Petiție de solidaritate cu SYRIZA și poporul grec

De peste cinci ani încoace, oamenii simpli din întreaga Europă plătesc pentru o criză pe care nu ei au provocat-o. De peste cinci ani încoace plătim pentru goana iresponsabilă după profit a sistemului financiar-bancar și pentru eșecul guvernelor de a ține sub control acest sistem. Din banii noștri, băncile au fost salvate de la faliment, iar bancherii s-au răsplătit între ei cu bonusuri obscene. În acest timp, salariile și pensiile au scăzut dramatic, șomajul a crescut vertiginos, iar inegalitățile dintre bogați și săraci s-au adâncit și mai tare. S-a spus că această austeritate e singura soluție pentru ieșirea din criză, în ciuda unei pleiade lungi și variate de economiști care au insistat că ieșirea din criză se face prin creștere economică, nu tăieri bugetare. Cinci ani mai târziu și însuși FMI a ajuns să le dea dreptate: austeritatea a eșuat, nu doar pe plan social, ci și din punct de vedere strict economic, nereușind să reducă deficitele bugetare, ba dimpotrivă!

Dintre toate țările europene, Grecia trece din 2010 încoace prin cea mai dură austeritate: șomajul a atins 27%, pensiile au fost tăiate cu până la 48%, salariile au scăzut cu 37%, iar sărăcia a atins niveluri caracteristice unei țări aflate pe timp de război. S-a spus că grecii merită toate acestea, deoarece sunt leneși și nu își plătesc taxele. În realitate însă, criza economică a Greciei nu a fost provocată nici de lene – căci, potrivit OECD, grecii muncesc cele mai multe ore pe an din Europa – și nici de micii antreprenori care nu și-au plătit taxele. Criza a fost cauzată de acumularea împrumuturilor acordate iresponsabil de băncile străine unor guvernări incompetente și corupte. Evazionismul marilor corporații și antreprenori (în special din industria navală) nu a făcut decât să mărească și mai mult deficitul bugetar al țării.

Dar iată că după cinci ani de austeritate dură, grecii au avut curajul în luna ianuarie a acestui an să aleagă un guvern care să respingă consensul austerității. Chiar și așa, SYRIZA nu s-a dovedit atât de radicală și de inflexibilă pe cât se temeau Troika și aderenții săi. De șase luni încoace, guvernul condus de Alexis Tsipras a făcut noi și noi concesii în încercarea de a ajunge la un compromis cu Troika. Cu toate acestea, Troika a rămas inflexibilă în obsesia sa pentru austeritate și nu a acceptat să facă nici o concesie majoră, în ciuda crizei sociale prin care trece poporul grec și a voinței exprimate de acesta prin vot democratic. Chiar și ultima ofertă făcută acum câteva zile de Tsipras a fost ieri refuzată de Troika, deși prevedea plata integrală și la timp a datoriilor, însă prin transferarea parțială a costurilor dinspre oamenii simpli spre cei bogați, feriți până acum de austeritate. Acest refuz ne arată că pe creditorii internaționali nu pare să îi preocupe atât recuperarea datoriilor, cât continuarea unei politici de austeritate devastatoare pentru marea majoritate a grecilor. Astfel, ni se confirmă încă o dată că austeritatea nu e altceva decât soluția ‘celor 1%’ la o criză provocată de ei, o soluție tot mai limpede menită să le consolideze dominația economică și politică.

În acest moment, Grecia e mai aproape ca niciodată de ieșirea din zona Euro, dar nu atât din proprie voință, cât din cauza inflexibilității creditorilor. Căci orice concesie în plus făcută de SYRIZA ar însemna trădarea promisiunilor electorale care i-au adus la putere și, totodată, năruirea speranței a milioane de oameni din întreaga Europă că austeritatea poate fi înfrântă. În comparație cu acest scenariu, credem că grexitul este opțiunea preferabilă, în ciuda unei perioade inițiale post-euro deloc ușoare. Atunci se va impune o serie de măsuri progresiste menite să facă trecerea de la austeritate la creștere economică: instituirea controlului asupra capitalului, pentru a preveni transferarea masivă de lichidități peste hotare; naționalizarea sistemului bancar și a sectoarelor cheie ale economiei; inițierea de proiecte publice la scară largă, într-o țară cu șomaj de 27%, un mare deficit de locuințe și o infrastructură învechită; ștergerea datoriilor și acordarea de împrumuturi fără dobândă întreprinderilor mici și mijlocii, grav afectate de criză. Grexitul nu poate fi făcut în aceeași matrice a capitalismului neoliberal.

Astfel, în aceste momente de cumpănă pentru Grecia și pentru întreaga Europă, noi, semnatarii și semnatarele acestei petiții, ne solidarizăm cu SYRIZA și poporul grec în rezistența lor la austeritate și susținem un grexit care nu doar că este de preferat unei politici profund falimentare, dar poate servi ca prilej pentru clădirea unei societăți mai echitabile. Lupta lor este și lupta noastră!

Liviu Antonesei

Vladimir Borțun

Emil Burbea

Liviu Burlacu

Emil Călinescu

Simona Ciotlăuș

Alexandru Cistelecan

Valer Simion Cosma

Radu Cristian

Valeriu A. Cuc

Sorin Cucerai

Robert Dumitru

Cristian Dragnea

Fabrice Droulers

Vasile Ernu

Radmilo Felix

Eugen Gabor

Lorin Ghiman

Andrei Gorzo

Stefan Guga

Teodor Gugiu

Dinu Guzzu

Isaac Ionescu

Claude Karnoouh

Veronica Lazăr

Călin Lucaci

Nicolae Mandea

Tudorina Mihai

Mihaela Michailov

Raluca Petcut

Florin Poenaru

Răzvan Victor Pantelimon

Cristian Popescu

Alexandru Racu

Costi Rogozanu

Alex Sava

Adrian Sorescu

Vitalie Sprînceană

Andrei State

Maria Magdalena Tancau

Corina Tulbure

Oana Uiorean

Elena Urziceanu

Vlad Levente Viski

Lista rămâne deschisă

 

 

56 răspunsuri la Petiție de solidaritate cu SYRIZA și poporul grec

  1. Oana Uiorean spune:

    Oana Uiorean

  2. Tudorina Mihai spune:

    și eu

  3. Emil Calinescu

  4. v.s. cosma spune:

    Valer Simion Cosma

  5. Cristian Popescu spune:

    Lupta lor este și lupta noastră

  6. Teodor Gugiu spune:

    Teodor Gugiu

  7. Eugen Gabor spune:

    Eugen Gabor

  8. Radu Cristian spune:

    Radu Cristian

  9. Radmilo Felix spune:

    Radmilo Felix

  10. Dinu Guzzu spune:

    si eu

  11. Claude Karnoouh spune:

    Claude Karnoouh

  12. Fabrice Droulers spune:

    Fabrice Droulers

  13. Vitalie Sprinceana spune:

    Vitalie Sprînceană

  14. Maria Magdalena Tancau spune:

    Maria Magdalena Tancau

  15. Alexandru Racu spune:

    Alexandru Racu

  16. Valeriu A. Cuc spune:

    Valeriu A. Cuc

  17. Raluca Petcutz spune:

    Raluca Petcut

  18. lorin ghiman spune:

    semnez si io.

    si protestez impotriva noii politici de administrare a cometariilor pe acest site,

  19. Emil Burbea spune:

    semnez si eu

  20. Maria-Cristina Şerban spune:

    Am mai scris că Syriza este oportunistă şi aspiră doar să gestioneze sistemul, nu să îl înfrunte şi să i se împotrivească serios. De asemenea am mai scris că e trist, ridicol şi patetic sprijinul „stângiştilor” români pentru Syriza. Un amic de-al meu canadian îşi exprima şi el de curând consternarea în ce priveşte legitimarea Uniunii Europene
    imperialiste de către Syriza: “Una dintre dinamicile şi ţintele structurale de bază ale Uniunii Europene este colonizarea Europei de Est, şi este uimitor şi condamnabil că SYRIZA şi alţii (în Grecia, nu mai puţin!) încearcă în fel şi chip să ia apărarea Uniunii Europene. Absolut ruşinos.”
    Acum „stângiştii” de la Critic Atac sunt la a nu ştiu câta petiţie de solidarizare cu Syriza. Ăştia una-două fac o petiţie de solidarizare cu Syriza, şi de fiecare dată găsesc circumstanţe atenuante patetice pentru culpele ce decurg din oportunismul Syrizei. După ce salutaseră moderarea propunerilor politice de către Syriza şi faptul că
    Syriza a fost dispusă la compromisuri, Critic Atac zice azi că eventual Syriza şi-ar putea regândi abordarea faţă de menţinerea Greciei în zona euro. „Nu atât din proprie voință, cât din cauza inflexibilității creditorilor”, menţionează ei cuminţi.
    „Stângiştii” de la Critic Atac au salutat mereu ambiţia Syrizei de a menţine Grecia în zona euro şi în Uniunea Europeana imperialistă (adică de a salva capitalismul
    imperialist european… „de el însuşi”) si au avut tupeul să definească „naţionalistă” speranţa tuturor celor care îşi doresc destrămarea Uniunii Europene imperialiste.

  21. Maria-Cristina Şerban spune:

    Problema cu Syriza şi înfrângerea sa este că fanteziile ei din perioada alegerilor de a dezbina UE, BCE şi FMI acum se dovedesc a fi fost într-adevăr o fanfaronadă nocivă pentru dezvoltarea unei conştiinţe de clasă cu adevărat radicală din punct de vedere
    politic în Grecia şi în Uniunea Europeană. De la început Grecia era într-o poziţie de negociere slabă şi era puţin probabil să-şi vadă aprobată vreuna din solicitările ei de reducere/prelungire a datoriei, declin al austerităţii şi democratizarea Uniunii Europene imperialiste. Iluzia creată de Syriza, de Alex Tsipras şi de Varoufakis a fost că voinţa electorală a clasei muncitoare din Grecia reprezentată de Syriza se va descurca şi se va răzbuna pe austeritate în negocierile cu Troica, şi că partidul nu va trăda baza permiţând administratorilor Troicăi sa continue austeritatea în schimbul unei protecţii financiare continue a sectorului bancar grec.
    Asta a fost desigur întotdeauna o contradicţie fundamentală atunci când partidele democratice ale stângii sociale au ajuns la putere: conştiinţa politică a bazei clasei sale muncitoare ar cere un atac direct al inegalităţilor şi nedreptăţilor capitalismului, dar nu până la a se lua măsura răsturnării capitalismul în sine. Social-democraţia este astfel idealistă din punct de vedere filosofic în ce priveşte modificarea
    fundamentală a dinamicilor capitalismului ignorând că aceste reforme nu vor schimba niciodată dinamica de bază a capitalismului, care e cea de dominare şi exploatare de clasă, dar social-democraţia va acoperi mereu această realitate sub preşul pragmatismului şi a posibilităţii nesfârşite de a vota într-un sistem electoral burghez.
    Economistul Makis Andronopoulos a explicat de altfel că „electoratul elen este mai
    degrabă conservator. El a votat stânga, trasându-i sarcina de a renegocia plata datoriei, dar fără a ajunge la o ruptură cu creditorii”. Andronopoulos a subliniat: “Guvernul de stânga nu trebuie să uite că a repurtat victoria în alegeri şi cu ajutorul multor voturi din tabăra conservatoare”.
    Și nu e de mirare că şi liderul UKIP, Nigel Farage, şi Marine Le Pen, lidera Frontului Național din Franța, au salutat triumful stângii conservatoare la alegerile din Grecia.
    Atena a capitulat însă în fața UE și a Germaniei în februarie când a semnat
    acordul privind prelungirea asistenței financiare. Acordul cu creditorii internaţionali a fost un pas înapoi făcut de Syriza în raport cu discursul din campanie. De asemenea oficialii de la Atena au decis să renunţe la ideea organizării unui referendum privind menţinerea sau nu a Greciei în zona euro. Populaţia ar fi decis dacă e de acord să rămână în zona euro cu preţul reformelor dure…

    Syriza a ajuns pe scena politică la multă vreme după ce capitalismul în nucleul său a încetat să mai fie constrâns să facă pacte cu partidele „socialiste” ca reprezentanţi ai unui proletariat industrial. Legată într-o camaşă de forţă de capitalismul care nu mai trebuie să îmblânzească un proletariat agitat pentru a-l transforma într-o clasă
    extinsă de consumatori, Syriza se confruntă cu o presiune imensă din partea “instituţiilor” pentru a permite continuarea profitului din privatizări şi rambursarea obligaţiunilor – tocmai acele lucruri care constituie super-profit în epoca financiară a acestui sfârşit de ciclu lung al capitalismului. La asta se adaugă structura Uniunii Europene în sine, care a fost construită pentru a limita orice încercări naţionale
    de a realiza un reformism „de stânga”, şi determinarea afişată de Syriza de a nu încerca nici măcar o cacealma promovând ideea unei ieşiri benefice a Greciei din zona euro – care ar putea oferi un minimum de control cel puţin al monedei naţionale şi al cheltuielilor de deficit – şi apare clar de ce este limitat spaţiul de manevră pentru ca un partid ca Syriza să-şi ţină promisiunile.
    „Stângiştii” dornici să salveze capitalismul imperialist european de el însuşi bineînţeles că nu vor abandona iluzia că reformismul are vreo şansă de succes şi stabilitate în prezent. Şi pe urmă ce ironic şi grotesc că inclusiv „stângiştii” din ţări coloniale ca România se arată dornici să salveze capitalismul imperialist occidental, adică doresc să-i salveze pe stăpânii şi exploatatorii lor… Se speră eventual ca statele puternice din UE (statele imperialiste, de fapt, care țin frâiele imperiului european, dar imperialismul economic e departe de a fi o problemă fundamentală pentru “stângişti”) să-şi regândească abordarea faţă de statele mai slabe… Ca şi cum lupii ar fi dispuşi să-şi regândească abordarea faţă de miei…

  22. Isaac Ionescu spune:

    și eu

  23. Călin Lucaci spune:

    Călin Lucaci

  24. Maria-Cristina Şerban spune:

    Am mai scris că Syriza este oportunistă şi aspiră doar să gestioneze sistemul, nu să îl înfrunte şi să i se împotrivească serios. De asemenea am mai scris că e trist, ridicol şi patetic sprijinul „stângiştilor” români pentru Syriza. Un amic de-al meu canadian îşi exprima şi el de curând consternarea în ce priveşte legitimarea Uniunii Europene imperialiste de către Syriza: “Una dintre dinamicile şi ţintele structurale de bază ale Uniunii Europene este colonizarea Europei de Est, şi este uimitor şi condamnabil că SYRIZA şi alţii (în Grecia, nu mai puţin!) încearcă în fel şi chip să ia apărarea Uniunii Europene. Absolut ruşinos.”
    Acum „stângiştii” de la Critic Atac sunt la a nu ştiu câta petiţie de
    solidarizare cu Syriza. Ăştia una-două fac o petiţie de solidarizare cu
    Syriza, şi de fiecare dată găsesc circumstanţe atenuante patetice pentru
    culpele ce decurg din oportunismul Syrizei. După ce salutaseră
    moderarea propunerilor politice de către Syriza şi faptul că Syriza a
    fost dispusă la compromisuri, Critic Atac zice azi că eventual Syriza
    şi-ar putea regândi abordarea faţă de menţinerea Greciei în zona euro.
    „Nu atât din proprie voință, cât din cauza inflexibilității creditorilor”, menţionează ei cuminţi. „Stângiştii” de la Critic Atac au salutat mereu ambiţia Syrizei de a menţine Grecia în zona euro şi în Uniunea Europeana imperialistă (adică de a salva capitalismul imperialist european… „de el însuşi”) si au definit „naţionalistă” speranţa tuturor celor care îşi doresc destrămarea Uniunii Europene imperialiste.

  25. cristian dragnea spune:

    Cristian Dragnea
    (ar tb adaugata si presiunea pusa de marile puteri – SUA, Germania, Franta, Italia – pe foarte coruptibilii politicieni greci, e drept, dar care erau si intr-o pozitie foarte slaba de a refuza, pentru o absurda cursa a inarmarii a Greciei. Doar o cifra: in medie 9 miliarde anual din PIB pe armament, adica in fiecare an cit datoria pe care Grecia o are la FMI; vorbim in ultimii 10 ani de probabil peste 100 miliarde cheltuite pe tancuri si submarine, adica o treime din datoria totala!)

  26. Maria-Cristina Şerban spune:

    Problema cu Syriza şi înfrângerea sa este că fanteziile ei din perioada alegerilor de a dezbina UE, BCE şi FMI acum se dovedesc a fi fost într-adevăr o fanfaronadă nocivă pentru dezvoltarea unei conştiinţe de clasă cu adevărat radicală din punct de vedere politic în Grecia şi în Uniunea Europeană. De la început Grecia era într-o poziţie de negociere slabă şi era puţin probabil să-şi vadă aprobată vreuna din solicitările ei de reducere/prelungire a datoriei, declin al austerităţii şi democratizarea Uniunii Europene imperialiste. Iluzia creată de Syriza, de Alex Tsipras şi de Varoufakis a fost că voinţa electorală a clasei muncitoare din Grecia reprezentată de Syriza se va descurca şi se va răzbuna pe austeritate în negocierile cu Troica, şi că partidul nu va trăda baza permiţând administratorilor Troicăi sa continue austeritatea în schimbul unei protecţii financiare continue a sectorului bancar grec. Asta a fost desigur întotdeauna o contradicţie fundamentală atunci când partidele democratice ale stângii sociale au ajuns la putere: conştiinţa politică a bazei clasei sale muncitoare ar cere un atac direct al inegalităţilor şi nedreptăţilor capitalismului, dar nu până la a se lua măsura răsturnării capitalismul în sine. Social-democraţia este astfel idealistă din punct de vedere filosofic în ce priveşte modificarea fundamentală a dinamicilor capitalismului ignorând că aceste reforme nu vor schimba niciodată dinamica de bază a capitalismului, care e cea de dominare şi exploatare de clasă, dar social-democraţia va acoperi mereu această realitate sub preşul pragmatismului şi a posibilităţii nesfârşite de a vota într-un sistem electoral burghez.
    Economistul Makis Andronopoulos a explicat de altfel că „electoratul elen este mai degrabă conservator. El a votat stânga, trasându-i sarcina de a renegocia plata datoriei, dar fără a ajunge la o ruptură cu creditorii”. Andronopoulos a subliniat: “Guvernul de stânga nu trebuie să uite că a repurtat victoria în alegeri şi cu ajutorul multor voturi din tabăra conservatoare”. Și nu e de mirare că şi liderul UKIP, Nigel Farage, şi Marine Le Pen, lidera Frontului Național din Franța, au salutat triumful stângii conservatoare la alegerile din Grecia. Atena a capitulat însă în fața UE și a Germaniei în februarie când a semnat acordul privind prelungirea asistenței financiare. Acordul cu creditorii internaţionali a fost un pas înapoi făcut de Syriza în raport cu discursul din campanie. De asemenea oficialii de la Atena au decis să renunţe la ideea organizării unui referendum privind menţinerea sau nu a Greciei în zona euro. Populaţia ar fi decis dacă e de acord să rămână în zona euro cu preţul reformelor dure…

    Syriza a ajuns pe scena politică la multă vreme după ce capitalismul în nucleul său a încetat să mai fie constrâns să facă pacte cu partidele „socialiste” ca reprezentanţi ai unui proletariat industrial. Legată într-o camaşă de forţă de capitalismul care nu mai trebuie să îmblânzească un proletariat agitat pentru a-l transforma într-o clasă extinsă de consumatori, Syriza se confruntă cu o presiune imensă din partea “instituţiilor” pentru a permite continuarea profitului din privatizări şi rambursarea obligaţiunilor – tocmai acele lucruri care constituie super-profit în epoca financiară a acestui sfârşit de ciclu lung al capitalismului. La asta se adaugă structura Uniunii Europene în sine, care a fost construită pentru a limita orice încercări naţionale de a realiza un reformism „de stânga”, şi determinarea afişată de Syriza de a nu încerca nici măcar o cacealma promovând ideea unei ieşiri benefice a Greciei din zona euro – care ar putea oferi un minimum de control cel puţin al monedei naţionale şi al cheltuielilor de deficit – şi apare clar de ce este limitat spaţiul de manevră pentru ca un partid ca Syriza să-şi ţină promisiunile.
    „Stângiştii” dornici să salveze capitalismul imperialist european de el însuşi bineînţeles că nu vor abandona iluzia că reformismul are vreo şansă de succes şi stabilitate în prezent. Şi pe urmă ce ironic şi grotesc că inclusiv „stângiştii” din
    ţări coloniale ca România se arată dornici să salveze capitalismul imperialist occidental, adică doresc să-i salveze pe stăpânii şi exploatatorii lor… Se speră eventual ca statele puternice din UE (statele imperialiste, de fapt, care țin frâiele imperiului european, dar imperialismul economic e departe de a fi o problemă fundamentală pentru “stângişti”) să-şi regândească abordarea faţă de statele mai slabe… Ca şi cum lupii ar fi dispuşi să-şi regândească abordarea faţă de miei…

  27. Ghita Bizonu' spune:

    Dintai sa am pensie cat au grecoteii … Nu de alta dar i-am sprijiinit destul .
    Nu stiu cate vapoare ….
    Romtelcom , vanduta pe 600 mil $$ cand tocmai fusese modernizata de cam titi atatia $$ lei (centrale si fibre de sticla .. )
    Plus nu tiu ce procent din melardele imprumutyate de Vacsescu ca sa nu dea de Dracu (Satana, SaRSaila, Lucifer) bancile straine (si avem destule grecesti!)
    Plus fosta FEA devenita groapa prin amabilitate greceasca … si ajunsa Promenada mallul corporatistilor

    Nu m-am “solidarizat” destul cu greculae?

    Si nu imi ziceti “rasits”, Xeno sau “fascist” ca nu zic nimic despre manastirile “inchinate”, despre retelei de tei pe miriste de mei , despre omorarea Vladimirescului sau fanarihozti!!!

    M-am saturat de “interntioanlisme” din astea.. Ba cu austreiceii (petrol paduri samd) ba cu cehii (buleftrica “ecologica” si Tepro ) ba cu dracu mai stie (si sa ii ia!) cine!!!

  28. Sorin Cucerai spune:

    Sorin Cucerai

  29. Vladimir Bortun spune:

    Cine vrea sa salveze capitalismul si Uniunea Europeana imperialista?! Sectarianismul asta de tip KKE, purist, resentimentar si rupt de realitatea politica, nu ajuta la nimic, cu atat mai putin cauza anti-austeritate. Crezi ca esti singura care vrea ruperea de establishment-ul capitalist? Crezi ca nu am fi vrut o SYRIZA mai radicala, mai ferma in fata Troikai? Insa, cu toate slabiciunile ei, SYRIZA e pana una alta singurul guvern din Europa care se opune austeritatii si care refuza sa faca intocmai cum i se dicteaza de la Berlin si Bruxelles. Si cand toata UE plus FMI plus presa mainstream e impotriva lor, ce-ai vrea sa facem? Sa mai lovim si noi in ei cand deja toti dau in ei pentru ca indraznesc sa conteste consensul austeritatii (mai ales acum cand s-a ajuns pe muchie de cutit si trebuie sa alegi o tabara sau alta)?! Pai tocmai asta ar fi reactionarismul pe care pretinzi tu sa-l demasti aici.

  30. Corina Tulbure spune:

    Corina Tulbure

  31. Razvan Victor Pantelimon spune:

    Răzvan Victor Pantelimon

  32. lorin ghiman spune:

    dna serban, lasati, citim mai tarziu. semnati sau nu?

  33. Alex Sava spune:

    Alex Sava

  34. R. Dumitru spune:

    Robert Dumitru

  35. Eleni Livia Urziceanu spune:

    Elena Urziceanu

  36. Florian Liviu spune:

    Nu semnez nici o petiție de solidaritate cu Syriza până când aceasta nu convinge, nu demonstrează că există o identitate între vorbele și faptele sale. Până în acest moment Syriza nu a făcut nici un pas serios în direcția socialismului așa cum promisese în campania electorală.

    Când o să văd că Syriza pune problema retragerii Greciei din organizațiile imperialiste NATO și UE, dar în primul rând NATO, că Syriza pune serios și tranșant problema naționalizării sectorului financiar măcar, dacă nu problema naționalizării principalelor mijloace de producție, când voi vdea că Syriza militează și acționează în vederea socialismului prin răsturanarea vechiului sistem capitalist atunci voi semna orice petiție de sprijin pentru Syriza.

  37. Nicolae Mandea spune:

    Semnez pentru Solidaritate cu Syriza.

  38. Liviu Antonesei spune:

    Liviu Antonesei

  39. Adrian Sorescu spune:

    Adrian Sorescu

  40. Liviu Burlacu spune:

    Liviu Burlacu

  41. Andrei Gorzo spune:

    Andrei Gorzo

  42. David Schwartz spune:

    David Schwartz

  43. Marius Mioc spune:

    Observ în petiție: „susținem un grexit care nu doar că este de preferat unei politici
    profund falimentare, dar poate servi ca prilej pentru clădirea unei
    societăți mai echitabile”.
    Sînt de acord cu Grexitul și chiar cu Romexitul.

  44. Dezideriu Dudas spune:

    Pre-numele mele fiind Dezideriu ( Erasmus si I.D. Sarbu…) si Odet ( Proust …), semnez “pentru” cu Dezideriu si “contra” cu Odet….

    Sa nu uitam legendele ! Calul troian grecesc va avea acelasi efect de surpriza si-n Romania, sau in alte tari “de fraieri” ? Numai “perfidul Albion” are voie sa strambe din nas la “Ioropa”….Grecia insa nu poate acum sa faca mai mult decat gestul Elenei Udrea cu degetul la nas…, care a innebunit Romania recent. Cand am “vandut” (pierdut) Romtelecom-ul, n-a fost asa mare dezbatere iar I.Cristoiu n-a a fost in asa fibrilatii….

  45. gheorghhe spune:

    Semnez si eu Gheorghita Zbaganu. Protestez si impotriva noului mod de a face comentarii aici. Nu stiu cum s afac sa apar cu numele meu adevarat.

  46. Anton Toth spune:

    Anton Toth

  47. Error Frynn spune:

    Interesant e ca troika insista ca atena sa reduca din cheltuielile militare 400 de milioane, dar syriza zicea ca vrea doar 200 de milioane. Ma rog, asa zice der spiegel, dar da ce-i drept si documentele de care a facut rost de la kathimerini si CE.

  48. MIHAI spune:

    Mihai Radu Magheru

  49. cristian dogaru spune:

    cristian dogaru

  50. Isaac Ionescu spune:

    k.

  51. Lav Lav spune:

    Lavinia Ionescu

  52. Anda Pleniceanu spune:

    Anda Pleniceanu

  53. Popescu Claudiu spune:

    Popescu Claudiu

  54. Radu-Alexandru Dragoman

  55. Vlad Andrei spune:

    vlad gherghiceanu

  56. Zsuzsa Selyem spune:

    Zsuzsa Selyem

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.