Monumente. Urma fulgurantă a alergătorului, Memorialul Capitalismului şi de ce sunt necesare simboluri ale unor identităţi noi

“Vruuuuuuuuuuummmmmmm, țăcăne motocicletele și scuterele într-o goană superbă și nepăsătoare prin centrul Romei. Pentru mine, cea mai memorabilă și mai vie succesiune de imagini ale unui oraș monumental este filmul Roma al regizorului Federico Fellini. O bandă de motocicliști rulează prin oraș, iar camera depictează subiectiv monumentele orașului din perspectiva lor, iconoclastă, zgomotoasă, poluantă, în viteză. Pe când pedalam cu bicicleta prin Cluj, uitându-mă la diverse monumente, la statuia lui Avram Iancu, la Monumentul Memorandiștilor, la monumentul dedicat victimelor detenției comuniste , la crucea masivă de pe Dealul Cetățuia, mi-am amintit de film. Deși zgomotul nu venea din trafic, ci de la urâțenia masivă a monumentelor în sine, iconoclaste ele însele prin raportarea grotescă și pompoasă la propria tradiție și prin contestarea involuntară a canonului festivisto-omagial din care pretindeau că fac parte.”

Întregul articol, aici.

 

Comentariile nu sunt permise.

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.