Din punct de vedere juridic e important ce a vorbit Nastase cu Grajdan la ora 5,53. Cu o zi inainte ca ISC sa reevalueze radical prejudiciul lui Nastase asupra institutiei. Pentru restul insa ideea e gata facuta. Ce poti sa vorbesti la telefon cu omul abia instalat de Ponta in fruntea ISC la ora cand doar cocosii au glas? Despre ordinea institutionala din Romania ar fi chiar un bun raspuns.
Ponta insa a inteles si el cat de grava e problema provocata de apelul de la ora cand doar Vintu se mai intalnea prin parcari cu Traian Basescu, ironic, ca sa se ascunda de acelasi Insusi. Seamana prea mult cu vizita lui Geoana la Vintu, din seara dinaintea marii confruntari, ca sa nu-i dai importanta. E ca un blestem al noptii pentru PSD.
Tocmai de asta Ponta si-a si cerut scuze atat de apasat si a recunoscut ca “totul” a fost o uriasa greseala. Pe care e constient (cat?) ca o va deconta politic. Asta e intrebarea care, sunt convins, obsedeaza si USL. Cat de mult va plati? Pentru asta, pentru securile repetate de la Educatie si pentru tot ce mai va sa vina? Daca imediat dupa izbucnirea scandalului Grajdan – ISC – ICCJ – Nastase, Ponta avea resurse sa le spuna celor care vedeau un film regizat de la cap la coada ca sunt nesimtiti sau de rea credinta, acum stie ca singura sansa e sa isi toarne cenusa in cap, sperand ca totusi firul rosu din poveste nu e atat de gros inca sa devina si mai vizibil.
Acum povestea cu “am fost facut, dar am reparat beleaua” devine pentru Ponta si mai problematica. Daca ar fi asa si daca ar vrea sa isi intareasca pozitia in partid, ar trebui sa vedem in zilele care urmeaza ceva sange prin PSD. Cineva tot ar trebui sa plateasca prostia de a-i fi bagat pe gat un cartof atat de fierbinte.
In momentul in care Ponta insista pe faptul ca nu a discutat “niciodata” in viata lui cu Grajdan, incercand sa elimine banuiala asupra premeditarii povestii, atrage atentia asupra unei alte probleme la fel de grave: cine ti l-a livrat atat de apasat, ca nu ai fost curios sa il cunosti si tu cat de cat, macar prin intermediul unei convorbiri telefonice? Nu ar fi fost asta lucrul cel mai normal din lume, cu atat mai mult ca urma sa il plasezi in fruntea unei institutii atat de importante, pentru care ai semnat de prima ora din prima zi de munca in calitate de premier?
Mica drama e ca intreaga lupta se duce pe astfel de intrebari. Cate sanse mai avem noi, dupa porcariile astea? Cate sanse au aia sa revina? De cealalta parte, la noi, intrebarile lor se sting intr-una singura: care sa fure mai putin, care sa lase justitia sa functioneze mai bine? Cantaritul asta ne ocupa intreaga viata, cand problemele reale sunt cu totul altele. Ne amagim ca ele ar avea drept cauza hotia lor si ca asta odata diminuata restul vine de la sine. 23 de ani de fuga in jurul caselor si conturilor lor ar trebui sa ne convinga cat de mult ne-am inselat.