Costi Rogozanu pe VoxPublica Republica de urgenţă. Există o filozofie a statului minimal specific estică. Statul minimal poate însemna pentru unii filozofi politici o mînă de drone, pentru alţii poate însemna o mînă de birocraţi care te schingiuiesc cu dobînzi. În România, fantezia statului minimal are nuanţe aparte: e o combinaţie de intervenţie de urgenţă şi Breaking News. Structura acestui stat e din ce în ce mai coerentă, aşa i se consolidează noua coloană vertebrală, de la justiţie pînă la tratarea catastrofelor. Un stat de urgenţă ideal l-ar avea pe Arafat drept premier. Este distorsiunea totală după criticile acestuia legate de posibila privatizare a urgenţei. Un stat care-şi ia mîna de pe sănătate, dar cu intervenţie de urgenţă bine pusă la punct şi cu canale de braking news care să ocupe agenda. Dacă doar urgenţa rămîne gratuită, atunci avem avantajul activării drepturilor doar în stare de semiconştienţă, cu o mînă ruptă sau cu capul spart. Un stat care să-şi ia mîna de pe educaţie, dar care să intervină în forţă cu legislaţie anti-angajaţi cînd sînt pericole de periclitare a businessului bazat pe muncă plătită prost. Aşa arată republica de urgenţă România. Plus, evident, o intervenţie tot în regim de urgenţă a DNA-ului DIICOT-ului etc în cazurile în care lupta capitalurilor produce stagnări aberante în locul unor profituri trainice, impersonale şi pe termen scurt. Un stat de urgenţă are aşadar intervenţie mediatică în forţă, idei economice primitive cu minerit şi exploatarea mîinii de lucru ieftine, cu privatizarea totală a restului drepturilor. În această filozofie se regăsesc şi blair-ieni precum Ponta şi neoconi precum
Băsescu şi intelectualii săi. O intervenţie de urgenţă e gratuită, dar vine în mjoritatea cazurilor prea tîrziu. De la “starea de excepţie” la “starea de urgenţă”, ăsta e aportul românesc la cizelarea statului minimal. Traian Băsescu, mîna de lucru vă prezintă un deget din mijloc O agendă complet intoxicată, ca-n ani de alegeri. Ştirile zilelor astea există undeva pe acolo, CFR Marfă şi ameninţarea de concediere pentru 2000 de oameni. Scumpiri de Paşti ale combustibililor (venite de la privaţi) fără ca T.Băsescu sau VV Ponta să-şi taie venele de supărare. Totuşi cea mai tare declaraţie a ultimelor zile a scăpat complet inclusiv duşmanilor preşedintelui. Despre ce e vorba:
“S-a pus problema unei analize a capacităţii noastre de a chema rezerviştii sub arme, dacă ar fi nevoie. Avem o mare problemă aici, pentru că foarte mulţi rezervişti sunt la muncă în Spania, în Italia, în Germania. Deci este un subiect pe care CSAT îl va analiza în perioada următoare, el a făcut subiect de discuţie în ultimul CSAT“, a spus şeful statului, la Adevărul Live. Preşedintele a spus că “va trebui să ne refacem capacitatea de a ne aduce rezerviştii sub arme, dacă este nevoie” şi a menţionat că guvernele vor trebui să înţeleagă că este un imperativ creşterea capacităţii de luptă a armatei române. (mediafax)
Deci omul care ţinea discursuri cu lideri europeni lîngă el despre mîna de lucru ieftină, practic singura resursă a României (asta pînă cînd n-au început himerele cu aur şi gaz de şist) acum vrea înapoi mîna de lucru la arme. Dacă s-ar putea, i-ar ţine în afară la muncă, dar să şi poată să-i convoace la arme în caz de ceva. Cum de nu a făcut exact această declaraţie înconjurul televiziunilor? (Am rîs destul cu fă-ul şi cu barca lui Ponta, dar mai amorţesc şi fălcile, totuşi). Ia-ţi fanteziile războinice şi fă-ţi
armată singur. Sau cu Moise Guran, Lucian Mândruţă, Sorin Ioniţă şi alţi războinici americanizaţi (în sensul reagănist al cuvîntului) de la Hotnews, că abia se mai abţin să nu sară la Putin. Preşedintele războinic pune astfel de teme pe agenda CSAT. Ai vrut cît mai puţine drepturi pentru oameni, piaţă liberă a muncii, păi atunci ia-ţi băieţii din think-tank-uri, ia-ţi anticorupţii europeni, ia-ţi birocraţii inventaţi în numele statului flexibil european, ia şi vreo cîţiva conspiraţionişti apucaţi sau pensionari de armată îmbuibaţi cu pensii nesimţite şi la atac. Dar nu chema la arme oameni alungaţi de filozofia voastră politică. Ponta sau Băsescu au avut o politică anti-angajaţi, o filozofie foarte la modă în Vest dar foarte uşor de aplicat în Est sub ameninţarea crizei. Unul dintre ei, pretinzîndu-se de stînga şi-a mai protejat o parte din electoratul bugetar. Dar linia principală a fost clară. Păi atunci chemaţi-vă investitorii să lupte pentru ţară. Mîna de lucru plecată la muncă de supravieţuire în afară probabil deja i-a ridicat în semn de patriotism degetul mijlociu.