Petiție de solidaritate cu SYRIZA și poporul grec

De peste cinci ani încoace, oamenii simpli din întreaga Europă plătesc pentru o criză pe care nu ei au provocat-o. De peste cinci ani încoace plătim pentru goana iresponsabilă după profit a sistemului financiar-bancar și pentru eșecul guvernelor de a ține sub control acest sistem. Din banii noștri, băncile au fost salvate de la faliment, iar bancherii s-au răsplătit între ei cu bonusuri obscene. În acest timp, salariile și pensiile au scăzut dramatic, șomajul a crescut vertiginos, iar inegalitățile dintre bogați și săraci s-au adâncit și mai tare. S-a spus că această austeritate e singura soluție pentru ieșirea din criză, în ciuda unei pleiade lungi și variate de economiști care au insistat că ieșirea din criză se face prin creștere economică, nu tăieri bugetare. Cinci ani mai târziu și însuși FMI a ajuns să le dea dreptate: austeritatea a eșuat, nu doar pe plan social, ci și din punct de vedere strict economic, nereușind să reducă deficitele bugetare, ba dimpotrivă!

Dintre toate țările europene, Grecia trece din 2010 încoace prin cea mai dură austeritate: șomajul a atins 27%, pensiile au fost tăiate cu până la 48%, salariile au scăzut cu 37%, iar sărăcia a atins niveluri caracteristice unei țări aflate pe timp de război. S-a spus că grecii merită toate acestea, deoarece sunt leneși și nu își plătesc taxele. În realitate însă, criza economică a Greciei nu a fost provocată nici de lene – căci, potrivit OECD, grecii muncesc cele mai multe ore pe an din Europa – și nici de micii antreprenori care nu și-au plătit taxele. Criza a fost cauzată de acumularea împrumuturilor acordate iresponsabil de băncile străine unor guvernări incompetente și corupte. Evazionismul marilor corporații și antreprenori (în special din industria navală) nu a făcut decât să mărească și mai mult deficitul bugetar al țării.

Dar iată că după cinci ani de austeritate dură, grecii au avut curajul în luna ianuarie a acestui an să aleagă un guvern care să respingă consensul austerității. Chiar și așa, SYRIZA nu s-a dovedit atât de radicală și de inflexibilă pe cât se temeau Troika și aderenții săi. De șase luni încoace, guvernul condus de Alexis Tsipras a făcut noi și noi concesii în încercarea de a ajunge la un compromis cu Troika. Cu toate acestea, Troika a rămas inflexibilă în obsesia sa pentru austeritate și nu a acceptat să facă nici o concesie majoră, în ciuda crizei sociale prin care trece poporul grec și a voinței exprimate de acesta prin vot democratic. Chiar și ultima ofertă făcută acum câteva zile de Tsipras a fost ieri refuzată de Troika, deși prevedea plata integrală și la timp a datoriilor, însă prin transferarea parțială a costurilor dinspre oamenii simpli spre cei bogați, feriți până acum de austeritate. Acest refuz ne arată că pe creditorii internaționali nu pare să îi preocupe atât recuperarea datoriilor, cât continuarea unei politici de austeritate devastatoare pentru marea majoritate a grecilor. Astfel, ni se confirmă încă o dată că austeritatea nu e altceva decât soluția ‘celor 1%’ la o criză provocată de ei, o soluție tot mai limpede menită să le consolideze dominația economică și politică.

În acest moment, Grecia e mai aproape ca niciodată de ieșirea din zona Euro, dar nu atât din proprie voință, cât din cauza inflexibilității creditorilor. Căci orice concesie în plus făcută de SYRIZA ar însemna trădarea promisiunilor electorale care i-au adus la putere și, totodată, năruirea speranței a milioane de oameni din întreaga Europă că austeritatea poate fi înfrântă. În comparație cu acest scenariu, credem că grexitul este opțiunea preferabilă, în ciuda unei perioade inițiale post-euro deloc ușoare. Atunci se va impune o serie de măsuri progresiste menite să facă trecerea de la austeritate la creștere economică: instituirea controlului asupra capitalului, pentru a preveni transferarea masivă de lichidități peste hotare; naționalizarea sistemului bancar și a sectoarelor cheie ale economiei; inițierea de proiecte publice la scară largă, într-o țară cu șomaj de 27%, un mare deficit de locuințe și o infrastructură învechită; ștergerea datoriilor și acordarea de împrumuturi fără dobândă întreprinderilor mici și mijlocii, grav afectate de criză. Grexitul nu poate fi făcut în aceeași matrice a capitalismului neoliberal.

Astfel, în aceste momente de cumpănă pentru Grecia și pentru întreaga Europă, noi, semnatarii și semnatarele acestei petiții, ne solidarizăm cu SYRIZA și poporul grec în rezistența lor la austeritate și susținem un grexit care nu doar că este de preferat unei politici profund falimentare, dar poate servi ca prilej pentru clădirea unei societăți mai echitabile. Lupta lor este și lupta noastră!

Liviu Antonesei

Vladimir Borțun

Emil Burbea

Liviu Burlacu

Emil Călinescu

Simona Ciotlăuș

Alexandru Cistelecan

Valer Simion Cosma

Radu Cristian

Valeriu A. Cuc

Sorin Cucerai

Robert Dumitru

Cristian Dragnea

Fabrice Droulers

Vasile Ernu

Radmilo Felix

Eugen Gabor

Lorin Ghiman

Andrei Gorzo

Stefan Guga

Teodor Gugiu

Dinu Guzzu

Isaac Ionescu

Claude Karnoouh

Veronica Lazăr

Călin Lucaci

Nicolae Mandea

Tudorina Mihai

Mihaela Michailov

Raluca Petcut

Florin Poenaru

Răzvan Victor Pantelimon

Cristian Popescu

Alexandru Racu

Costi Rogozanu

Alex Sava

Adrian Sorescu

Vitalie Sprînceană

Andrei State

Maria Magdalena Tancau

Corina Tulbure

Oana Uiorean

Elena Urziceanu

Vlad Levente Viski

Lista rămâne deschisă

 

 

56 Responses to Petiție de solidaritate cu SYRIZA și poporul grec

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.