Poker geopolitic UE-Ucraina-RU. Cine va cîştiga? De la Statul-clan la Statul-corporaţie

Vasile Ernuhttp://www.ernu.ro
Vasile Ernu este născut în URSS în 1971. Este absolvent al Facultăţii de Filosofie (Universitatea Al.I.Cuza, Iaşi, 1996) şi al masterului de Filosofie (Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj, 1997). A fost redactor fondator al revistei Philosophy&Stuff şi redactor asociat al revistei Idea artă+societate. A debutat cu volumul Născut în URSS (Polirom 2006, 2007, 2010) care a fost tradus în mai multe limbi. În 2009 publică la ed. Polirom volumul Ultimii eretici ai Imperiului. În 2010 publică (Editura Polirom) împreună cu Bogdan-Alexandru Stănescu volumul Ceea ce ne desparte. Epistolarul de la Hanul lui Manuc. În 2012 publică (Editura Cartier) volumul Intelighenţia rusă azi.În 2013 publică (Editura Cartier) volumul Sînt un om de stînga. Alături de C. Rogozanu, C. Şiulea şi O. Ţichindeleanu este coordonatorul volumului Iluzia anticomunismului, ed. Cartier 2008. În ultimii ani a ţinut rubrici în România Liberă, HotNews, Adevărul, Timpul, Noua Literatură, Suplimentul de Cultură şi Observator Cultural.

vasile-ernu1Cea mai interesantă bătălie politică din regiune se duce acum în Ucraina înainte de Summit-ul Parteneriatului Estic de la Vilnius. Cîteva observaţii.

  • Ucraina este scoasă la licitaţie de către elita politică a ţării.
  • Jocul politic UE-Ucraina-Rusia seamănă cu un joc de poker în care toţi încalcă regulile. Vai, şi UE?… Mai ales UE. Întrebare: de ce a secretizat UE tratatele făcute cu ţările ex-sovetice? De ce au secretizat „în totalitate textul DCFTA, deși am avea interes să vedem care sunt parametrii negociaţi pentru drepturile muncii, tarife și taxe vamale, cote de export pe anumite categorii de produse” (V. Sprinceană)? E vorba de Moldova în acest caz. Ucraina joacă însă clar la cacealma pentru că ea se simte ca o cetate asediată de două forţe prea mari pentru puterile ei. UE are în mînă aşii. Rusia are instrumente mai puţine, însă puternice: ea a spus ce avea de spus. Ultimul cuvînt aparţine însă în acest context UE: din fericire sau din păcate acolo sînt politicieni de o calitate şi cu o lipsă de viziune deplorabile. Însă tot marele bussines va decide.
  • UE are o miză importantă însă mai mică decît miza Rusiei. UE vrea o zonă tampon, extindere a pieţei de desfacere, zonă donor – resurse naturale & umane. Rusia vrea cea ce crede că-i aparţine. Ea încă gîndeşte în termeni clasici, însă vine tare din urma şi elementul neoliberal: Putin este în acest moment poate cel mai neoliberal lider euroasiatic.
  • Iulia Timoşenko – fata cu cosiţe (elementul juridic de care face caz UE) – doar o monedă de schimb. Ca să privim regional: aşteptăm să vedem ce o să se întîmple cu Saakaşvili &co şi povestea lui de succes. În Georgia încep imediat arestările echipei lui. SUA & UE vor sări în apărare. Va avea noua echipă curaj să-I bage la puşcărie sau va negocia? Probabil fostul preşedinte va fi monedă de schimb pentru diverse negocieri. Revenim la Ucraina: analiştii spun ca „capul Iuliei” costa 20 miliarde USD. Deci bătălia nu e „capul Iuliei” ca element juridic, ci costul „capului Iuliei”.
  • Cel mai important element ucrainean: oamenii importanţi de bussines s-au unit şi cer amînarea semnării tratatului de preaderare. De ce? Încă nu şi-au reglat conexiunile cu marele business Est-Vest. Ei înţeleg cel mai bine pericolul care vine: pierderea propriului monopol economic în favoarea altui monopol mult mai puternic cum e cel occidental. Pentru populaţia ţării: ambele merg pe o logică asemănătoare, dezastuoase pentru marea parte a cetăţenilor.
  • Ce e foarte vizibil: elita politică a Ucrainei este orientată doar spre marele capital şi acţionează ca o corporaţie, nu ca un Stat. UE nu e departe de acest model. Rusia vine cu toata puterea pe urmele lor. Modelul Stat-corporaţie este cel cu care ne vom confrunta în următoarea perioadă. În Est are loc un transfer politic „civilizatoriu”: de la Stat-clan la Stat-corporaţie. Aici se duce adevărata bătălie.
  • La fel de vizibil este faptul că nu există un conflict direct al marelui capital: acolo chiar avem o colaborare regională de invidiat. Unde apar conflictele?: între interesele punctuale ale corporaţiilor multinaţionale şi cele naţionale. Aici se duc bătălii de mare anvergură.
  • Poate cel mai vizibil: micul bussines şi populaţia majoritară va avea doar de pierdut. Definitiv. România este un exemplu la îndemînă: de ce nu facem o analiză să vedem cum în ultimii 5 ani au fost scoşi de pe piaţă marea parte a producătorilor locali? Iar cel mai grav: cum se face că populaţia rurală şi tot ce produce ea (peste 50% din populaţia ţării) au fost definitiv aruncate la coşul de gunoi? Într-o ţară agrară ca România agricultura nu mai contează aproape deloc. România nu mai este o ţară agrară ci doar rurală, pentru că „agricultura” care contează e una de import (Victor Ciobanu o zicea despre Moldova). Oare de ce? Care sînt cauzele? Despre ce piaţă liberă vorbim?

Există viaţă după Vilnius? Iată întrebarea tuturor.

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.

Ultimele articole