Capcana referendumului. Care va fi întrebarea?

Bogdan Ghiu
Bogdan Ghiu s-a nascut la 5 iulie 1958. Este poet, eseist, critic si teoretician (literatura, arte, media), traducator. A publicat poezie: „Fragmente din Manual”, in Cinci, 1982; „46 de caligrame ajutatoare”, in 9 poeti, 1984; Manualul autorului, 1989; Poemul cu latura de 1 metru, 1996 (Premiul Uniunii Scriitorilor); Arta consumului, 1996 (Premiul Uniunii Scriitorilor); Arhipelogos, 1997; Pantaloni si camasa, 2000; Manualul autorului (editie completa si definitiva), 2004; (Poemul din carton) Urme de distrugere pe Marte, 2006; eseuri: Grame, 1997; Ochiul de sticla. Texte privind televiziunea. 1991-1997, 1997; Evul Media sau omul terminal, 2002; Facultatea de litere. Mic indreptar de gindire gresita, 2004 (Premiul Asociatiei Scriitorilor Bucuresti). Traduceri din M. Foucault, J. Derrida, P. Bourdieu, G. Deleuze, F. Guattari, G. Bataille, J. Baudrillard, H. Bergson, P. Ricoeur, R. Rorty, P. Veyne, S. Kofman, D. Anzieu, Sade, Baudelaire, Artaud, M. Leiris, M. Duras, Annie Le Brun etc.

Ghiu - patratŞmecher nevoie mare, politician versat pentru care politica numai la astfel de stratageme de surprindere a adversarului pe picior greşit şi de a-l face să cadă din propria inerţie se reduce, preşedintele Băsescu a mai reuşit să-i ia o dată faţa neoşmecheritului prim-ministru Ponta sărind, după ce a văzut începutul unor proteste în chestiunea Roşia Montană care, probabil, i-au trezit amintiri şi i-au activat nişte scheme nou imprimate (probă că politicienii pot fi siliţi, cît de cît, să înveţe măcar un curs scurt de democraţie, măcar cîteva scheme logice elementare), să propună organizarea unui referendum în această materie. Idee la care, gîfîind, Ponta şi Crin Antonescu, n-au putut decît să achieseze.

Toate acestea pe fondul unei incredibile tăceri şi a absenţei vinovate, cumpărate a presei „de ştiri” (de la restul nimeni nu mai aşteaptă de mult nimic), care cel mult, atunci cînd a cutezat să vorbească în prima seară a protestelor, nu a făcut decît să îngaime nişte halucinante, ruşinoase „Dar jandarmii de ce nu intervin?”.

Referendum, OK, mama democraţiei „directe”, să întrebăm poporul etc. Dar la ce întrebare va fi pus să răspundă „poporul”? La fel ca în cazul sondajelor de opinie, cine va formula întrebarea, termenii alternativei? Altfel spus, de unde va fi apucată chestiunea Roşia Montană? Din ce moment al istoriei, al unei istorii problematice nu numai a ei, ci a întregii ţări, regiuni etc.?

Dacă întrebarea care se va pune la referendum va fi: „Sînteţi de acord cu exploatarea zăcămintelor de aur de la Roşia Montană?”, referendumul va fi fake, o nouă şmecherie.

Pentru că termenii problemei sînt în amonte şi alături de da/nu exploatare.

Întrebarea-mamă ar trebui să fie dacă sîntem de acord, ca popor suveran, nu-i aşa, cu privatizarea exploatării de la Roşia Montană.

Căci poate, ca stat delegat de popor, ne-am putea gîndi să ne exploatăm resursele. Dar numai cu această pre-condiţie.

Glumind şi nu prea, exagerînd şi nu prea, adevărata întrebare pe care ar trebui să ne-o punem singuri, ca la un referendum, este: „Sînteţi de acord cu privatizarea statului?”

Protestele de stradă, adică noile adunări populare vor trebui să discute şi să propună înşişi termenii întrebării de la un eventual referendum despre Roşia Montană (şi nu numai).

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.

Ultimele articole