Tineret, încă un efort dacă voiești să fii democrat!

alexandru vasile sava_nCeva cu totul ciudat răsună de sub victoria dreptei. Cu câteva zile înaintea alegerilor puțini se încumetau să dea șanse de câștig candidatului național-liberal, și nimeni nu se aștepta la victoria zdrobitoare de care a avut parte. Ca refren la demența colectivă de dinaintea scrutinului, participăm de trei săptămâni la disecția victoriei PNL, care este pe rând triumf al civilizației și progresului, catastrofa care va îngropa PSD, pretext pentru teorii ale conspirației sau semnal că românii au votat business as usual.

Dar rezultatul în sine nu este important, ci faptul că, sub pretextul votului, s-a produs o mobilizare diferită față de campaniile anterioare (într-un stil anticipat de mișcările protestatare din ultimii ani[i]). Activismul online feroce, voluntariatul de campanie, mobilizarea masivă în jurul dreptului la vot, protestele devenite mitinguri împotriva guvernării din ajunul scrutinului – există un iz straniu al anilor ’90 în toate acestea, ceva ce depășește parcă isteriile mărunte ale prezidențialelor de după 2000. Proasta organizare a votului în diaspora a fost doar catalizatorul care a permis transfigurarea aberantă a opțiunii creștin-liberale (prin forța votului anti-PSD) în opțiune „anti-sistem”. Iar în miezul acestei febre anti-sistem au stat voluntarii tineri și străzile pline, a căror miză declarată a fost respectarea și consolidarea drepturilor democratice[ii].

Propun ca în cazul acesta să ne luăm în serios revendicările democratice, să le tratăm ca și cum ele ar fi într-adevăr dezideratele generației care abia se trezește politic. De altfel există și un context: confruntările străzii cu puterea la noi vin pe creasta unui val protestatar global, cu demografice și tactici similare cu protestele noastre. Ca momente românești ale aceastei perioade tulburi ați reușit, și toamna trecută, și toamna aceasta, să blocați un guvern cu o susținere parlamentară solidă, și care înghițise mai nou o bună parte din structurile de partid de la nivel local. Nu-i un lucru mărunt. Singura chestiune importantă în acest moment este să nu vă-ntoarceți la casele voastre. Nu s-a câștigat nimic încă – ceea ce ați creat prin acest vot este un timp de acțiune, în care puterea partinică este bulversată și vulnerabilă. Alianța de dreapta nu a întârziat de altfel să anunțe că are toate intențiile de a cuceri puterea legislativă și executivă în anul ce vine.

Aveți acum o clasă politică mai „flexibilă”, mai deschisă la presiune – nu cu mult, și în continuare gata să strângă rândurile și să facă front comun împotriva străzii cum au făcut-o în trecut. Până când se va forma o nouă coaliție și puterea se va coagula din nou în jurul unui singur grup politic, aveți la dispoziție un spațiu de manevră în care să vă înaintați revendicările democratice. Revendicări care, dincolo de importanța lor principială, sunt calea ascensiunii voastre rapide în politică și modalitatea prin care puteți evita confiscarea reușitelor voastre de către un partid sau altul. Cel mai stupid lucru pe care-l puteți face în momentul de față este să păstrați morga apolitică: aveți și veți avea în continuare de-a face cu canalele puterii, de la acest fapt nu există scăpare. Ce vă veți asuma în perioada următoare va determina dacă sunteți capabili să creați nuclee de putere proprie sau dacă veți deveni cel mult mandarini ai investitorilor străini într-un stat periferic.

Global, din orașele lumii întâi până în platformele industriale ale lumii a treia, se produc schimbări la care trebuie să vă racordați, iau naștere sau se maturizează mișcări de mase care încă încearcă să se dezmeticească, ca și voi, și să simtă încotro bate vântul istoriei. Local, vorbim de cea mai mare prezență la vot din 2000 încoace, într-o societate percepută ca fiind afundată într-un somn apatic, și pe un fond politic în care toate partidele au păstrat, mai mult sau mai puțin, aceeași linie de dezvoltare. Vorbim de distrugerea treptată a structurilor vechi de partid, care își pierd electoratul legat de glie (a cărui voturi mergeau în direcția unei bune relații a primăriei cu Centrul) pe exportul de forță de muncă ieftină. Vorbim de campanii anti-corupție care distrug treptat credibilitatea politicienilor și sursele lor de finanțare din mediul de afaceri autohton. Nu în ultimul rând, vorbim de consolidarea unui segment urban educat, care și-a câștigat o poziție de putere în urma creșterii economice din ultimii 14 ani, și care se bazează pe altfel de relații sociale – oameni care au înlocuit corupția, nepotismul și mita cu lobby, networking și comision. Toate acestea ne îndreaptă spre o concluzie: vechile structuri politice intră în criză, iar dacă se apropie momentul colapsului lor, ele vor fi înlocuite de către grupurile care pot cel mai bine să asigure continuitatea reproducerii sociale.

Aici intrați voi în discuție – și revendicările voastre democratice. Ele sunt din start în pericol de a trece neauzite: există tendințe foarte puternice anti-politice și anti-democratice în discursul și modul de operare pe care mișcările de masă le-au afișat. Primele riscă să facă din manifestațiile voastre un acting out, în care indignarea acumulată se varsă în Piață seara și se scurge înapoi în case spre dimineață, pentru a mocni până la următorul act de forță din partea puterii. Celelalte țin de obsesiile și fricile unei generații de formatori de opinie, care au tranșat societatea românească între agenții progresului și gloata înapoiată care ne ține în loc.

În săptămânile dinaintea turului 2 ați fost o masă compactă, prin care a putut să circule orice mesaj, un zid pe care v-ați scris furia, frustrările și cererea de ajutor. În următoarea perioadă va trebui să deveniți, pe lângă frontul unit, molecule de rezistență. Veți avea nevoie de o formă de organizare care să nu vă fie confiscată în bloc de fiecare grup mărunt de interese, care să poată opera activ, nu doar reactiv, și care să fie capabilă, din interiorul masei voastre unite, să cenzureze derapajele anti-democratice ale unor tovarăși de drum, pentru care acțiunile civice sunt scena în care-și pot juca micile psihoze (cu câți neolegionari sau câți nostalgici după vremurile bune ale votului cenzitar nu v-ați trezit împărțind frățește o Piață în ultimii ani?). În sensul acesta vi se conturează 4 sarcini pe viitorul apropiat:

  1. Abandonarea spectacolului media și asumarea spațiului public. Vocea mișcării voastre în presă și pe forumurile „serioase” este dată în continuare de aceiași dinozauri jurnalistici, care gândesc istoria într-un tipar la intersecția dintre conspirațiile romanelor cu spioni și poveștile de familie ale „marilor” oameni, politologi care la fiecare tură electorală văd în spatele casetelor din buletinul de vot un întreg bestiar de oameni-simbol, de la figuri mesianice la spectre totalitare, sau economiști care formulează politici de guvernare prin analogie cu bugetele de familie. Primul lucru pe care trebuie să-l faceți este să încetați a mai gândi politicul prin imaginar – și cu atât mai mult prin imaginarul altora.

În momentul de față „sfera publică” este compartimentată între diversele SRL-uri de media și portavocile oficiale ale instituțiilor și partidelor, care împreună simulează dezbaterile voastre, într-o punere în scenă ce mobilizează specialiști, politicieni și jurnaliști afectați să discute în numele vostru. Singurele momente în care se cască un loc public printre miile de platouri private, sunt cele în care manifestațiile stradale sparg monotonia cu mesaje clare și tari, pe care însă tot media le prelucrează prin scenografia proprie. Încă mai știm unii de alții doar pe limba și prin privirea puterii mediatice – asta se vede până și în discuțiile online.

Ruptura socială pe care o predică o bună parte din propagandiști, peste care sunteți îndemnați din când în când să întideți mâna îngăduitori, în mici misiuni de civilizare (v-ați sunat părinții să-i învățați cum să voteaze?!), este motivul pentru care victoriile grupurilor civice sunt recuperate de către puterea instituțională. Vi s-a vândut tratarea concetățenilor voștrii ca masă de manevră, la a cărei manipulare sunteți, implicit, invitați să participați. Veți dori poate să vă creați sau să acaparați propriile instituții politice în anii ce urmează, dar o instituție există doar în măsura în care societatea își organizează viața comună în jurul ei – dacă nu vă construiți linii de alianță cu restul populației, veți da în același autism civic ca și până acum, unde cauzele vă supraviețuiesc doar în măsura în care le pasați colegilor de breaslă mai tineri.

Trebuie să scurt-circuitați toată rețeaua care vă pune pe tavă clișee și mituri despre concetățenii voștrii, și să comunicați unii cu alții, lăsându-i pe ceilalți să-și exprime realitățile așa cum se cer ele exprimate, și nu punându-i în rolul de caricaturi și bufoni, victime melodramatice sau eroi de human interest stories. Dacă voiți să fiți democrați vă așteaptă un șir lung de împotmoliri în aroganța și paternalismul birocrației (indiferent că e publică sau privată) și de deturnări prin care voi și cauzele voastre veți intra ca personaje și piese de decor în spectacolul presei. Fără a vă detașa de realitatea paralelă a acestui aparat psihotic și de limbajul său, nu veți putea să-i alunecați printre degete, și veți sfârși vorbind în numele unei fantasme („noi tineretul/românii europeni/mândri-că-suntem-românii/etc.”), pe limba presei. Fără a vă deschide canale prin care să puteți auzi vocea celorlalți, veți rămâne o majoritate absolută de cazuri particulare.

  1. Democrația. Să o spunem cât mai machiavelic: sub stindardul democrației veți intra în politică și veți acapara puterea – doar dacă vă asumați sensul deplin al cuvântului, veți intra cu toții în politică. Dacă „democrația” rămâne doar paravanul prin spatele căruia propulsați anumite grupuri prin instituții (oricât de bine-intenționate ar fi aceste pacte), veți sfârși fie în continuare în afara deciziilor politice, fie în compromisuri cu forțe care vă depășesc ca putere, și care nu vor întârzia să vă folosească în interes propriu (ca activiști de partid sau ca lobbyiști).

Două dintre temele care v-au mobilizat au fost, de altfel, votul prin corespondență și schimbarea legii partidelor. Ori tocmai aceste două teme sunt amânate pentru vremuri mai blânde sau abandonate tacit de către politicieni. De peste tot din presă a răsunat mesajul „Am învins – putem să lăsăm politica în plata ei și să ne întoarcem la nimicurile cotidiene”. PNL-ul proaspăt unit își face deja calculele acaparării întregii puteri, iar războinicii editorialiști ai democrației, la care putem recurge la orice oră din zi și din noapte pentru o litanie preamărind spiritul întreprinzător din mediul privat, n-au întârziat să se alinieze pentru o sinecură de consilier prezidențial. În condițiile acestea trebuie salutată replica străzii: „nu vă bucurați, voi o să urmați!”. Cât timp încă mai aveți un potențial de mobilizare care nu le dă de ales, puteți forța accesul tuturor la viața politică.

Democrația însă nu se oprește la urne. Dincolo de vot se află travaliul democratic de zi cu zi, prin care va trebui să ocupați spațiul politic. Pentru ca această muncă să fie în principiu posibilă sunt necesare o serie de cuceriri legislative: schimbarea legii dialogului social și a codului muncii, pentru a reechilibra raportul de putere în negocierile cu marile firme; trecerea sub control popular a funcțiilor publice în care încă ne sunt înscăunați reprezenanții prin numire, de regulă în absența dezbaterii publice: Avocatul Poporului este un început excelent, care poate fi urmat de o sumedenie de posturi, de la cel de director al televiziunii publice sau al ICR, până la șefia BNR, DNA, SRI sau SIE – toate vacile sacre ale politicii românești; simplificarea procedurilor de demitere a unui reprezentant care nu-și face treaba; reducerea pragului de intrare în parlament a grupurilor politice minore; decuplarea votului de teritoriu (dacă voi trebuie să fiți flexibili, și să circulați după oportunitățile de trai, de ce să nu manifeste și aleșii voștrii aceeași flexibilitate, și să se despartă de circumscripțiile teritoriale); creșterea controlului public asupra cheltuielilor bugetare (controlul distribuției resurselor în societate este până la urmă miza puterii politice) etc.

Toate acestea le puteți realiza doar prin grupuri de acțiune proprii. Există deja un mediu ONG, în care unii dintre voi sunt implicați, și un număr de oameni dedicați care fac de ani buni munca cvasi-invizibilă de dialog cu instituțiile, consumând timp, bani și tinerețe pentru o serie de victorii mărunte. Aveți de unde porni. Important este să nu vă înfundați în primele victorii. Un partid, un ONG sau orice structură civică este un instrument, care trebuie să servească la ceva, și care trebuie abandonat ori de câte ori avem la îndemână un instrument mai bun – aceste organisme nu sunt bisericuțe în care să venerăm civismul, sunt cărămizi, care pot fi folosite deopotrivă pentru a pava un drum sau pentru a sparge un zid. Miza voastră instituțională nu este să creați și să tezaurizați organizații, ci să produceți un alt ritm și o altă structură a vieții sociale.

  1. Anticorupția. De la anchetele jurnalistice, la curățarea partidelor, aici v-ați spus clar poziția. Ceea ce se trece de regulă cu vederea este că o bună parte din banii care alimentează mita autohtonă vin pe canale externe. O temă fluturată în campanie a fost cea a interferenței intereselor rusești în mediul economic românesc. Perfect, doar că fiți cu ochii și spre Vest – scandalul RMGC, scandalul Chevron, scandalul Microsoft, situația total netransparentă în care se negociază cu marile firme energetice[iii][iv], și exemplele pot continua. Lupta contra marilor corupți autohtoni trebuie completată cu lupta contra lobby-ului în interiorul partidelor, cu acțiuni mai ferme ale statului și societății civile în curțile de arbitraj, cu boicotări ș.a.m.d. – nu e suficientă DNA, fără o „direcție trans-națională anticorupție”.

Însă câtă vreme corupția încă reprezintă pentru o categorie foarte largă de români singurul mod de ascensiune socială, sau, mai tragic, singurul mod de obținere a unui trai suportabil, lupta anticorupție nu poate reuși. Vi s-a trâmbițat că „corupția e sărăcie” – dimpotrivă: o populație fără putere economică nu are puterea politică necesară pentru a-și apăra spațiul public de interese private. Câtă vreme această situație nu va fi remediată, lupta anticorupție va însemna netezirea spațiului public pentru intervenția unor alte forme, mai sofisticate, de acaparare a sa de către interese private. Ceea ce ne duce la ultimul punct:

  1. Recunoașterea propriilor interese materiale. Sunteți, în mare majoritate, mici consumatori, angajați, liber-profesioniști sau întreprinzători mici și medii – veți prelua în mod solidar puterea, sau vă veți scinda inevitabil între un grup minoritar care-și va putea face intrarea în politică cot la cot cu actualii tineri oportuniști, și o masă largă cu putere economică scăzută, din ce în ce mai vlăguită, care-și va căuta forme de supraviețuire comodă și care va cere liniște politică. Pentru a acumula putere economică, aveți nevoie de măsuri care să mute povara financiară de pe umerii categoriilor voastre de venit, și care să vă permită, chiar și celor mai vulnerabili și precari dintre voi, să acumulați capital economic, de investiție și consum.

Să desființăm un aparent tabu al politicii românești – impozitul progresiv. Dacă tot pretindem a fi în pas cu Occidentul înaintat, vorbim de o practică comună în Europa și SUA, care se bazează pe faptul că nu poți alege să nu cheltui o sumă minimă pe supraviețuire, care nu se schimbă procentual cu venitul. Această parte a venitului, costul minim al supraviețuirii, nu este luată în calculul salariului brut, și de aceea transformă cota unică într-o formă regresivă de impozitare. Aceasta, împreună cu scutirile de taxe cu ținte specifice, izolează circulația capitalului între aceleași grupuri și vă scade puterea de consum.

Pe lângă aceasta, trebuie să aveți în vedere toate celelalte măsuri care să vă consolideze poziția: reduceri de TVA, indexarea tuturor veniturilor ținând cont de inflație și de costurile de consum, reglementarea prețurilor în domenii economice unde anumite firme au monopol sau cvasimonopol, taxarea măcar la același nivel cu cetățenii obișnuiți a marilor firme (a se vedea doar situația redevențelor), reglementarea activității băncilor și instituțiilor financiare, care în actuala criză economică v-au pasat toate riscurile prin clauze abuzive și care acum vă trec prin executări silite cu sutele de mii etc. Scăderea inegalităților nu este doar pentru „știrbi” și „analfabeți”, ci și pentru cei mai prosperi dintre voi. Fără a vă întări poziția economică prin măsuri care vă favorizează, și fără ca activitatea voastră politică să îmbunătățească starea materială atroce a unui număr larg dintre concetățenii voștri, nu veți avea nici capacitatea proprie, nici liniile de alianță, pentru a vă afirma politic.

Toate măsurile acestea pot deschide spațiul în care să vă puteți crea propriile rețele și structuri de putere. În ce măsură vor avea ele succes va depinde de capacitatea voastră de a coopera – fapt valabil și în domeniul economic. Partidele și instituțiile politice pe care le-au acaparat, marile afaceri din țară și din „afară” au toate o bază de putere enormă, cu care nu puteți concura pe termen lung, nici măcar „uniți salvând”, pentru că ele au resurse superioare care le permit să reziste mai mult decât voi, și pentru că acționează sistemic, nu punctual, fructificându-vă fiecare victorie. Chiar dacă blocați un partid, celelalte pot profita imediat de ocazie și se pot insera în locul său. Chiar dacă constrângeți o firmă să dea înapoi, lăsați un loc liber alteia. Chiar dacă forțați implementarea sau respingerea unei legi, ea poate fi oricând rediscutată. Nu puteți câștiga un război de uzură – trebuie să ocupați fiecare poziție eliberată[v].

Veți avea nevoie de solidaritate, de structuri de susținere care să vă permită să opuneți rezistență sistemică unei puteri care acționează sistemic, să vă permită să încasați împreună lovituri care v-ar doborî dacă ați fi doar un șuvoi de indivizi aruncați laolaltă spontan. Dacă nu vă înfingeți în fiecare fisură pe care o creați, nu ați făcut decât să neteziți terenul pentru jocul altor forțe. Dacă nu acționați ca multitudine, pe linia unei solidarități între grupuri, și încercați mai degrabă să vă încropiți o situație personală comodă, nu faceți decât să reproduceți sistemul pe care l-ați moștenit, să vă separați în șlehte mici de oportuniști și mase largi risipite între pungi de minim confort și migrație pentru supraviețuire. Veți deveni o nouă clasă de mijloc coruptă și gri, și o nouă diasporă deznădăjduită, pregătind ca, peste încă un deceniu-două, un nou tineret să ia calea străzii când își simte prezentul și viitorul înghițite de eșecurile voastre trecute.

În concluzie, ce ați făcut și ce-i de făcut? Pe 16 noiembrie ați ales un luteran, etnic german, lipsit de carismă, într-o Europă care virează tot mai mult spre ultra-naționalism toxic și demagogie isterică. După cea mai seacă și cea mai depolitizată campanie din ‘90 încoace, v-ați prezentat în număr-record la vot. Aveți aici toate datele care vă recomandă drept intercesorii unui viitor eveniment ce promite să schimbe direcția politică a tranziției. Dar până să deveniți democrații ce pretindeți a fi, mai aveți încă de făcut un pas politic – și un marș lung prin stradă și instituții. Altfel rămâneți cu catharsisul spectacolului electoral, dublat, ce-i drept, de cel cotidian al ironiilor acre pe seama stăpânirii: o noapte de beție și încă 5 ani de stand-up. Altfel rămâneți o mică ciudățenie din istoria tranziției, pe spinarea căruia un bloc politic s-a întors la putere și o gloată de editorialiști cuprinși de patimă civică și-au vândut articole. Deci, rogu-vă, încă un efort: voiți puterea, respingeți fantasmele politicii românești pentru luciditatea mai modestă a propriilor interese materiale, fiți mai democrați, mai anticorupți și mai solidari. Pentru că încă nu s-a întâmplat, la drept vorbind, nimic.

 

[i] http://www.criticatac.ro/24565/alb-ca-zpada-reloaded-ideologia-politic-burgheziei-romaneti-post-decembriste/

[ii] http://www.romaniacurata.ro/ce-vor-protestatarii-declaratia-de-la-cluj/

[iii] http://economie.hotnews.ro/stiri-energie-18627098-guvernul-vrea-inlocuiasca-redeventele-petroliere-taxa-profitul-obtinut-din-exploatare.htm

[iv] http://economie.hotnews.ro/stiri-energie-18057797-victor-ponta-incurajat-compania-halliburton-unul-dintre-cei-mai-mari-furnizori-din-lume-din-sectorul-energetic-dezvolte-investitii-romania.htm – vorbim aici de una dintre firmele responsabile de explozia de la Deepwater Horizon din 2010, de firma responsabilă pentru una dintre cele mai mari deversări de petrol din istoria Australiei în 2009, de firma data în judecată în 2010 pentru mituirea unor funcționari nigerieni în schimbul unui contract de 6 miliarde de dolari, de unul dintre principalii beneficiari ai războiului din Irak, cu contracte preferențiale, licitații netransparente, și relații stânse cu vicepreședintele american de la acea vreme, Dick Cheney (un actionar important și fost-CEO al companiei) – acesta este tipul de afacere care vă e vândută ca „profesionalism vestic” și „capitalism autentic”.

[v] Un exemplu bun în acest context este Italia anilor 90, unde lupta anti-corupție a distrus șansele electorale ale principalelor partide, lăsând loc intrării în politică a lui Silvio Berlusconi, cu Forza Italia (venind pe o platformă electorală care promitea să protejeze Italia de comunism)

 

 

Comentariile nu sunt permise.

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.