Ion Ianoși, Internaționala mea. Cronica unei vieți, Polirom, Iași, 858 p. Ca o apariție notabilă trebuie întâmpinat volumul lui Ion Ianoși, Internaționala mea. Cronica unei vieți, impresionant atât ca număr de pagini (aproape 900), cât mai ales ca proiect. Zic „proiect”, pentru că tomul iese în mod evident din sfera memorialisticii clasice prin concepție și prin compoziție. În primul rând, profesorul de estetică evită (la fel ca Marino, de pildă, în jurnalele lui de călătorie, ridicate la rangul de „turism intelectual”) specia diaristă strict subiectivă, în încercarea de a depune mărturie cât mai exactă. De aceea, cine va căuta în cartea lui vreo profesiune de credință intimă sau expunerea vreunui conflict interior – am impresia că … Continuă să citești →

Alexandru Matei, Mormântul comunismului românesc. „Romantismul revoluţionar” înainte şi după 1989, prefaţă de Adrian Cioroianu, IBU Publishing, Bucureşti, 2011, 248 p. Încă de la debutul în volum de acum câţiva ani apărea evident că literatura nu-i oferea lui Alexandru Matei un spaţiu privilegiat de reflecţie, menit să-i epuizeze toate disponibilităţile teoretice. Alunecările permanente în consideraţii metaliterare, interesul pentru mecanismele culturii în era globalizării şi a mediatizării, descompunerea atentă a strategiilor succesului de piaţă anunţau o despărţire cât se poate de autentică de vechiul mod de a înţelege şi comenta literatura. Ba mai mult. Dacă nu-i chiar sigur că „Ultimele zile din viaţa literaturii” (2008) convinge cu privire la dispariţia fără urme a unei discipline şi practici … Continuă să citești →

LONG LIST: Premiul CriticAtac pe 2010 (mai multe detalii aici). Aşa cum am promis, în următoarea perioadă vom prezenta cărţile nominalizate. Cu tot tam-tam-ul revizuirilor care mai stârnesc si azi discutii aprinse printre scriitorii români, prea putine au ramas, dupa 20 de ani de la Revolutie, modalitatile noi de abordare a literaturii române sub comunism.  Demolarea statu quo-ului canonic din 1990, în dublul sens al excluderii unor nume de autoritate si al încercarii de a propune scriitori alternativi, a amânat sine die meditatia asupra instrumentelor prin care mai poate fi analizata si evaluata aceasta literatura. Exceptie fac, din pacate, doar doua carti: „Istoria critica a literaturii române“ si „Literatura româna sub comunism“. Fara a stabili reguli generale, … Continuă să citești →