În anii ’40, marele economist John Maynard Keynes propunea o monedă globală pentru constituirea de rezerve, trans-naţională, o monedă care ar fi ajutat lumea să-şi revină şi să evite crize majore după război. În toată această zarvă a burselor care tot cad, a profeţilor-economişti care strigă ba că euro va cădea inevitabil, ba că SUA nu se simt prea bine, găsim potrivit să readucem în discuţie bancor–ul.

O prezentare foarte bună a avantajelor acestei monede, precum şi a situaţiei care o impune ca ipoteză de lucru valabilă îi aparţine lui Joseph Stiglitz. Prezentăm aici cîteva pagini din În cădere liberă (apărută în 2010 şi tradusă în acelaşi an la Editura Publica, în România) în care economistul american spune de ce crede în ipoteza lui Keynes, după ce prezintă pe scurt situaţia în care se află în ultimii ani bătălia SUA-China (chinezii sînt mari suporteri ai reluării discuţiilor despre bancor). În momentul în care se vorbeşte despre soluţii miraculoase, despre prăbuşiri spectaculoase, poate e bine să apelăm la vizionarii din trecut cărora le-am uitat ideile.

O nouă ordine economică globală: China și America – Joseph Stiglitz

(Capitolul incepe in josul paginii 316) In cadere libera – 361-376