Conform ultimelor date de la Statistică, populația României* la 1 ianuarie 2014 a coborât sub 20 de milioane de locuitori – 19,94 milioane mai exact. Cu toate acestea numărul de cetățeni cu drept de vot înregistrați în listele electorale permanente rămâne neschimbat. La alegerile europarlamentare din mai, numărul total al alegătorilor a fost de 18,22 milioane. Astfel, în România pare că s-a mai stabilit un record: aproape întreaga populație este trecută în listele electorale.
Situația ar fi comică, dacă nu ar fi mai întâi tragică. Să luăm exemplul PNL-ului. Acesta și-a propus să ia peste 20% din voturi la alegerile europarlamentare. Dar cum să reușești acest lucru dacă lista electorală nu corespunde cu demografia țării? Probabil că având o listă a corpului de electori actualizată, toate partidele, nu doar PNL, ar fi înregistrat scoruri mai mari, absenteismul nu ar fi fost la peste 60% și astfel am fi avut o imagine mai clară despre modul de raportare la actuala clasă politică când vine vorba de vot. O altă întrebare care se naște este cum lucrează institutele de sondare cu astfel de date? Pentru cei de acolo măcar ar trebui să fie evident că nu prea are cum ca aproape întreaga populație să fie și electoare. Cum își fac eșantioanele atunci, pe datele de la INS, sau pe cele din listele electorale?
Știm de la recensământ că statul român nu mai este capabil să își numere cetățenii (recensământul fiind unul dintre instrumentele definitorii ale statului modern), și nici că ar vrea acest lucru. O populație mai mare decât în realitate e bună pentru toată lumea: și pentru referendum, și pentru fondurile UE, și pentru numărul mare de europarlamentari și parlamentari naționali și pentru rata șomajului scăzută. Numai că în ritmul acesta sufragiul va fi atât de universal în România încât vor fi mai mulți electori decât cetățeni. Ceea ce, desigur, va constituti o veritabilă contribuție originală la teoria politică.
Notă
*Comunicatul INS, preluat greșit de presă, se referă de fapt la populația rezidentă la 1 ianuarie 2014 care include toate persoanele rezidente în România (indiferent de cetățenie). Prin urmare, numărul persoanelor cu cetățenie română rezidente în România la data de 1 ianuarie 2014 pare că este și mai aproape de numărul total al celor înscriși pe listele electorale permanente. Din păcate, comunicatul INS nu dă cifre relevante în acest sens.