Post-stiob: candidatura lui Ciprian Ciucu la Primăria Capitalei

De câteva zile, pe diferite canale a circulat mai degrabă neluată în seamă “oferta” de colaborare pe care Ciprian Ciucu i-ar fi făcut-o lui Nicușor Dan. Mai mulți comentatori au observat deja ironia situației în care un candidat fără nume, fără partid și fără vreo șansă face oferte unuia relativ mai bine cotat, dar de asemenea fără vreo șansă la scrutinul următor. Dar trecerea de la ironie la absurd s-a realizat abia după ce oferta trimisă dinspre Ciucu nu a primit un răspuns de la Nicușor Dan, iar Ciucu și-a explicat demersul. Abia această explicație marchează o nouă etapă în discursul politic local.

Alexei Yurchak și Dominic Boyer au scris în 2010 un text de referință, intitulat American stiob. Stiob-ul era o practică retorică foarte complexă folosită de intelectuali și dizidenți din URSS pentru a se opune discursului oficial. Dar în locul unei critici directe a acestuia, stiob-ul presupune o identificare parodică, sau reluarea discursului oficial în contexte în care acesta apare ca fiind parodic. Supraidentificarea cu acesta (despre care a scris Slavoj Zizek în alt context) poate fi de asemenea o formă de stiob. Ceea ce este propriu stiob-ului este exact ambiguitatea: nu știi imediat dacă discursul rostit e pe bune (venit din partea puterii, a unei autorități), sau este ironic, subversiv. Yurchak și Boyer identifică trăsături ale stiob-ului în cultura Americană recentă, în show-urile lui Olivier, Colbert, Yes Men sau în publicația The Onion. Aceștia imită (mimic) discursul oficial, parodiindu-l prin exagerare sau ducere la absurd.

Ei bine, tipul acesta de umor, stiob-ul, era posibil doar în late-socialism și late-liberalism, deoarece exista totuși o ruptură între discursul oficial și critica sa, un spațiu în care se putea insera parodia. Populismul, politica zilelor noastre, nu mai permite această distanță. Discursul populist nu poate fi parodiat tocmai pentru că este în sine o parodie, își cuprinde din capul lui propria parodiere. Încercările de ironizare a lui Donald Trump sau a lui Sarah Palin făcute de comicii americani sunt un eșec: comicii nu mai au posibilitatea să ducă la absurd personajele ironizate, acestea fiind deja în practica lor ceva absurd. Nici un comic nu poate fi mai amuzant decât sunt în realitate populiștii, nici un comic nu poate emite absurditățile emise în viața reală de aceștia.

Ciprian Ciucu intră în această categorie a ceea ce s-ar putea numi post-stiob. Practic intervenția sa în legătură cu oferta făcută lui Nicușor Dan reprezintă în același timp parodia propriei sale candidaturi. Ceea ce pare a fi un articol dintr-un ziar umoristic făcut pe modelul The Onion, este ceea Ciucu spune despre sine cu toată seriozitatea. Omul nu mai poate fi parodiat pentru că își conține propria parodiere în chiar ceea ce spune și face. Ciucu devine astfel primul personaj local neparodiabil deoarece la el discursul oficial și parodia sa sunt același lucru. Nu e puțin lucru pentru un no name.

 

Un răspuns la Post-stiob: candidatura lui Ciprian Ciucu la Primăria Capitalei

  1. berenger spune:

    pe post de replică, preluat de pe facebook:

    „Mi se spune de ceva vreme să termin cu prostiile, că mai bine dau o mână de ajutor lui Nicușor Dan în campanie. „Ce alianță, mă, că el a fost singurul care a mișcat ceva în Bucureștiul ăsta.” Pe bună dreptate mă simt ofensată. De mai multe lucruri care reies din fraza asta.

    1. Nicușor e singurul care a făcut ceva. Stupid. Nicușor este singurul care a făcut ceva ca produs de branding din campania electorală, în 2012. Nicușor nu e omul care încearcă să schimbe ceva în București. Ba mai mult, el nu schimbă, cel mult încearcă să semnaleze și să oprească niște proiecte care poate că nu își au rostul aici, sau sub forma asta. Fiecare dintre persoanele pe care le cunosc încearcă să schimbe, se implică, oferă ceva societății.

    2. Suferim de un sindrom aparte, „Uniți Salvăm, dar dezbinați vom reuși”- niște imbecili, pentru că știm cu toții faptul că Nicușor este un om singur. Nici măcar cu cei din conducerea partidului său nu se consultă în luarea deciziilor și asta v-o garantez. Scuzați-mă, dar votul pentru București unui om care arată sub toate formele cât de egomaniac este, arată că nu prea am construit/schimbat nimic la nivel de cogniție în 25 de ani. Totul este despre Nicușor. Sorry, în bula asta pe care am creat-o cu mulți din cei care citiți treaba asta, parcă împărtășeam faptul că la conducerea unui oraș nu poate sta un Gigi Becali, chiar dacă vorbim de cealaltă extremă. Din psihologie știu că extremele în personalitate, indiferent că vorbim de extroverți sau introverți, au nevoie de un tratament asemănător.

    3. Domne, e matematician de profesie. Pardon, fost profesor de matematică, de profesie candidat. De prin 2008. Nu mă înțelegeți greșit, îi port respect și admir modul în care s-a poziționat până în acest moment, cu mici excepții, doar că trebuie să facem o diferență de rol.

    Ca și candidat, tot ce mi-a demonstrat în ultimele 6 luni e că nu este capabil să ia decizii la timp și că nu poate/ vrea să lucreze și cu alți oameni. Diferiți. Pentru că ce crezi, Nea Vasile, contactul între două grupuri poate exista chiar dacă există diferențe de opinie. Doar să fii dispus să negociezi. Când am fost la prima întâlnire cu Nicușor Dan, a stat 2 ore cu un pix în gură. În unele momente îl schimba cu rosul unghiilor. Am zis că e un tic, poate așa analizează situația. A zis că într-o săptămână va da un răspuns. Au trecut 3, după care a zis că are un congres național de făcut. Apoi am aflat de la Digi, după alte 2 luni, că e atât de în formă încât va merge singur în alegeri. Foarte bine. Mă întreb dacă PNL va retrage candidatul de la primărie pentru a-l susține pe dl Dan. Dacă e așa, dragi intelectuali, culți și proști ai societății, lupta voastră împotriva partidelor mari care au stat la putere 26 de ani nu există. Mai mult, asta e solidificare.

    Poate că Nicușor s-a gândit că o alianță îi va dezamăgi electoratul. Oare un deal cu PNL-ul nu e mai rău? În această situație este posibil să nu.

    La punctul 3 intră și veritabilul punct 4:„ Ce alianță, bă?”. Când ai 10% speranță de viață, pare mai mult interested decât going, ca în evenimentele de pe Fb.

    Nevroza balcanică de care suferim ca popor, și pe care dl Zamfirescu o explică în câteva dintre capitolele cărții cu același nume, mă îndeamnă să cred că e mai bine să îți vezi de treabă, sub un individualism combinat cu jumătate bun-simț, jumătate tupeu, pentru ca Miorița să nu fie sub acoperișul tău.”

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.