Trădarea lui Iohannis. Moartea de rîs e deja ameninţare geopolitică

Moartea din cauza rîsului nervos e deja ameninţare geopolitică. Să rîzi atît de mult într-o ţară defrişată social e cumva tragic. NU avem încotro. Ieri s-a întîmplat un cutremur. Iohannis, şi cumva în aceeaşi gamă dar mai reţinut, Cioloş, au recunoscut o suprareacţie în cazul ANAF. Dramă.

Preşedintele putea fi criticat pentru felul în care se poziţionează în negocierile în cazul Brexit. Dar văd pe Realitatea un telespectator din Londra care, în loc să se îngrijoreze de ce ar putea obţine Cameron în defavoarea angajaţilor români din UK, e foarte indignat că a zis Iohannis ceva calm despre Antene.

Demenţa e totală. Antena 3, cu talentul ei de lipit de diverse puteri, a fost entuziasmată de Iohannis şi l-a pus la zis pe Cioloş. Că doar Cioloş (care zisese fix tot aia ca Iohannis) ce reprezintă? Nimic. Iohannis reprezintă însă “intituţiile”. Antena 3 reprezintă “afacerea romînească”, a întărit de o mie de ori ideea de “capital românesc”. PArlamentul o arde şi el de ceva vreme cu ideea revigorării românismului. După ce au legiferat şi acceptat privatizări în masă, acum se îmbolnăvesc toţi de naţionalism estic.

Am dat pe Digi 24 – am deschis şi hotnews, dar l-am închis repede, nu pot să văd oameni plîngînd precum Tăpălagă, gîtuit de înşelăciunea preşedintelui mai ceva ca-n telenovelele turceşti -, şi lui Guran îi tremura barba, că l-a trădat preşedintele, că n-a susţinut ANAF-ul. Cum trebuia susţinut? Că e bine să faci show-off ca să araţi că s-a schimbat şeful, să sărbătorim că l-am dat jos pe Diaconu şi am adus încă unul de la servicii foarte zelos apărător al statului de drept?

În rest, n-a zis nimeni că “vă dăm geaba studioul sau mai ştiu eu ce grozăvie”. Nu contează, Iohannis a trădat.

Lumea s-a împărţit în stil Zuckerberg în două tabere de apucaţi, lăsînd vreo 80% în ceaţă, din nou (e de aceea de apreciat orice opinie calmă cîntărită atent – vezi Pătraru la TVR).

Digi 24 e un post pro-patronate în stil nou. E produsul unei companii româneşti puternice – RCS-RDS. Şi chiar face o politică strict business. “Social” înseamnă “pierderi” la Digi24, divizia de business. Evident că sînt şi acolo superziarişti care încearcă să facă treaba în această ramă mai mult decît ideologizată.

Să nu uităm de procesul care a implicat cele două companii, Antena 3 şi RCS-RDS. Nici o parte nu-mi pare inocentă. La Curtea de Apel acum doi ani, o etapă a fot cîştigată de RCS, povestea însă continuă. NU intrăm însă în detaliile procesului, ci în motivaţii, sînt mult mai interesante. Eu ştiu că pentru Facebook e mai frumos să discuţi “pe principii”, dar în esenţă lucrurile sînt mai prozaice, ce să fac.

Totul a început cu o ceartă cît casa cînd Voiculescu a vrut să taxeze pentru conţinut RCS-RDS pentru redifuzarea posturilor de televiziune. Negocierea a fost dură. RCS-RDS (a se vedea şi cazul Discovery sau EuroSport), profitînd de poziţia pe piaţă, nu negociază, ci ameninţă că te scoate din grilă sau cere bani suplimentari special pentru tine (adică tot atac economic serios). Într-un aşa război, pe zeci de milioane, “legalul” devine o chestie extrem de incertă. Pentru că unul foloseşte o poziţie de piaţă pentru a nu plăti, iar ălălalt foloseşte şantajul pentru a scoate banii. Unii nu sînt taxaţi de arbitrii pieţei şi ai concurenţii, ceilalţi sînt taxaţi.

Voiculescu a atacat în stil propriu, spun procurorii, şi eu sînt convins că aşa se întîmplă negocierile (doar avem o îndelungă tradiţie în negocierea între o parte din presă şi afacerişti punînd la mijloc “anchete”, “dosare” contra contracte – întrebaţi-l pe Sorin Roşca Stănescu sau fosta şcoală Adevărul de publicitate) şi au început să ameninţe oameni de la RCS RDS. Scopul era acela de a smulge cît mai mulţi bani de la cabliştii care intenţionau să scoată parte din Antene în afara programului. RCS s-au plîns de şantaj, a început procesul. O companie cu forţă monopolistă s-a plîns de şantaj, avînd probabil dreptate în ce priveşte şantajul.

În ultimul an, RCS s-a simţit foarte bine din punct de vedere business (a cîştigat sute de contracte cu instituţii publice pentru furnizare de energie, au venit cu preţuri mici etc.), Intactul lui Voiculescu stă rău. Cînd se schimbă puterea politică, anumite businessuri sînt mai bine decît altele, o întîmplare desigur.

E normal să plătească pentru conţinut cabliştii? Sigur că da. O fac pe cît ar trebui? Nu. Plătesc doar pentru cei doi mari, cu putere în cote de piaţă şi uneori şantaj, Antena şi Pro. Restul mor în mizerie. Închipuiţi-vă discuţia dacă google sau facebook ar trebui să plătească pentru conţinut şi reduceţi-o la nivel provincial. Cetăţenii care urlă că plătesc şi aşa prea mult pe presă uită că ei sînt puşi la plată subtil deja prin cablurile prin care-şi iau net şi tv. Din nou discuţii prea complicate pentru o păruială pe facebook.

Dacă te uiţi la retorica celor două posturi constaţi două lucruri.

1. Ce spune o tabără despre cealaltă? RCS-Hotnews şi alţi cîţiva spun că avem de a face cu hoţie pură şi că aplicarea legii trebuie să vină în forţă. Motivele cel mai des invocate în cazul Antenelor sînt “deontologice”. Ca şi cum justiţia se ocupă de conţinutul presei. Ca şi cum am avea CNA. Voiculescu a privatizat ICA în forţă cum au făcut mulţi alţii, a fost parte din marea împărţeală nedreaptă postcomunistă. Cînd judeci selectiv o astfel de privatizare, nu prea e în regulă. Aripa RCS-Hotnews obinuieşte să nu vadă al doilea val de tunuri, restitutio ad integrum macoveistă – deşi a fost o măsură foarte vinovată în esenţă, nu doar o “idee bună mînjită de hoţii contemporani şi de samsari”. Anticomunismul a fost cea mai mare afacere după operaţiunea “privatizarea comunismului”.

Antena 3 spune despre RCS- Hotnews că sînt tabăra serviciilor, a intervenţionismelor de peste hotare, ai lui Kovesi. Că sînt servili cu diverse instituţii netransparente şi nedemocratice.

Nici una dintre tabere nu se află în prea mare greşeală.

2. Ce putem spune noi despre ei? Tot luîndu-ne după retorică. Aripa RCS-Hotnews apără în forţă politică de austeritate, legiferare complet pentru patron, pentru businessul (mai ales business mare intern şi extern), nu discută nimic serios din politică externă, noi sîntem insula americană a UE şi punct, nu dezbatem TTIP, nu susţinem mişcări sociale din UE. Noi sîntem apărătorii ultraconservatori ai UE într-o ţară viciată de comunism. Aceste abureli continuă în timp ce se extrag de la stat diverse rente exact pentru tabăra respectivă.

Antena 3 apără săracii, spun ei. E de fapt o strategie Tea Party – şi în SUA ai o întreagă mişcare susţinută de bogătani şi purtată pe umeri de sărăcani sau clasă de mijloc scăpătată. Băgăm săracii la înaintare tot cu scopul apărării unui anumit tip de business. La partea externă mai adaugă o notă de patriotism, în rest nu percep decît o presiune în neregulă din partea Comisiei Europene, pentru că parte din businessul autohton pierde de fapt pîrghiile în competiţia cu sisteme de lobby mult mai noi şi mai performante. Deci poţi să spui că eşti cu poporul şi să pretinzi anti-austeritate în timp ce faci fix ce-a făcut Ponta – relaxare minimă pentru bază, facilităţi mari pentru afaceri. De fapt, totul se rezumă la o strîngere a rîndurilor în jurul unui discurs patriotic al unui patron autohton, actualmente în închisoare.

Ambele tabere exploatează lupte care au o jutificare. Corupţia e o problemă. Sărăcia e o mare problemă. Dar şi privarea de depturi în numele anticorupţiei e gravă sau ignorarea unei părţi corupte în detrimentul alteia. La fel cum sărăcia poţi s-o foloseşti pentru noi privilegii şi avantaje de piaţă.

Cele două tabere de talibani, Tapalagă vs. Ciuvică să zicem, reiau un scenariu periculos al Estului în aceste vremuri. Două tipuri de ultraconservatori, două tipuri de reacţionarism, concentraţi pe diversiuni şi lupte de culise care pot duce doar la facţiuni ale ultra-dreptei: ultra-dreapta trans-naţională care se tot întăreşte şi o ultra-dreapta de rit mai vechi, mai cu nevoile şi neamul. O dreaptă radicală încurajată la nivel european şi o dreaptă radicală de rit vechi.

Restul problemelor, în afara istericalelor acestor băieţi, sînt, evident, probleme de stînga, nereprezentată politic.

Şi atunci, da, poţi să mori de rîs isteric.

Aparut pe VoxPublcia

 
  • kinn

    Bine spus, ca un dus rece in zilele astea fierbinti cand nu mai poti deschide netul de atatia revoltati dezamagiti la deontologie.