, cu o dobândă mai mare, firește, banii ceruți de guvern etc.
    Și, cum sumele împrumutate sunt mari, iar – lăsând la o parte corupția – returnarea e grea deoarece, din păcate, cea mai mare parte din bani nu sunt investiți pentru producție ci pentru armată și infrastructură, țara mai are nevoie de bani pentru a plăti dobânda atunci când vine scadența și nu poate da banii înapoi. Și tot așa.

    Astfel încât ‘grecii’ nu vor…. De fapt, folosiți clișeul de dreapta – care ignoră și refuză diviziunea de clasă – care pune în aceeași oală întreaga populație.

  9. Eugen spune:

    Grecii de rând au avut (şi încă au) un nivel de trai cu mult peste celelalte ţări din Balcani. Văd nu o dată reportaje, articole şi comentarii cu, despre sau ale unor greci care-şi sfâşie obrajii şi ţipă despre criza umanitară “fără precedent” şi sărăcia lucie în care se zbat. Ciudat dar toţi cei pe care-i ştiu că au mers prin Grecia (în concediu sau la muncă) au văzut că ăia o duc mult mai bine decât românii. Şi da, au trăit pe împrumuturi. Al 14-lea salariu, a 13-a pensie, evaziunea fiscală dusă aproape la nivel de politică oficială etc. Simplul fapt că, şi în perioada în care cereau anularea/amânarea datoriilor tot voiau să împrumute spune destule. Poate că grecii ar trebui să se uite la români, de pildă. Atunci ar vedea că nu se moare de foame nici cu jumătate din veniturile lor actuale.

    Era bine dacă banii erau investiţi în infrastructură (aia utilă, nu stadioane pentru a gâdila orgoliul olimpic elen), era şi mai bine dacă erau investiţi pentru producţie. Din păcate, au fost “investiţi” în pomeni.

    Am spus-o şi o repet: nu există clase. Socialiştii folosesc termenul de clasă exact ca naziştii pe cel de rasă şi extremiştii religioşi pe cel de credincios, pentru că etichetele sunt mult mai uşor de înţeles de către gloată. Individul nu are nevoie de rasă, religie sau clasă.

  10. MIHAI spune:

    ce se intampla pe voxpublica ? comentariile sunt cenzurate indiferent de autor.

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.