“Statul asistenţial nu mai poate exista” – au fost primele cuvinte cu care preşedintele României s-a adresat cerăţenilor în 1 ianuarie 2011, la Predeal (Silvana Chiujdea, Adevarul.ro, 1 Ian. 2001 sau TV-net). Sună ca o ameninţare, cu atât mai tranşantă cu cât nu este clar cui li se adresează. Ne-am obişnuit deja că “statul asistenţial” este echivalentul prezidenţial pentru sistemul de protecţie socială, mai precis prevederile constituţionale privind cetăţenia socială (Art. 47 şi Art. 56), care preiau drepturi şi îndatoriri fundamentale formulate şi în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (Art. 25 şi Art. 29).
În retorica “statului asistenţial”, destoinicul antreprenor privat, “cetăţeanul responsabil”, este parazitat de specia dăunătoare a “asistaţilor sociali”: pensionari pisălogi, handicapaţi prefăcuţi, femei uşuratice care produc copii în loc să muncească, bărbaţi profitori care ies în şomaj pentru a putea munci la negru. Statul bunăstării (welfare state) rămâne o utopie contraproductivă şi un program politic eşuat, iar restrângerea rolului statului prin introducerea mecanismelor de piaţă în sistemele de asigurare şi servicii sociale (pensii şi asigurări private, outsourcing in serviciile de îngrijire, etc.) şi transformarea schemelor de garantare a venitului minim în programe de „activare” a forţei de muncă constituie alegerea raţională ce va prevala asupra Cartei Sociale Europene. Discursul prezidenţial din 18 ianuarie “Reforma instituţională a Statului Român. Statul asistenţial, statul minimal sau statul eficient?” (ocazionat de o dezbatere organizată de Institutul pentru Studii Populare şi Fundaţia Konrad Adenauer) combină aceste prezumpţii cu verdictul clar asupra măsurilor de protecţie socială „din Carpaţi”: „generozitate excesivă, (…) mânată de interese politice” (Discurs prezidenţial, 18 ianuarie 2011). Soluţia este reforma statului şi clarificarea „sintagmei constituţionale, că este stat social”. Reforma lansată implică „un cost enorm şi vă rog să vă uitaţi în sondaje, dar este un cost asumat” (ibid., primul paragraf). Preşedintele echivalează „costul” reformei cu pierderea capitalului politic de încredere şi popularitate, conform sondajelor de opinie publică, apoi accentuează heraclesian că acesta a fost un cost „asumat”. Dar cămaşa lui Nessus a căzut pe spatele populaţiei şi pare tot mai greu de crezut că veninul de centaur este produsul crizei globale. Căutăm deci antidotul acasă, la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
Declaraţia ministrului, decupată parcă dintr-o campanie publicitară pentru telefonie mobilă, sună într-adevăr consolant: “Ministerul Muncii, anul acesta, oferă legi bune. Avem un pachet de legi pe zona socială care, din punctul meu de vedere, este extrem de pozitiv, care promovează calitatea serviciilor pe care le oferim şi targheteaza (adaptare din En după „target”, adică ţintire – n.a.) tipurile de ajutoare pe care le acordam. Ne ducem spre cei care au într-adevar nevoie de ele” (Ioan Botiş în Hotnews.ro, 14 ianuarie 2011).
Câteva cifre, pentru a înţelege contextul: înainte de criza financiară, în perioada 2000-2007, totalul cheltuielilor sociale publice ale României (exceptând pensiile de bătrâneţe, boală şi urmaş) au fluctuat în jurul valorii de 13% din PIB, adică mai puţin de jumătate din valoarea medie EU-25 şi semnificativ mai scăzut decât în alte ţări din Europa Centrală şi de Est (vezi graficul de mai jos). Să luăm 2007 ca an de referinţă: anul integrării Europene, când spectrul crizei financiare globale era încă departe de ograda noastră. România aloca 12.8% din PIB pentru cheltuieli sociale; spre comparaţie, Polonia acorda 18.1%, Ungaria 22.3%, iar media EU-25 era de 26.5% (Eurostat, 2010a). În termeni absoluţi, măsuraţi prin cheltuieli în PPS (monedă cu putere de cumpărare echivalentă) pe cap de locuitori, România a avut cele mai scăzute cheltuieli sociale: 1,352 PPS/cap de locuitor, ceea ce reprezintă o pătrime din media europeană EU-27 de 6,522 PPS/cap de locuitor. Valori apropiate României au înregistrat doar Bulgaria (1,405 PPS/cap de locuitor) şi Letonia (1,580 PPS/cap de locuitor) (sursă: Eurostat, 2010a).
Dacă privim doar prestaţiile sociale acordate drept ajutor social sau subvenţii pentru plata utilităţilor (cum ar fi ajutorul pentru încălzirea locuinţei), în 2007 România a alocat doar 0.4% din PIB în acest scop, adică mai puţin de jumătate din media EU-27 de 0.9% din PIB. Efectele măsurilor de protecţie socială (excluzând pensiile) în privinţa ameliorării situaţiei de sărăcie au fost modeste: în România anului 2007, mai puţin de 25% dintre cei care s-ar fi situat sub pragul relativ de sărăcie în absenţa prestaţiilor sociale, au putut ocoli sărăcia datorită beneficierii de protecţie socială (termenul tehnic: reducerea relativă a riscului de sărăcie). Spre comparaţie, în Ungaria avem 60%, în Polonia 32%, iar media EU-25 a fost de 35% (Eurostat, 2010a şi 2010b).
Ponderea cea mai mare în totalul cheltuielilor sociale publice (făcând abstracţie de pensii) revine alocaţiilor pentru copii şi indemnizaţiilor pentru concediul de creştere a copilului până la vârsta de 2 ani (sau 3 ani, în cazul copiilor cu dizabilităţi). În 2009, cheltuielile pentru ajutor social au reprezentat mai puţin de un sfert (23.8%) din cheltuielile pentru plata indemnizaţiilor pentru creşterea copilului mic, respectiv 14.3% din cele pentru alocaţii pentru copii. În perioada ianuarie-septembrie 2010, media lunară este de 229,091 gospodării beneficiare de ajutor social, iar suma totală alocată de aproximativ 347.8 milioane lei. În aceeaşi perioadă a anului 2009, numărul gospodăriilor beneficiare era 219,079, iar suma totală alocată de 297.5 milioane lei (Ministerul Muncii, 2010).
Ce aduce nou „oferta” Ministerului din 2011, pentru „cei care într-adevăr au nevoie”, dovedit şi „targhetat”? Cum se schimbă „plasa de siguranţă” a ajutorului social, ţesută de noile norme metodologice de implementare a legii Venitului Minim Garantat (Legea 416/2001, modificată succesiv prin Legea 115/2006 şi Legea 276/2010), supuse dezbaterii publice în perioada 7-16 ianuarie 2011 şi aprobate miercuri, 19 ianuarie?
Să începem cu o schimbare pozitivă: bursele şcolare şi „banii de liceu” nu se includ atunci când se calculează venitul total al familiei. În schimb, alocaţia pentru susţinerea familiilor nevoiaşe se include, ceea ce înseamnă, practic, că valoarea venitului minim garantat nu ţine cont de structura de vârstă a gospodăriei: o familie compusă din patru adulţi este îndreptăţită la acelaşi venit garantat de 390 lei ca şi o familie compusă din doi adulţi şi doi copii. Diferenţa este că, în al doilea caz, o parte din sumă este primită sub formă de alocaţii pentru copii.
Reglementările privind eligibilitatea şi obligaţiile beneficiarilor le reproduc pe cele existente deja (H.G. 1010/Aug. 2006), dar strâng mai mult cureaua condiţionărilor: dacă până acum dovada privind componenţa familiei şi a veniturilor trebuia adusă la primărie din şase în şase luni, de acum încolo din trei în trei luni; adeverinţa de la Oficiul Judeţean pentru Ocuparea Forţei de Muncă privind statutul de şomer (care nu a refuzat vreun curs de calificare sau loc de muncă oferit) de acum încolo trebuie adusă lunar – înainte era suficient din trei în trei luni. Se păstrează toate măsurile disciplinatorii existente: munca în folosul comunităţii (calculată proporţional cu valoarea prestaţiei primite), afişarea pe „panoul de onoare” al beneficiarilor de ajutor social, într-un spaţiu vizibil al Primăriei, efectuarea anchetei sociale la domiciliu din şase în şase luni. Bonusul de +15% din valoarea prestaţiei pentru familiile în care cel puţin o persoană lucrează rămâne la fel de frumos pe hârtie şi la fel de hilar în practică: valoarea venitului minim garantat pentru o familie compusă din patru persoane este de 390 lei, deci sub salariul minim net pe economie. Dacă în proiectul iniţial de modificare a legii (publicat în mai 2010) era propus ca, în cazul (re)angajării în muncă, familia să primească ajutorul social pentru încă şase luni, ca o recompensare simbolică şi un ajutor real pentru consolidarea situaţiei economice a familiei (alineat nou introdus la Art. 15 în proiectul de lege din 26.05.2010), în versiunea aprobată a Legii 276/2010 alineatul propus a fost şters.
În schimb, consiile locale îşi păstrează dreptul de a impune criterii suplimentare de evaluare a venitului total al gospodăriilor, prin urmare de stabilire a cuantumului ajutorului social (Art. 18, alineat d., Normele Metodologice de Implementarea a Legii VMG modificate prin L. 276/2010). Criteriul cel mai frecvent utilizat până acum a fost considerarea veniturilor potenţiale din activităţi sezoniere, non-contractuale, ca venituri financiare estimabile la 80-100 lei pe lună. În mediul rural, acest criteriu a condus practic la reducerea substanţială sau chiar suspendarea plăţii ajutorului social pe toată perioada muncilor agricole (din aprilie până prin septembrie), ceea ce se reflectă şi în fluctuaţia sezonieră a numărului de gospodării beneficiare, înregistrată în fiecare an (vezi Buletinul Statistic al Ministerului Muncii). Repet: nu este vorba de venitul declarat de către beneficiar, ci de un venit impus din oficiu (imputed by default), indiferent de ceea ce declară beneficiarii. Cu alte cuvinte, autorităţile locale consideră că beneficiarii muncesc – doar că munca lor este non-contractuală, sezonieră, invizibilă în statistici şi „taxată” altfel, i.e. prin diminuarea cuantumului ajutorului social.
Şi acum despre sumele mult râvnite. Dacă în 2002, pentru o persoană singură, valoarea nominală a venitului minim garantat reprezenta 36% din salariul minim brut pe economie, în 2004 valoarea a scăzut la 30%, în 2007 la 28%, iar în 2010 la 20% (dacă luăm salariul minim net de 470 lei, atunci ajutorul social reprezintă 26.6% din această valoare). Dar aceasta este doar valoarea nominală: raportul Ministerului arată că valoarea medie reală a ajutoarelor sociale plătite este considerabil mai mică, deoarece se deduc atât alocaţiile pentru copii, cât şi valoarea estimată a bunurilor din gospodărie, proprietăţilor agricole, câştigului potenţial din munci sezoniere, noncontractuale. Pentru o familie compusă din patru persoane, valoarea reală medie a ajutorului social acordat a fost de 205 lei (de comparat cu venitul minim garantat de 390 lei).
Din punct de vedere administrativ, principala modificare (conform legii 276/2010 şi normelor de implementare) este că sumele necesare plăţii Venitului Minim Garantat sunt asigurate integral din bugetul de stat, prin agenţiile teritoriale pentru prestaţii sociale. Traducere: până acum, ajutorul social se plătea de către primărie dintr-un buget general, în care intrau cheltuieli diverse: de la ajutorul pentru încălzirea locuinţei cu lemne sau cărbuni şi plata asistenţilor personali ai persoanelor cu dizabilităţi, până la finanţarea creşelor publice şi reparaţia şcolilor. Primăriile trebuiau să planifice bugetul solicitat de la Minister fără să ştie precis care va fi volumul cheltuielilor la fiecare dintre aceste domenii, respectiv câte cereri de ajutor social vor înregistra şi care vor fi valorile prestaţiilor. Dacă eroarea de estimare era considerabilă, fondurile pentru plata ajutorului social erau insuficiente. Din 2010, fondurile pentru Venitul Minim Garantat sunt alocate distinct, alături de finanţarea alocaţiilor pentru copii, alocaţiilor familiale şi indemnizaţiilor pentru creşterea copilului, fiind gestionate de agenţiile teritoriale pentru prestaţii sociale. Primăriile „doar” administrează cererile de ajutor social, efectuează anchete socială, verifică eligibilitatea şi constată dreptul la prestaţie.
În perioada mai-septembrie 2010, Ministerul a demarat o campanie de verificare a aplicării legii VMG, controlând 3,181 de primării, anulând dreptul de ajutor social pentru aproape 38,000 de gospodării (adică 13% din totalul de 288,657 gospodării beneficiare) şi realizând o “economie” de 8.2 milioane lei din prestaţiile retrase (Comunicat de presă al Ministerului, 5 noi. 2010). Faptul că în perioada ianuarie-septembrie 2010 s-au alocat din bugetul ministerului aproximativ 36 milioane lei pentru „sprijinul financiar la constituirea familiei” (acei 200 Euro pentru prima căsătorie civilă) rămâne un fapt neînsemnat pentru contabilitatea economisirii publice. Evident, nu este greu să găseşti nereguli în aplicarea unei legi complicate, unde majoritatea beneficiarilor au un nivel de şcolarizare elementar, iar responsabilii locali sunt lucrătorii sociali de la primărie, cel mai adesea fără educaţie superioară, cumulând mai multe funcţii pentru un salar ce abia depăşeşte salariul minim pe economie. Iar avantajul politic este dublu şi imediat: anatemizarea celor ce primesc ajutorul social „pe nedrept” şi a aparatului de stat „disfuncţional şi corupt”, care trebuie dezintegrat şi redus.
„Nu voi susţine ajutoare sociale pentru cei care au capacitate de muncă şi şansa de a ocupa un loc de muncă” (Ioan Botiş, Hotnews.ro, 14 ianuarie 2011). Discursul liberal-conservator aplică o definiţie medievală a „capacităţii de muncă” pentru condiţia post-industrială a unei pieţe a „forţei de muncă” unde discrepanţa dintre valoarea de utilizare şi valoarea de schimb a forţei de muncă generează plusvaloare şi dezvoltă capitalul, unde concurenţa dintre cei dispuşi să îşi vândă forţa de muncă diluează reglementările de securitate a muncii şi reduce salariul minim pe economie, unde protecţia socială a celor „apţi” este un mecanism de control social şi înregimentare în „resursele umane” disponibile pentru aparatul economic. Probabilitatea statistică de a avea acces la un oarecare loc de muncă diferă de „şansa” sau „neşansa” personală de ajunge într-un anumit loc de muncă, trecând prin perioade de educaţie, experienţă, calificare, muncă salariată, şomaj, asistenţă socială. În versiunea actuală a legii Venitului Minim Garantat (vezi Anexa 5: Bunuri care nu sunt de strictă necesitate), dacă oferi unui copil un laptop, familia sa pierde dreptul la ajutor social. Dacă oferi unui tânăr din mediul rural o motoretă pentru a-şi căuta mai uşor un loc de muncă în oraş, familia sa pierde dreptul la ajutor social. Dacă oferi vecinei şomere, mamă singură cu trei copii, maşina de tricotat a bunicii, familia sa pierde dreptul la ajutor social. Legea descurajează „munca” nu prin „generozitatea” prestaţiilor, ci exact prin condiţionările excesive care cuantifică şi penalizează orice formă de muncă prin care beneficiarii încearcă să se susţină material. „Statul asistenţial” se redefineşte ca un „stat de poliţie economică” ce penalizează refuzul de a transforma munca în marfă, capacitatea de muncă în forţă de muncă comercializată, vândută la „reduceri” pe timp de „criză”. Cine sunt cei „asistaţi”, în această ecuaţie? Şi ce înseamnă să fii responsabil?
Referinţe:
Eurostat (2010a): The Social Situation in the European Union 2009 . European System of Integrated Social Protection Statistics (ESSPROS). Manuscript completed in February 2010. Brussels: The European Commission.
Eurostat (2010b): Overarching indicators of social inclusion and social protection. Brussels: The European Commission.
Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale (2010): Buletin Statistic în domeniul muncii şi protecţiei sociale. Bucureşti: Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
Excelent! La obiect, detaliat, se vede munca unui om care stie ce vorbeste!
De cand citesc revista.cultura blog si Critic Atac mi s-a acrit de
atata apa de ploaie de stanga, scrisa de oameni
care nu se pricep la nimic altceva decat sa invarta vorbele.
(Care apa de ploaie de stanga e macar mai proaspata, si mai rara
decat aia de dreapta, recunosc, dar tot apa de ploaie ramane).
Nu vad decat de filosofi de stanga, eseisti de stanga, pseudo-sociologi (care
ne dau critica de film) sau pseudo-politologi de stanga. Si toti astia, in loc
sa scrie studii de substanta ii dau tot cu articolase de opinie,
sau polemica care numai nu striga: “me, me, pick me!”
(pentru necunoscatori referinta o gasiti in Shrek)
Daca esti bun sa clarifici care sunt si unde acei “filosofi de stanga, eseisti de stanga, pseudo-sociologi (care ne dau critica de film) sau pseudo-politologi de stanga”.
Tudor,
ca sa nu ramaneti asa ‘vox clamantis in deserto’ va sugerez sa cititi, de exemplu, excelentul comentariu semnat Sergiu Novac la adresa articolului inexact, polemic si eseistic (in sensul injurios al termenului) scris de Dan Ungureanu:
http://www.criticatac.ro/2741/elinor-ostrom-premiul-nobel-trecute-sub-tacere/
Asta va va ajuta, sper, sa intelegeti distinctia pe care o faceam intre cei care stiu despre ce vorbesc in domeniul lor de specialitate (Sergiu Novac, Cristina Rat) si cei care scriu dupa ureche.
A nu se intelege gresit: subscriu la pozitia ideologica a Ungureanului, dar hai s-o facem cu profesionalism. Si sa scriem -sau, in cazul de fatza, sa cerem redactiei Critic Atac sa publice- doar articole scrise de oameni care se pricep: asta aduce cititori si creste audienta unei publicatii, pentru ca intre un Vlaston si o Andreea Paul Vass (publicati de Hotnews sau, stiu eu, Adevarul) o sa vreau sa vin sa o citesc pe Cristina Rat pe Critic Atac.
Pe cand ceva cu adevarat la obiect pe tema legii invatamantului? Din nou, admir si impartasesc inversunarea lui Bogdan Ghiu (vezi articolul aci), dar din pacate aflu mult prea putin despre implicatiile legii dintr-o astfel de scriitura. Mai de folos mi-a fost (cu rusine marturisesc) articolul din 22 al Andreei Pora pe aceiasi tema (si A Pora e departe de a fi o specialista in reforma sistemului educational. Dar macar a specificat o serie de probleme):
http://www.revista22.ro/educa355ia-prin-351i-pentru-clanuri-9455.html
Sperand ca am raspuns nedumeririi dumneavoastra,
Alex
Deci poti crede ca in momentul actual.un sistem economic puternic intr-o anumita tara se poate crea de catre o clasa politica dominanta de dreapta,care isi doreste un stat puternic? Este o eroare capitala.Pai un stat puternic nu face altceva decit sa forteze aplicarea regulilor sociale,ceea ce nu le place celor de dreapta.
Gundeste-te ca imbogatirea asa zisilor de dreapta a venit de la relatia lor privilegiata cu statul(vezi Dinu Patriciu) ,dupa care au inceput sa urasca statul.Dar populatia cui ramine?,pemtru ca ei au platit si urmeaza sa plateasca pentru greselile si manevrele acestor dreptaci.
Sa luam Codului Fiscal (art 21.(3).c) si sa vedem structura chletuielilor sociale,sa vedem unde s-a facut,cit s-a facut si de ce nu s-a facut.Ar fi interesant de vazut unde, ideologii de dreapta si corifeii UE, ne-au dus.
Daca te-ai saturat de “apa de ploaie a stingii”,cum gasesti rezultatele dreptei si care crezi ca ar fi urmatori pasi pe care i-ar face,cit de rau trebuie sa le fie romanilor pentru ca ei sa inteleaga faptul ca sistemul nu functioneaza,dar poate au inteles.
Dar asta nu inseamna ca nefunctionalitatea sistemului nu-i avantajeaza.Si atunci de care “apa de ploaie vorbim”? Este sau nu o greseala sistemica faptul ca nici macar nu putem apela fondurile necesare pentru cheltuieli sociale in concordanta cu ce se intimpla in UE,unde sint probleme, dar la alte dimensiuni?
Cred ca una din problemele pe care le intampinam inca din faza introductiva a discutiei despre statul asistential e insasi definitia “asistatului social”, confundat deseori cu “asiguratul social”. Ii amestecam de-a valma pe pensionari, someri, mame, dizabili si ajungem la cifre halucinante:
- 11 milioane de asistati social (Stefan Vlaston),
- peste trei sferturi dintre romani sunt asistati social (Andreea Paul Vass).
Dincolo de asta, eficienta asistentei sociale e ilustrata perfect: facem atata caz de VMG in conditiile in care cel mult 1 milion de romani beneficiaza de el. Adica vreo 5%!
Bravo, materialul asta merita popularizat prin toate mijloacele.
Da,intradevar este util,s-ar mai putea lucra putin la exemplificari si cum se reflecta practic tot cea ce s-a expus pentru a da o imagine reala a dezastrului cu care ne confruntam
Manipulare ieftina cu pretentzii “stiintzifice”. La Budapesta biletul de tramvai-metro era in octombrie 320 forintzi – 1.2 euroi – deci cca 5 RON, de peste 3 ori mai mult ca in Bucuresti. Deci uriasele subventzii pentru transportul in comun – de la tramvaie la jegoasele trenuri ale “nashilor’ ceferisti, nu sunt “cheltuieli sociale”? Dar uriasele sume pentru “compensate”, in conditziile in care numai in Bucuresti mii de escroci intitulatzi “medici de familie” au fraudat grosolan listele de pacientzi DUBLAND numarul lor real?
A se scuti cu plansul pe umarul puturoshilor si smecherilor de tot felul care prefera pomana MUNCII, pomana fiind data iresponsabil pana acum de stat din munca celor care fac sa mearga inainte societatea.
Excelenta analiza. Mitologiile neoliberalilor scartaie sistematic cand sunt confruntate ci realitatea empirica. Din pacate la noi critica este preponderent teoretica. Interventiile Cristinei sunt indispensabile din punct de vedere al discutiei pe date provenind din realitate, nu din epistemiologie.
Re: lucid
Puteti discuta refrindu-va la text in loc sa produceti anecdote si moralisme pe langa subiect? Daca aveti ceva cu argumentul autoarei ar fi productiv sa prezentati date care sa il submineze.
Man, il submineaza realitatea de zi cu zi a rrrrominichii – vezi numai cele peste trei milioane de hectare de teren agricol nelucrate pentru ca e mai profitabil sa fii pomanagiu si sa-tzi bei “ajutorul” la carciuma. Se vede ca nu traiesti p-acilea.
poate ne poti si noua spune si noua ceva mai detaliat despre alea trei milioane hectare.
in proprietatea cui sunt cele 3 mil. hectare?daca sunt in gospodarii private, la cate gospodarii se imparte terenul (ce numar de persoane la hectar), cat teren are fiecare gospodarie; stii ce subventii plateste statul pentru cultivarea lor? au mijloace de a plati muncitori pentru acel teren, sau mijloace(animale sau masini) pentru a cultiva in asa fel incat la recoltare sa aiba profit?
daca nu raspunzi la intrebarile astea, remarca ta frizeaza ridicolul.
remarcile lui lucid nu frizeaza nimic, sint ridicole deja, fac parte din categoria ROMANII ESTE LENESI
De ce nu te duci tu monser sa muncesti o juma de pogon din cele 3 mil de ha?
Aud? Ai habar ce insemana sa muncesti un ha de pamint? Care sunt costurile? In condittile cind gospodaria taraneasca – ai observat termenul ce l-am folosit si nu cel de “ferma tareasca”nu mai arre niciun fel da capital, asta datorita speculatorilor agricoli, cum crezi ca poate deveni un taran agricultor si nu un fermier, compettitiv pe piata si sa mai si traiasca, el si familia sa?Fermier poti spune ca este arendasul a sute de mii de ha de teren dat pe daiboj printr-o lege a arendei ce favorizeaza arendasul si nicidecum proprietarul de pamint. Femier poate fi Adrian Porumboiu, Culita Tarita si toti ceilalti care au mijloace de productie daca stii ce e aia. Ceilalti sunt tarani agricultori ce muncesc printr-un mecanism numit pompos agricultra de subzistenta, de fapt este uj proces complex de supravietuire a zeci de mii de mici proprietari de pamint. De asta nu se poate munci pamintul…Allta data tine-ti gura si num mai emite pareri cu iz de sentinte ca esti departe de aface macar o judecata de valoare darmite sa emiti o sentinta.HAI SICTIR!
Da,intradevar ai dreptate,dar defectul trebuie sa il cautam in alta part.In primul rind trebuie sa fin cooperanti si politicosi pentru a nu crea reactii,care ar duce la piererea timpului util pe care il consideram ca il petrecem impreuna.Gica,tu trebuie sa sti ca Romania a mai avut tarni saraci si zdrenturosi si a avut si tarni care umpleau pietele si saltelele cu bani trimitindu-si copii la facultati in Bucuresti,Deci se poate.Ceea ce trebuie avut in vedere este sa scoatem la lumina faptul ca aceste asociatii agricole sint si in evstul europei si in nord america,iar agricultura nu merge nicaieri bine fara interventia statului,gindeste-te la sigurari,la finantari,la situatii in care ei devin fizic indisponibili si multe altele.Ete un porces dificil dar poate fi inceput In primul rind agricultura este un sector extrem de sensibil si care poate fi atacat in orice faza a lui de catre cei de afara,gindeste-te ca sintem in plina criza alimentara,”furnizata ” de speculatori din Chicago si care are efecete dezastroase asupra tarilor sarace si chiar in curs de dezvoltare.Nu sint pentru o agricultira de subzistenta dar sint pentru micile asociatii in care tarani sa se simta responsabili si cred ca vor veni,dar si ei la rindul lor trebuie sa inteleaga ca pot contribuii sau pot influenta starea economica generala a tarii.Acolo capitalismul trebuie sa se manifeste altfel.Hai sa ne calmam si sa gasim solutii,poate unii dintre noi au o imagine mai deformata,dar nu exista om care sa nu poata fi convins ci numai oameni care nu pot convinge.Hai sa o facem,de aqceea sintem seara de seara pe acest site.
Lucid, poate vrei sa te uiti care sunt preturile transportului in comun in tara. Asta desigur doar pt ca si imbecila ta interventie anecdotica e gresita.
singurul care beneficiaza de “asistenta” pe nedrept e actualul guvern.
Si presedintele.
presedintele si toti acolitii lui care ne indeamna ca nu mai asteptam nimic de la stat au fost toata viata bugetari si au prosperat scandalos din “salariul” lor.
Multumesc pt articol. Un articol excelent ce disemineaza cred date absolut necesare dar atat de absente in mod cotidian.
un articol luminat, conține multă muncă și inteligență.
în casa săracului apare cearta de genu’: ai dat la găini și n’a mai rămas pt. câine.
întrebarea’i de unde vine sărăcia asta după 2 decenii de reforme conform modelelor capitaliste externe?
dacă economiștii și capitaliștii știu despre ce vorbesc, atunci cum se face că ne scărpinăm în cur de pensii și protecție socială, noi și restu’ lumii “dezvoltate”?
care cifre sunt adevărate, astea d’aci sau alea cu săgeți care se duc în dreapta sus de spun că bunăstarea stă să dea pe dinafară și că s’tem inteligenți de pocnim pe hârtie ?
poate’ar fi necesar o recapitulare a de ce facem ce facem? ce voim? prin ce metode/modele și de ce? în cât timp putem prezice pe baza răspunsurilor la întrebările astea c’am scăpat de turmentarea asta continuă și fără sens?
probabil ori suntem prea mulți, ori suntem prea proști/ignoranți pt. ce pretindem că putem face
Saracia vine de la economia de piata,dar ea s-a transformat in bogatie numai pentru cei ce au intrat in piata cu bani celor care au stat acasa pentru a astepta sa li se aduca ceva de la piata.
Capitlistii si economistii stiu ce vorbesc,dar pentru ei,findca in lumea capitalista nu exista om care sa nu poata fi convins ci numai oameni care nu pot convinge,dar ei au convins,noi nu ne putem convinge unii pe altii,dar poate este numai temporar.
Saracia duce la anarhie,iar anarhia la imbogatirea numai a unora,deci am putea inchide ciclul chiar daca noua ne-ar fi bine sa il rupem….
“restrângerea rolului statului prin introducerea mecanismelor de piaţă în sistemele de asigurare şi servicii sociale (pensii şi asigurări private, outsourcing in serviciile de îngrijire, etc.) şi transformarea schemelor de garantare a venitului minim în programe de „activare” a forţei de muncă constituie alegerea raţională ce va prevala asupra Cartei Sociale Europene”.
Crezi tu treaba asta?,ca restringerea rolului statului rezolva problema?Exista mecanisme de piata?,pot ele sa mai functioneze intr-un sistem capitalist cancerizat si care este condus centralizat de marile corporatii,care pun de la presedinte la femeia de servicu in structurile de stat? Fara uns tat puetrnic si respconsabil nu vom asista la o actiune a pietei,determinata in ultima instanta de interesele celor care nu ii vad pe asistatii sociali,de natura sa duca la efecte pozitive din punct de vedre economic pentru societatea romanesca.
Palavre, palavre, palavre….Subventzii, subventzii, subventzii..
Ia sa va vad, “stangacilor”: putetzi defini clar categoriile sociale pe care le-atzi vrea “mulse” cat mai energic ca sa creasca procentul ala din PIB dedicat pomenilor? Dar nu lozinci bolshevice de genul “capitalistii veroshi”, vreau cifre concrete – nivel venit – cota impozitare, astfel ca sa se dea – dupa voi – stat social la tot boboru’ “muncitor”. Asta e primul pas. Al doilea: facetzi apoi un referendum printre cei vizatzi la “mulgere” ca sa vedetzi si ei ce parere au. Si ce s-ar intampla daca si din ce in ce mai putzinii oameni care muncesc cu adevarat in rrrominika de azi ar trece si ei in tabara “sa ne dea statul”. Sau, mai probabil, ca in Vestul american din secolul trecut, ar pune mana pe arma ca sa-si apere rezultatele muncii lor. Punetzi de-o noua teroare roshie?
@lucid
modul in care pui problema este absurd. nu e vorba de mulgerea niciunei categorii sociale, este vorba de niste observatii de bun simt relative la masurile luate de guvern.
pentru a taia din asistenta sociala, pe motivul ca “romanii e lenesi” si primesc “pomeni”, iar statul saraceste, statul trebuie sa fie capabil a demonstra urmatorul lucru:
1. ca suma cumulata a celor ce paraziteaza sistemul de asistenta sociala(date concrete, ceva?) este egala cu procentul de taieri efectuat de guvern. ceea ce nu e insa cazul.
daca reducerile sunt mai mari decat sumele pierdute prin asistarea celor ce nu ar trebui asistati (din nou, date?) , atunci deja nu mai e o problema de stat care da si celor ce nu ar trebui sa primeasca, ci e o masura pur economica, mascata de formula “anti-criza” (ar fi complet neo-liberala daca s-ar pune la dispozitie si mijloacele de piata capabile sa preia sarcina de la stat, dar asa ceva nu s-a intamplat). ar fi o masura anti-criza daca nu ni s-ar baga pe gat ca romania nu vrea sa fie stat asistential. dar sub conceptul totalitar de anti-criza si “pomanagii”, taierile au loc in intreg sistemul de asistenta sociala, nu doar pe categoriile cele mai expuse neregulilor.
problema nu consta atat in faptul ca statul reduce din cheltuieli pentru a iesi din criza, aceasta e o masura pe care toti o intelegem, ci in faptul ca procesul de reduceri este netransparent, oferindu-ni-se tapi ispasitori, culmea, tot din afara guvernului (trecut sau prezent). faptul ca statul nu a fost capabil sa construiasca o economie de piata in 20 de ani, fiind si cu deficit de 8%, e un semn al incompetentei. de aceea putem fi suspiciosi fata de orice masura a statului.
e inadmisibil ca strategia folosita de Thatcher, in anii ’80, TINA (There is no alternative) sa treaca neobservata la noi.
nu suntem suspiciosi doar pt ca statul nu a reusit sa construisca o economie in care majoritatea sa aiba asigurata ziua de miine, dar statul (inferent de gurvern) a reusit sa construiasca o economie si o societate bazata pe privilegii si inegalitati strigatoare la cer, care seamana mai mult a societate preomoderna. A reusit sa creeze o societate polarizata, in care unii cistiga enorm fara a presta o munca foarte grea iar altii – cu o munca egala sau chiar mai grea – sint in pragul saraciei. In prima categorie intra fara dubii notarii: cu o organizare de stare privilegiata, in care accesul e facilitat foarte mult de lagaturile de rudenie, asigura venituri uriase in raport cu gradul de dificultate al muncii prestate (oricine stie ca munca de notar se bazeaza pe tipizate unde marele efort = completarea unor date si xerox-area unor hirtii).
Alte categorii de privilegiati sint: directorii de tot soiul de companii cu capital de stat, directorii agentiilor nationale, magistratii cu salarii foarte bune, chirie si bonuri de benzina (si totusi coruptia e in floare iar justitia se misca extrem de greoi, cind nu e de-a dreptul incompetenta), profi universitari cu functii administrative.
Printr “fraieri”: profesorii (salariu de debutant 660 lei (sigur ca dau ore pt ca au de platit rate si de intretinut copii), medicii rezidenti (tot pe acolo), personalul medical de diferite grade (sigur ca iau spaga ca nu pot muri de foame), diferite categorii de muncitori, functionarime marunta etc…
La sistemul de privilegii din bugetul statului se adauga economia de tip clientelar in care cel care “cistiga” o lucrare publica este un client al ministrului/primarului/presedintelui consiliului judetean sau a altor autoritati publice si in consecinta, pe bani publici va face o lucrare de citeva ori mai scumpa decit pretul pietei.
Din corectarea acestor grave disfunctii ar rezulta bani cacalau si pt asistenta sociala si pt investitii. Pina nu se intimpla asa ceva orice discurs despre romanii lenesi si dornici sa fie asistati este cinic, crud, lipsit de sens.
cred că problema Statului medieval se poate rezolva în doi timpi și trei mișcări:
există o academie tehnică militară, îi cătăm pe absolvenți, negociem un salariu, apoi îi invităm de oriunde în lume s’au dus, să ocupe o poziție potrivită cu CVu’ sau interesu’ lor în guvern.
posibil c’are să fie necesar de organizat și o realegere completă a parlamentului, uninominală, da’ nu pe bază de nume ci ID numeric și CV.
apoi invitat la loc cercetorii români plecați, doctorii și profesorii printr’un sistem online. sigur că trebe clarificat în ce condiții le este garantat să trăiască când se’ntorc, gen un salariu mediu pe economie+chiria’n locu’ unde’or să lucreze.
Bag pariu că’n max 10 ani n’o să ne mai aducem aminte coșmaru’ României de azi ș’o s’avem și backup la petrol.
Orice societate capitalista este structurata la fel,eu traiesc de mai multi ani printre ei si am un job unde discut in fiecare zi cu publicul.Problema este ca cel care munceste simte ca munceste impotriva vointei lui.
Marele paradox de care se loveste sau se impiedica capitalismul actual,este ca au creat legi de protectie sociala atunci cind liderii furau tare si era de unde, iar acum nu mai este dar legile nu le pot abolii.
Oricum finalul este ca sint o sumedenie de someri dar daca oferi cuiva de lucru,te injura.O societate ca cea americana,este in ripa pentru simplul fapt ca oamenii care ar trebui sa munceasca au inceput sa compare nemunca cu munca,au inceput sa compare walfare-ul cu salariul care li s-ar oferii daca ar muncii si pina la urma cedeaza si prefera sa stea acasa si sa reduca cheltuile la nivel existential.Asta este marele dezastru care va duce cit de curind sistemul,invariabil,la colapsul final.
@lucid:
“teroarea” poate fi și forex: ce zici d’o echipă guvernamentală care șade pe forex și speculează și ce fonduri își trage, bagă la buget. de fapt, dacă stau să mă gândesc, asta’i chiar sursa ideală de bani, că tot nu s’tem în stare să facem nici spumă de ras.
problema’i ce facem cu ei? îi investim într’o societate de piață, să poată să se umfle și Dinu Păturică, sau facem un Stat pe baze solide: energie, agricultură, educație, comunicații, cercetare cu acces comprehensibil pt. cetățeanu’ de rând liber să fie întreprinzător pe baze raționale?
când faceți un guvern de stânga autentic: cu măsurile scrise în clar și asumate public, îmi scrieți un e-mail și vă zic cum. un scientist are s’o priceapă dintr’o frază. al’fel n’aveți decât muriți înecați în hămeseala de maybach și lanț de aur de gât.
Tare mult iti place sa aberezi.
Excelent articol, pune concluzii plecand de la date si certitudini. Din pacate analiza depaseste cu mult puterea de intelegere a multor amatori de polemici de crasma, gen Lucid.
Nene, Lucid e chiar lucid, dar vad ca vreti sa va imbatati cu apa chioara. Ce a spus el este corect:
Nu ne putem compara cu cheltuielile sociale practicate de state din UE CARE COLECTEAZA LA BUGET 45% DIN PIB. Romania colecteaza la buget 30% din PIB. Acum ai inteles? Toate demonstratia de mai sus e apa de ploaie, prin raportare DOAR LA PIB SI NU LA INCASARILE BUGETARE. Daca raportati acele cheltuieli la nivelul incasarilor o sa vedeti cum se schimba perspectiva. 13% din PIB pentru ajutoare sociale in 2007 e rau? Da ia tineti cont ca am incasat la buget 29% din PIB. Am utilizat 45% dintre incasarile bugetare doar pentru ajutoare sociale (atentie, nu pensii, doar ajutoare sociale). Intreb si eu, ca si om care plateste din greu taxe: E prea putin? Adica aproape jumatate din taxele platite de mine merg la ajutoare sociale si unii zic ca e prea putin. Eu unul zic ca nu e putin deloc.
Si doi, vreti ajutoare ca in Germania sau Franta in acel procent raportat la PIB? Apoi hai sa colectam 45% din PIB la buget.
Lucid a intrebat asa: cum facem asta? Ce taxe mai marim si cu cat?
Altfel tara e plina de povesti de genul: combatem evaziunea fiscala, ii impozitam pe super-bogati, eliminam licitatiile trucate, etc. Gargara. Daca mergi la FMI si le spui ca faci bani in felul asta, rad aia de tine si cu spatele.
Concluzia e clara: ce taxe marim si cu cat? Hai, veniti cu propuneri concrete. Altfel doar plangeti aiurea pe umarul saracilor. Eu unul m-am cam saturat sa se faca populism pe carca mea.
nu e nevoie sa marim nici o taxa, solutiile le-ai spus chiar tu, chir daca FMI-uistii nu ar fi de acord cu ele. Ca un sistem economic sa functioneze bine trebuie inlaturate mai intii cit de cit inechitatile din el.
Taticu’, tu te contrazici singur.
Tu zici: ave(a)m cheltuieli mai mici decat media europeana pentru ca gradul de colectare in PIB era mai mic decat in Europa. Ok, de acord.
Insa nu asta era problema.
Problema era ca guvernul asta de secaturi pretinde, nu-i asa?… ca va imbunatati, ca imbunatateste deja gradul de colectare. Ok, atunci ne poti explica de ce vor sa scada niste cheltuieli care oricum sunt scazute, daca gradul de colectare (va) creste?
Stai tu linistit, ca banii nostri (adica ai mei si ai tai, ca inteleg ca si tu platesti taxe) nu ni-i fura pensionarii sau amarastenii astia de la sate. Ei se afla in borduri, sali de sport, telegondole, “e-romania” etc. etc. etc.
Pingback: Slăbiţi-ne cu statul asistenţial. Cifre « voxpublica | Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NET
“ afişarea pe „panoul de onoare” al beneficiarilor de ajutor social, într-un spaţiu vizibil al Primăriei, efectuarea anchetei sociale la domiciliu din şase în şase luni” Nu cumva este mai important sa cream un sistem care nu permite eludarea regulilor decit sa criticam sistemul gaunos pe care il construim?Sistemul are multe aspecte interpretabile pentru a crea un avantaj unora si a da posibilitatea de critica fara finalitate altora.
@Adrian:
“Sistemul are multe aspecte interpretabile pentru a crea un avantaj unora si a da posibilitatea de critica fara finalitate altora.”
bun insight. Adrian, ar fi bine s’arhivezi p’undeva textele astea scrise p’aci, să fie acolo pt. cel ce caută.
Multumesc pentru comentariu si apreciez dinamismul tau de pe site,sint atent la remarcile facute.Am sa tin cont de sfatul tau.Sa ai o zi buna.
Ceea ce a dorit capitalul,este evident in curs de realizare.In occident,expolatarea nemiloasa a oamenilor si acordarea “sansei”de a avea un loc de munca a dus la cresterea intr-o oarecare masura a fodurilor sociale.S-a ajuns la situatia in care dintr-un colectiv de 10 muncitori,au fost dati afara 4 si cu cei 6 ramasi se face mai multa munca decit inainte,ii forteaza sa stea la ore suplimentare care sint taxate cu mult mai mult si in final ajung acasa bietii muncitori intrebindu-se de ce i-a dat afara pe colegii lor si au creat un somaj artificial,in detrimentul lor si in avantajul si pentru eficienta capitalului.Asta trebuie discutata pentru ca ea va ajunge in Romania,daca nu este chiar prezenta si va genera probleme sociale greu de contracarat.
Statul capitalist traieste prin implementarea terorii economice fata de membri ei.Uita-te in SUA si Canada,te duci sa te angajezi si nu te pune de cele mai multe ori sa dai o proba de lucru cit e intreaba de SIN(Social Insurance Number),card in care poate vedea totul desopre tine de cind ii intereseaza.Daca nu ai datorii,daca nu ai o situatie “echilibrata” in viziunea lor,nu te angajeaza,ei au nevoie de oameni determinati sa munceasca datorita terorii,oamnei care sa stie ca pot pierde,ca nu pot avea o isotrie a credituluis I nu pot imprumuta pentru a-si cumpara casa,ca vechimea in munca si cit de harnic esti poate face diferenta.Nu ii intereseaza cit de istet esti si ce sti sa faci,important este cit de sclav poti devein sau daca ai creat premisele sa devi.Asistatii de catre stat sint marile corporatii carora li se reduc taxele sau li se pastreaza la un nivel aberrant de mic.Ei sint asistatii,ceilalti sint exploatatii,carora li se arunca frimturile de la masa asistatilor pentru a crede si ei ca sint asistati social,dar realitatea nu este in favoarea lor.
Pingback: Putregaiul din retorica anti-stat social a portavocilor puterii | sindicat | penitenciar | FSANP
@comentatori
Multumesc mult pentru comentarii!
Intrebarea esentiala pe care multi au adresat-o: dar care este numarul beneficiarilor? Cum se compara procentul lor din populatie cu cifrele corespunzatoare din alte tari UE?
Raspunsul ma tem ca va dezamagi: NU STIM. Modul in care se raporteaza de catre primarii spre Directiile de Munca si Protectie Sociala statisticile privind prestatiile sociale bazate pe testarea mijloacelor (adica evaluarea venitului familiei) cuprinde doar NUMARUL DE FAMILII beneficiare. Se precizeaza doar daca acestea se compun dintr-o singura persoana, doua, trei, respectiv PATRU SAU MAI MULTE (O SINGURA CATEGORIE). Cu alte cuvinte, a patra rubrica include atat familiile de patru persoane, cat si cele de doisprezece persoane. (Va rog verificati documentele din anexa normelor metodologice ale legii Venitului Minim Garantat si Alocatiei de sustinere pentru familiile cu copii, http://www.mmuncii.ro).
Indicatorii de reducere a saraciei pe care i-am prezentat se bazeaza pe datele cercetarii sociologice European Survey on Income and Living Conditions (EU-SILC) din 2007, care urmeaza o metodologie elaborata de Eurostat si este finantata de Comisia Europeana.
Cunoastem numarul beneficiarilor doar la prestatiile universale (de ex. alocatia pentru copii), categoriale (de ex. indemnizatia pentru persoanele cu dizabilitati) si cele bazate pe asigurare (somaj, pensii, indemnizatii pentru cresterea copilului). Dar acestea nu au fost subiectul principal in analiza prezentata.
In cazul prestatiilor de asistenta sociala, adresate celor cu venituri scazute, modul de raportare nu permite evaluarea numarului de beneficiari. Raportarile sunt corecte, dar formularul este imprecis. Si cifra ramane absenta…
Pingback: Ori suntem paraziţi, ori nu mai suntem! « standard.ro | Platforma de comentarii, bloguri si opinii MONEY.ro
Pingback: Ori suntem paraziţi, ori nu mai suntem! « voxpublica | Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NET
o alta parere:
http://businessday.ro/09/2010/cheltuielile-cu-asistenta-sociala-de-la-075-mld-euro-in-2000-la-5-miliarde-in-2008-si-2009/
@Criwstian Rat
In primul rand, felictari pentru preocupare. Am o observatie: cheltuielile sociale de cca 13% din PIB CONTIN cheltuielile cu pensiile. Verificati inca o data. Eu stiu sigur. De altfel, EUROSTAT le consemneaza ca atare. In general, europenii considera ca protectia sociala contine domeniul asigurarilor sociale de tot felul+asistenta sociala (finantata exclusiv din impozite, nu din contributii)+protectia familiei si copilului. Asa ca cifrele raportate de Romania respecta definitiile europene. Toate cheltuielile sociale din Romania sunt de cca. 13% din PIB, ca medie multianuala. Anul acesta abia daca depasesc 12% din PIB.
Scuze pentru stalcirea numelui, nu a fost intentionat. Pregatesc mielul.
Pingback: Ori suntem paraziți, ori nu mai suntem! #riscograma