Costi Rogozanu pe VoxPublica Am fost la RoNewMedia. Raiul corporate-geek sau corporate pur şi simplu. Unii vorbesc ca la CC al PCR deşi sînt îmbrăcaţi şic şi tineresc şi reprezintă cea mai vioaie industrie. Alţii trîntesc chestii tari pentru că abordează direct problema: ok, social media, ce frumos e, dar .. 
Articole de Alexandru Matei
La muncă, nu la şuncă! Noua Republică sau de la Heidegger la cocălari
1.Mă întreb dacă ultimul argument al formării şcolare este cel de a-i putea manipula pe ceilalţi: învăţaţi, copii, învăţaţi, ca să dominaţi! După zeci de ani de lecturi grele, după ce prin faţa lui a trecut Andrei Pleşu, după ce mintea lui a înregistrat texte filozofice grele (ţin minte şi acum seara în care l-am ascultat prima oară la Societatea Română de Fenomenologie, supărat cum era pe interpretările heterodoxe ale lui Heidegger în ceea ce priveşte textele fundamentale ale creştinismului), Mihail Neamţu a ajuns să redacteze şi să difuzeze o frază ca aceasta: „(Vrem) un Stat care răsplăteşte meritul şi munca, nu lenea şi hoţia”, parafrază a celebrului slogan „nici muncă fără pîine, nici pîine fără … Continuarea
Publicat în Enter
47 comentarii
Ready made. De-a viul
Primul ready-made: cîmp cultural, artă pentru mase, piață de produse simbolice. Și desigur că trebuie ținut seama că omul vrea să aibă o sculuptură sau o pictură suprarealistă, dar care să n-o înțeleagă, altul vrea să aibă un peisaj și atunci cel care vrea să vîndă să se ducă și dacă cineva îi cere, domnule, pictează-mi vîrful Omu, apoi sau pictează-mi un peisaj cu lacul Bâlea, sau lacul Caprei, presupune să se ducă să-l vadă să-l picteze acolo cum fac mulți pictori în lumea asta, și dacă vrea să aibă o floare în casă apoi pictează și flori. (…) Dacă există cerință pentru artă suprarealistă, o cumpără cineva, vindeți cît vreți tovarăși, dar ca să ne … Continuarea
Publicat în Criticart, Enter
1 comentariu
Ambiguităţile unei capodopere
Filmul regizat de Andrei Ujică, Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu, a stîrnit nu doar admiraţie, nu doar dezamăgire, ci şi dezbatere. A produs două tipuri de reacţii: pozitive, în general din partea criticilor de film şi de artă, interesaţi mai ales de film ca obiect artistic, şi negative, din partea spectatorilor care l-au considerat un document istoric (prost). Acest tip de dezbatere, estetic-etic, este caracteristic oricărei opere de artă modernă şi cea mai bună modalitate de a-şi consacra obiectul ca operă (fie ea capodoperă). Rare, asemenea opere vorbesc deopotrivă despre artă, despre statutul artei şi despre societatea care intră în contact cu ea. Ca de obicei în cazul artei moderne autentice, şi acest film îşi devansează publicul. … Continuarea
Publicat în Enter
11 comentarii
Eu sunt Păunescu
« Ca orice analiza de astazi despre ochii orbi ai lui Homer ar putea fi o acuzatie la adresa orelistilor. » Adrian Păunescu « Niciodată n-am fost mai liberi decît în timpul Ocupaţiei. » Jean-Paul Sartre Încep cu un extras inteligent din Păunescu : faptele trecutului trebuie reaşezate şi judecate în trecut, nu condamnate sau validate după ce au fost desprinse. Vorbind despre cenaclul Flacăra, Liviu Ornea sau Adrian Cioroianu mă confirmă: nimeni nu-i obliga să meargă, nimeni n-avea senzaţia că, ducîndu-se face jocul regimului. Comunismul era un dat, iar existenţa individuală se înrădăcina în el. Continui cu un joc de cuvinte : prezenţa duşmanului libertăţii în locul acesteia este singura care iluminează spaţiul libertăţii absente, de recucerit. Adică : încerc să-l aşez … Continuarea
Publicat în Enter
8 comentarii
Braţele scurte ale domnului Marius Ghilezan
Mă întreb cît de larg trebuie să fie mijlocul spiritului (minţii, inteligenţei) pentru a-i încăpea pe toţi cei care se revendică de la el. Nici prea îngust, deşi, cum se ştie, uşa-i îngustă, dar nici prea larg nu trebuie să fie, sub ameninţarea pierderii reperelor. Marius Ghilezan a prins texte mai bune de cînd publică în Observatorul cultural. Nu trebuie să fi fost excelente, în orice caz, pentru a sta deasupra acestui „Pumnul stîngii are un deget ridicat” din numărul 289 (21-27 octombrie), titlu inspirat sub care stă un tricotaj din care se-nţelege foarte puţin. Faptul că ziaristul e împotriva stîngii e clar, dar asta mai degrabă la nivel expresiv decît argumentativ. Ceea ce autorul reuşeşte … Continuarea
Publicat în Enter
1 comentariu
De la Liceenii la Eleva porno exmatriculată
Cei care văd un dezastru în învăţămîntul românesc de astăzi uită. Noi uităm foarte mult, în general. A fost de-ajuns să urmăresc cele două episoade ale bilanţului anilor 1990, la emisiunea România, te iubesc de la PRO TV, pentru a-mi aminti ceea ce nu doar memoria intelectului, dar şi cea a afectului uitaseră. Imaginile au un efect uluitor asupra acestuia din urmă. A fost suficient să-l aud pe Ion Iliescu mulţumindu-le minerilor, pentru a fi cuprins iar de neîmpăcare faţă de acei primi ani postrevoluţionari. Şi ştiu că mie mi-a fost mult mai uşor să uit, pentru că eram adolescent şi înţelegeam prea puţin din ceea ce se întîmpla. În încercarea lor, uneori disperată, de a … Continuarea
Publicat în Enter
15 comentarii
Moştenirea urbană ceauşistă – Liniştea interioară şi gălăgia de la bloc
Musique et marteau, poate vă amintiţi textul dintr-un manual comunist de limba franceză, în care ciocănitul grosolan al ciocanului devine, în concertul muncii, acompaniamentul notelor suave ale pianului. Ştiu, nimănui nu-i plac blocurile. Blocurile din România se confundă cu majoritatea oraşelor mici şi medii, cu tot ceea ce înseamnă urbanitate postbelică. Dar, mai grav, blocurile se confundă cu comunismul. Blocurile sunt, cum scria Ciprian Şiulea în eseul lui Saivane şi piramide din Retori, simulacre, imposturi (Editura Compania, 2003), urma cea mai evidentă şi mai solidă a comunismului românesc. Urâm blocurile pentru tot ceea ce conotează ele pentru cei care le asociază imediat cu România lui Ceauşescu: gregaritate, dezumanizare, lipsă de măsură şi gust, standardizare şi spălarea … Continuarea
Publicat în Enter
5 comentarii
