Sîntem un grup eterogen, cu gust pentru tot ce e incomod. Eticheta „stînga” a fost aplicată inexact unora dintre noi, mai ales de către grupuri de intelectuali, aflaţi acum în fruntea unor instituţii importante ale statului, care văd în respectivul cuvînt un cap de acuzare din oficiu. Aceia dintre noi care chiar sînt „de stînga” nu au probleme în a-şi declara firesc credinţele, au făcut-o deja. Pofta de critică autentică, de teme analizate convingător, de subiecte care pot anima o viaţă publică aflată în moarte clinică, asta e ceea ce ne-a unit aici:
- În 2009 – într-o campanie electorală care a determinat înregimentări politice ale intelectualilor care mai de care mai ridicole – şi-a dat ultima suflare ceea ce se numea în mod comun „societate civilă”. Vocile publice s-au polarizat şi au lăsat un imens gol pentru spaţiul critic. Lipsa de consistenţă şi de priză la realitate s-a adîncit pînă la insuportabil.
- Lipsesc criticile ideologice, politice, sociale care să iasă din logica electorală sau din simple jocuri de culise pentru funcţii, demnităţi.
- Vrem să scoatem din umbră oameni care au multe lucruri de spus şi care nu au tribună sau nu au forţa de a pune pe masă idei curajoase – e timpul să vorbim şi despre altceva decît despre celebrele teme „poporul român e blestemat, românul e şmecher”, „televizorul strică poporul” sau „cultura, încotro?”.
- A disparut gustul pentru utopie, pentru intrebări naive, directe, puternice, ideologice, politice, artistice. Avem de-a face cu o băltoacă estetică din care spaţiul public cultural pare incapabil să iasă. Vrem să trecem actualitatea prin bibliografii incomode şi prin problematizări care să ne trezească din pasivitatea traiului „capitalist cu faţă umană”.
- Derobotizare cetăţenească. Autoprivarea voluntară de libertăţi şi drepturi, iată una dintre problemele majore ale lumii contemporane. De aceea ne asumăm lipsa de sex appeal mediatic a unor critici sau analize. Dar ne-am săturat să avem o lungă galerie de vedete intelectuale şi două-trei idei care încap pe un colţ de ziar.
- Nu ne interesează anticorporatisme de salon, „ecologisme” fanatice, critici nediferenţiate ale „societăţii de consum” fără argumente solide.
- Nu vrem să românizăm problemele, un clişeu îngrozitor din care s-au hrănit comod mulţi intelectuali autohtoni.
- Criticatac e un grup independent de analiză ideologică şi dezbateri care vrea să stabilească o nouă agendă, dincolo de temele călduţe din mainstreamul intelectual. „Societatea civilă” a murit, poate e timpul să înviem adevăratele motive pentru care îşi au rostul artiştii şi intelectualii pe lumea asta: să atingă, să atace, să provoace şi nu doar să amuze şi să satisfacă puterea.
- Să profităm de criză şi să recîştigăm gustul libertăţii de expresie, în pofida instituţiilor menite să „întreţină cultura” care cheltuie bani inutil cu discuţii sterile.
- Din ce în ce mai mulţi oameni informaţi din domenii departe de „cultură şi artă” caută răspunsuri, caută forme de revoltă eficientă, de recîştigare a unei voci civile puternice, dincolo de proteste ale foamei şi mitinguri organizate de sindicalişti corupţi. Sperăm să ajungem la ei, sperăm să putem ataca probleme sensibile lăsate deoparte de intelectuali: raportul bănci-cetăţeni, stat-privat, angajat-angajator. Cea mai populară abordare de pînă acum a fost „Capitalişti vs. Comunişti”, sintagma care explică tot. Joaca de-a hoţii şi vardiştii s-a încheiat.
- Sîntem un grup coagulat exclusiv de dorinţa de discurs critic şi relaxat, de dorinţa de trezire din tot felul de transe culturale sau politice. Vrem să defrişăm ordinea stufoasă a discursului public: protocapitalism, aproape colonialism, care ţine o parte din Estul Europei cu capul plecat. Frica de critică a UE. Frica de apropiere onestă de propriul trecut. Frica de comunism! Frica de enunţuri simple şi întrebări directe! Ne-aţi plictisit cu logica resentimentului şi cu arta făcută ca să împartă lumea în elite şi restul lumii.
Vasile Ernu, Mihai Iovănel, Costi Rogozanu, Ciprian Şiulea (iniţiatorii şi coordonatorii proiectului)
Ideea e atat de simpla incat ma mir ca nu a fost realizata pana acum… De fapt, inregimentarea a devenit un fel de conditie existentiala (cel putin in RepublicaMoldova) pentru intelectuali. Daca nu esti cu democratii – esti cu comunistii – un soi de dihotomie care abia acum isi mai razmoaie rigiditatea. Zic “acum” pentru ca actuala guvernare a calcat prin strachini destul de vartos, in asa fel incat nu mai pot fi evitate obiectiile justificate si atunci e ok sa mai si crtici pe ici pe colo. Deci, e un site al spiritului critic rational…minunat!
Pingback: Joaca de-a hoţii şi vardiştii s-a încheiat. CRITICATAC « voxpublica | Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NET
salut
m am intilnit azi cu unul dintre voi si pe fondul unei discutii usor alcoolizate am realizat ca face pe mihail sebastian intr un context in care e o ipocrizie sa faci pe mihail sebastian . eu si prietena mea suntem probasescieni de unde, pentru ca eram superiori numeric, se putea crea senzatia de agresiune si ce ma fac cu prietenii mei nazisti, eu, care sunt singur. cind de fapt e practic invers. ar fi o lipsa de bun-simt elementar, ~ticalos~, sa nu recunosti monopolul media antibasescian. mai ales in zilele astea, foarte recente, in care oriunde muti pe tv e altceva decit oprimare a presei si altceva decit presa.
extrapolind, nimic mai antipatic decit sa faci pe singularul de stinga cind romania geme de stinga. pls, nu va mai victimizati (si nu va mai frecati ca unii sunt altii nu sunt, pls come out of the closet). pe o statistica de amator dar de persoana populara – toti prietenii de virsta mea, fara exceptie, au discursuri stingiste.
so, sunt ateu, cred in ajutor social f bine sustinut, in cit mai putin stat in afaceri, in control strict al imigratiei, in eutanasierea maidanezilor (asta ca problema locala), in impozitarea drepturilor de autor, in asumarea propagandei atunci cind faci munca (perfect justificabila) de propaganda – si nu sa mi ocupi un sfert de ecran 15 din 24 cu ochii cainelui baron ranit la labuta fara sa recunosti ce faci cind faci asta.
de pe pozitia asta o sa mai comentez aici daca nu apare lehman 25
intentiile sunt bune, sa va ajute D.zeu! si nu doar atit pot sa va doresc, ci si sa continuati nu sa fiti doar un vremelnic balon de sapun! si mai ales daca veti cobori in spatiul real nu cel virtual, adica daca veti merge in universitati, licee, daca veti merge acolo unde nu merg cei platiti sa invete civismul, daca veti merge linga cei abandonati falimentului, saraciei, linga copiii cersetori – nu cu acte caritabile -nu sa le daruiti intr-o duminica un leu si un corn ci daca-i veti lua de mina si le veti spune sunteti cetatenii acestei tarii, iata drepturile voastre! daca veti merge linga marii si adevaratii artisti si le veti spune, iata scena, patria voastra, a noastra a tuturor va asteapta sa dati jos cu Guta si altii de teapa lui, avem muzica numai buna de ascultat, literatura numai buna de citit, avem libertatea sa strigam huoooooo hotilor, demagogilor, trufatorilor, interlopilor….
stimaţi to’ar’şi,
ce să zic?! să vă fie de bine! da’, unde-i to’ar’şu’ bucurenci? de ce nu l-aţi cooptat şi pe dumnealui? e un lucru, permiteţi-mi să v-o spun pe şleau, impardonabil, e un mare păcat, zău aşa… mais passons, nu-i timpu’ trecut: to’ar’şu’ bucurenci vi se poate alătura şi mîine, n’est-ce pas? dacă nu mîine, poimîine, da’ nu mai tîrziu de poimîine! fără bucurenci în echipă, riscaţi ca lumea să vă creadă nişte stîngişti de faţadă, nişte troţki-şti vopsiţi sau, de-a dreptul, nişte deviaţionişti a căror eliminare nu e numai de dorit, ci, în buna tradiţie a stîngii inter- şi, mai ales, postbelice, şi obligatorie. orice zi de întîrziere în coagularea quintei (pardon!) regale a stîngii româneşti – ernu, iovănel, rogozanu, şiulea (minunată democraţie alfabetică!) + bucurenci – vă condamnă la derizoriu, credeţi-mă.
hai la lupta cea mare!
proletari din toa[n]te ţările, uniţi-vă(-ţi)!
cu salutări tovărăşeşti,
un binevoitor
ps. ce-ar fi să vă întemeiaţi mişcarea mai la est un pic? acolo aveţi şi o bază de recrutare solidă, başca vă veţi bucura garantat de sprijinu’ concret şi consistent al intelectualilor vestici animaţi de aceleaşi nobile idealuri…
pps. încă ceva: vasile şi mihai sînt nume (autentice) de stînga; merge chiar şi dragoş… da’, ciprian şi costi… sună ca dracu’!
succes.
nu va lasati intimidati, chiar daca nu va stiu nici vulnerabili, nici tocmai fragili.
e bine si sanatos ca sinteti si ca va manifestati.
daca n-o sa va sufocati, inseamna ca si societatea v-a fost considerat necesari.
din pacate, eu nu sint societatea, asa ca opinia mea nu este indestulatoare.
va urez vizibilitate maxima.
Ma alatur postarilor care va ureaza succes.
Cred ca aveam (noi, nu stiu sigur care, poate cei care mai cred intr-un ‘comun’) nevoie de asa ceva. Si asteptam de ceva vreme ca un spatiu al gandirii critice sa se coaguleze si la noi (alt noi acum). Pe cei mai multi dintre voi v-am urmarit si admirat de la distanta, individual. Ma bucur sa va admir si urmaresc in continuare, acum, impreuna, in acest proiect. Sper sa deveniti cat mai vizibili si mai vocali.
Felicitari pentru initiativa si mult succes!
Pingback: the chronicle:
Pingback: Stânga, ca şi dreapta, sunt moduri de reflecţie nu boli mentale : Vasile Ernu