Costi Rogozanu pe VoxPublica Am fost la RoNewMedia. Raiul corporate-geek sau corporate pur şi simplu. Unii vorbesc ca la CC al PCR deşi sînt îmbrăcaţi şic şi tineresc şi reprezintă cea mai vioaie industrie. Alţii trîntesc chestii tari pentru că abordează direct problema: ok, social media, ce frumos e, dar .. 
Articole de Boris Groys
Despre Boris Groys
Boris Groys (n. 1947 în Berlinul de Est) a urmat studii de filosofie şi matematică la Universitatea din Leningrad (1965–1971), după care a lucrat ca asistent de cercetare la institute din Leningrad, iar apoi la Institutul de Lingvistică Structurală şi Aplicată din Moscova, pînă în 1981, cînd emigrează în Germania. Profesor invitat la University of Pennsylvania (1988) şi la University of Southern California, Los Angeles (1991). Doctoratul în filosofie la Universitatea din Münster (1992). Din 1994 este profesor de teoria artei, filosofie şi teorie a mediilor la Hochschule für Gestaltung din Karlsruhe, Germania. Membru al Asociţiei Internţionale a Criticilor de Artă, autor de expoziţii şi eseuri cinematografice. Bibliografie selectivă: Gesamtkunstwerk Stalin. Die gespaltene Kultur in der Sowjetunion, München – Wien, 1988 [Stalin – opera de artă totală. Cultura scindată din Uniunea Sovietică; Cluj, Idea Design & Print, 2007]; Dnevnik filosofa [Jurnalul unui filosof], Paris, 1989; Die Kunst des Fliehens [Arta fugilor] (cu Ilia Kabakov), München – Wien, 1991; Zeitgenössische Kunst aus Moskau – Von der Neo-Avantgarde zum Post-Stalinismus [Artă contemporană la Moscova – de la neoavangardă la poststalinism], München, 1991; Über das Neue. Versuch einer Kulturökonomie, München, 1992 [Despre nou. Eseu de economie culturală; Cluj, Idea Design & Print, 2003]; Utopia i obmen [Utopie şi schimb], Moskva, 1993; Fluchtpunkt Moskau (ed.) [Punct de fugă – Moscova], Stuttgart, 1994; Die Erfindung Russlands [Inventarea Rusiei], München, 1995; Die Kunst der Installation [Arta instalafliei] (cu Ilia Kabakov), München, 1996; Logik der Sammlung. Am Ende des musealen Zeitalters [Logica colecflionării. Sfîrşitul epocii muzeale], München, 1997; Unter Verdacht. Eine Phänomenologie der Medien [Sub semnul suspiciunii. O fenomenologie a mediilor], München, 2000; Politik der Unsterblichkeit. Vier Gespräche mit Thomas Knoefel [Politica nemuririi. Patru convorbiri cu Thomas Knoefel], München, 2002; Topologie der Kunst [Topologia artei], München – Wien, 2003; Traumfabrik Communismus. Die visuelle Kultur der Stalinzeit. Dream Factory Communism: The Visual Culture of the Stalin Era [Fabrica de vise a comunismului: Cultura vizuală a erei staliniste], Ostfildern-Ruit, 2003.Arta și banii
Relația dintre artă și bani poate fi înțeleasă în cel puțin două moduri. Mai întâi, arta poate fi interpretată ca o sumă de opere care circulă pe piața de artă. În acest caz, când vorbim despre artă și bani, ne gândim în primul rând la evoluțiile spectaculoase care au avut loc în ultimele decenii pe piața de artă: licitațiile de artă modernă și contemporană, sumele copleșitoare care au fost plătite pentru lucrări ș.a.m.d. – în mare parte, cam ceea ce transmite presa atunci când ține cu orie preț să spună ceva despre arta contemporană. Apoi, nu mai încape nici o îndoială că astăzi arta poate fi privită în contextul unei piețe de artă și că orice … Continuarea →
“Omul poate fi cumpărat sau ucis. Altfel spus, fie se instaurează relațiile de piață, fie se face uz de violența directă”
Maxim Raisky în dialog cu Boris Groys – Köln, 11 septembrie 2006. Ne-am întâlnit pe 11 septembrie. Credeți că lumea s-a schimbat de cinci ani încoace? Când am văzut cum se prăbușeau cele două turnuri, am fost șocat, la fel ca toți ceilalți, pentru că era de neînțeles ce se întâmplă. Exista chiar suspiciunea că ar fi sosit începutul celui de-al Treilea Război Mondial. După aceea, când s-a dovedit că a era vorba de acțiunile unei grupări teroriste, trebuie să recunosc, m-am liniștit imediat. În ce măsură a schimbat lumea acest eveniment? Tema islamului, a terorismului, a conflictului între civilizații preocupă astăzi pe toată lumea. Iar în decurs de cinci ani, tot mai mulți oameni au … Continuarea →
Boris Groys: Nu mai există nimic „actual” în lumea contemporană
De ce anume i-ați ales pe Andrei Monastîrskii și grupul „Kollektivnîie deistviia” [„Acțiuni colective”] pentru expoziția din cadrul pavilionului Rusiei (Bienala de la Veneţia 2011)? Andrei Monastîrskii este un artist cu un sistem creativ extrem de solid și o acuratețe a logicii evoluției, de o semnificație aparte nu doar pentru arta rusă. Acesta e un fenomen rar întâlnit, și nu numai în Rusia, ci peste tot în lume. Ceea ce a făcut el, acțiuni-eveniment cu implicarea mai multor indivizi în proiect, comporta un caracter participativ, iar asta e cel mai la modă în acest moment. Arta care atrage atenția generală astăzi are legătură nu cu producerea obiectelor, ci cu producerea evenimentelor. Avem prea multe obiecte. Am … Continuarea →
Marx după Duchamp sau Cele Două Corpuri ale Artistului
Continuăm publicarea unor autori importanţi contemporani. Invitatul special din această săptămîna este este filozoful și teoreticianul Boris Groys. La sfârşitul secolului XX, arta a intrat într-o epocă nouă, cea a producţiei artistice de masă. În timp ce epoca precedentă fusese una a consumului artistic de masă, astăzi situaţia s-a schimbat şi există două împrejurări principale ce au dus la această schimbare. Prima este apariţia unor noi tehnologii în producţia şi distribuţia imaginilor, iar cea de-a doua este o modificare a felului nostru de a înţelege arta, o schimbare a regulilor folosite în aprecierea a ceea ce este şi a ceea ce nu este artă. Să începem cu cea de-a doua. Astăzi, noi nu mai identificăm o … Continuarea →
