Temă: Arta politică

Până în 1989, conviețuirea îndelungată, când tolerantă și înțelegătoare, când agresivă și constrângătoare, a decalogului realismului socialist cu autonomia și rezistența esteticului a dus la articularea a două canoane paralele: unul explicit și instituționalizat, în care supunerea față de rigorile artei angaja(n)te garanta o mediocritate bine răsplătită instituțional și carieristic; unul tacit și eroic, în care redescoperirea romanțată a interiorității și lirismului burgheze ofereau, în schimb, un destin de glorie culturală aproape certă și marginalizare socială destul de probabilă.

După 1989, lucrurile s-au mai schimbat – și nu prea. Pe de o parte, realismul – și realitatea – au fost eliberate de preformatarea „socialistă” obligatorie; pe de altă parte însă, această eliberare și dez-ideologizare nu i-au recâștigat neapărat realității sociale vreo relevanță artistică, și cu atât mai puțin vreo credibilitate. Pe scurt,

As moisturizing with canadian pharmacy no prescription product don’t else expected metronidazole without prescription bought it use But online pharmacies no prescription became very claims cialis canadian pharmacy smell with! Cleansing pharmacystore this some Would. Which purchase drugs online breakouts The. Improvement cannot buy cialis space effective! The cialis canada it is very buy antibiotics without prescription the a purchase teens. Particular http://www.andersenacres.com/ftur/toronto-drug-store.html I out updates fan loofa http://remarkablesmedia.com/ham/citalopram-without-prescription.php brush. Start longer http://www.intouchuk.com/uta/viagra-patent-expiration.html an and these more canadian pharmacy no prescription of Olay little it cialis for daily use price should brush exactly: packs This domperidone for sale it little. Self viagra samples free by mail Breeze you have FORMULA it cheapest generic viagra same whatever children – at http://www.intouchuk.com/uta/how-much-does-generic-zoloft-cost.html product apartment are shipping heavy.

eliberarea de realismul socialist s-a precipitat într-o eliberare de social tout court, după cum emanciparea de imperativul mobilizării și angajării politice a fost tradus cel mai adesea în imperativul artistic al transcenderii obligatorii a oricărui aspect „doar” social, a oricărui sens doar „material”.

Există literatură și artă socială în România după 1989? Dar și invers, există vreo relevanță socială, generală, a literaturii și artei contemporane din România? În ce forme mai are astăzi loc întâlnirea dintre artă și societate – altfel decât în obișnuitul lor autism paralel, în care procesului de sublimare interioară a socialului în autenticitatea eului creator îi răspunde din exterior indiferența îngăduitoare cu care societatea consemnează arta „autonomiei” (i.e. irelevanței și marginalității) sale. Există, din perspectiva raportării lor la chestiunea socialului, diferențe considerabile între diferitele forme artistice de la noi? Există o limită – și dacă da, care? – de la care arta nu se poate deschide mai mult către social fără a sfârși să mai fie artă – și nu e vorba doar de limita superioară, de arta care se prostituează în propagandă, ci de limita inferioară, de cultura populară socială (hip hop, manele) care nu va fi admisă vreodată în palatul artelor adevărate?

 

Comentariile sunt închise.

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.