Am primit acest text semnat de Zum Zaieli pe adresa redacției.
Fără îndoială, Radu Jude este un nume sonor în cinematografia europeană contemporană și, implicit, în memoria locală a celor atrași de acoladele tot mai politizate ale spațiului artistic recent. Regizorul revine în atenția publicului cu filmul Kontinental ’25, o peliculă remarcată pentru cel mai bun scenariu în cadrul festivalului de film de la Berlin. De la scenariu însă și până la o realizare artistică semnificativă, Kontinental’25 exsudă un stil auster cu pretenții de amatorism deliberat ce rămâne însă la acest nivel.
Filmul se plasează într-un context socio-economic extrem de relevant unei anumite părți din Europa și bineînțeles din România. Pelicula abordează neoliberalismul la firul ierbii în orașul Cluj-Napoca, reper al contrastului dintre siliconizarea tehnologică (vezi excelenta teză de doctorat a lui Erin McElroy) și culturală pe de o parte, și mizeria de la Pata Rât împreună cu haosul urbanistic de la Florești pe de altă parte. Kontinental’25 reflectă astfel neoliberalismul prin logica economică specifică centrată în film pe profitul individual, criza locuințelor, inegalitatea sistemică, dezvoltarea haotică ce ia locul bunăstării societale, pentru a săpa în inima indivizilor care mai au o fărâmă de simț moral, dar care copleșiți de „încurajările” celorlalți, ajung în cele din urmă la confuzie și inacțiune.
În acest context, Jude expune tragedia vieții neoliberale, a protagonistei care își face treaba și chiar mai mult decât atât – rămâne ancorată în etica neoprotestantă deși, prin alianță, acceptă creștinismul-ortodox. Regizorul și întreaga echipă încearcă printr-un stil auster să evidențieze injustiția sistemului capitalist și a unei economii post-socialiste perverse. Filmul încearcă așadar să prezinte tragedia vieții în context neoliberal prin note de umor negru deviant (soldații ruși merită să își zboare creierii, ei nemaifiind oameni în discursul politic actual) și frânturi de idei pretențioase tratând tare societale. Rezultatul este însă o construcție de tip cadre power-point lipsite de un discurs articulat și un mesaj promovat subtil sau artistic.
Încercând să prezinte tehnoutopia neoliberală suprapusă peste dezvoltarea haotică a orașului Cluj-Napoca, Jude arată că e conectat la un întreg spectru de probleme atât la nivel național, dar și internațional. El apelează la un amalgam de teme legate de corupție, naționalism, rasism și tot felul de problematici care pot să rezoneze cu un public ce se dorește elitist, modern politic și atent la problematici sociale, dar care, asemeni protagonistei din film, este gol și în fapt interesat și ancorat în circuitul capitalului.
La fel cum Orsolya (protagonista) dă milostenie neoliberală (neoliberal philantropy) prin donarea a câte 2€ pentru te miri ce ONG, la fel și filmul lui Jude caută milostenie neoliberală prin participarea la festivaluri. Găselnița artistică a filmului lui Jude pentru a obține atenție este înlocuirea camerei tradiționale de filmare cu un telefon Apple (apogeu al tehnologizării și valorii de imagine) ca să arate neorealismul unei anumite părți a societății, cea neoliberală. Rezultatul este o tușă voit amatoricească, dar care se extinde asupra întregii perspective de superficialitate asupra problemelor grave care se întâmplă în România și pe care le amestecă cu alte nuanțe de pretutindeni. Asemeni sărăciei din Sillicon Valley și economiei negre create de capitalism, filmul extrage durerea și o prezintă „interesant” celor care vor să fie cool și TFLei. El însă doar circulă ideile pentru acumulare de recunoaștere și capital, fără a insista în aprofundarea lor.
Toate acestea fac din Kontinental’25 un șir de imagini, motive și idei dezlânate care revin spectatorului să le aranjeze în ansamblul prezentării power-point pe care o face în fapt Jude cu acest film. Succesiunea lor și repetarea tragediei din film cu accente așa-zis comice nu fac altceva decât să susțină acțiuni similare, accentuând tragedia lumii în care trăim. Este vorba de faptul că evacuări făcute la limita legii, lipsa de protecție socială devin subiecte umbrite de devianța umorului și repetarea poveștii. Pe cât de clară e repovestirea incidentului din Kontinental’25 pe atât de confuz devine mesajul filmului. Așa cum protagonista evită, caută penitență fie în față naturii, fie în deformări stereotipice ale simbolurilor creștine, la fel și filmul se complace în stilul fad al revărsării de replici, ceea ce în final duce la imposibilitatea de a incita activ cu privire la gravitatea situațiilor reprezentate.
În cele din urmă, Kontinental’25 reflectă rezultatul tranziției haotice din societatea românească și implicit a filmului românesc care în pofida unor succese date de context, nu face altceva decât să se scufunde în idealuri stilizate preluate și aplicate imperfect. Altfel spus, filmul este asemenea stilului muzical de trap, aspect relevat și prin înjurăturile de debut, gratuități grotești și prin mimarea extazului voit a fi eliberator de povara morală.
Bizareria construcției lui Jude reflectă absurditatea lumii în această parte a Europei, lăsând publicul cu o percepție a unui efort stilistic care se pierde în banalitate și bagatelizare, fără a genera un impuls profund sau o dorință autentică de schimbare. Într-o epocă marcată de noi provocări socio-politice, filmul lui Jude, deși intenționează să fie o oglindă a realității românești post-socialiste, pare să se piardă în propriile sale artificii, transformând o tragedie într-un act de observare confuz și detașat prin trivializare.