Mircea Cărtărescu şi tirania văicărelii. Gigi şi Ponta

Costi Rogozanu pe VoxPublica

Mircea Cărtărescu a ajuns ţintă mişcătoare pentru cîţiva “jurnalişti” care vor să-l pedeapsească pentru “băsism”. Nu e o dramă. Ba chiar e o dramă doar pentru ăia care mai pierd timpul cu Antena 3 unde a fost măreaţa campanie de denigrare, cum bine spune Ciprian.

Intelectualii care şi-au asumat şi un rol politic nu-şi asumă şi o oarecare responsabilitate a cuvintelor aruncate în spaţiul public, cum bine spune Dan Sociu. Cu alte cuvinte, proful Cărtărescu de la Litere n-a văzut că ani de zile s-au închis porţile pentru tineri care vroiau să intre în sistem. N-a auzit cum s-au tăiat salarii oricum de mizerie. Intelectualii gedesişti închid de asemenea ochii şi nu văd mase de tineri care se deprofesionalizează complet într-o piaţă în care nu poţi fi angajat decît ca să faci act de prezenţă la limita mizeriei. Între timp Sociu a intrat în dialog cu Ionuţ Chiva care se închipuie un anarhist de dreapta şi consideră stînga clişeu – uită-te ce clişeu a ajuns anarhismul de dreapta şi scepticismul upper-middle şi dup-aia ia-te de stînga (ca să nu mai zic că cică USL e “de stînga”, haha).

Mircea Cărtărescu mi-a fost şi prof, ba chiar şi un tip cu care puteam discuta cîndva cu profit, mai mult de partea mea probabil. La un moment dat n-a mai fost aşa şi asta e. Acum zece ani Cărtărescu observa public şi îngrijorat printre primii că “alunec” ideologic în afara “normalităţii” estetice şi ideologice, deci omul are intuiţii bune. Ce văd acum e că nu mai are nici măcar amici să-i spună cînd o ia razna (ceea ce-i spun şi lui Chiva – ai luat-o razna, dacă vrei să fii special ar fi bine să înveţi să vorbeşti măcar puţin în afara cinismului de doi bani al unor mase largi de “anarhişti de dreapta” care nu mai vor să ştie de nimic îndată ce au bani de bere, de-o casă şi de o vacanţă).

Numai în ultima săptămînă MC a comis-o de cîteva ori. Ba că se simte atacat din toate părţile – atacuri in media stupide, da, dar totuşi neimportante. Ba că cine mai e şi chinezul ăsta care nici măcar nu e dizident!!!, despre ultimul premiu Nobel (nu ştiu, şi tîmpenia asta cu Nobelul ar trebui să-i dispară o vreme din cap, măcar în celelalte luni din an în afară de octombrie). Asta o spune despre un om care scrie în China şi e în continuă negociere cu regimul de zeci de an, ba îl interzic, ba îl publică.

În fine, ce vroiam să spun e că Mircea Cărtărescu a intrat într-o retorică de forţă a ultimilor 20 de ani. Una practicată de GDS & corifei – VĂICĂREALA. Ne plîngem tocmai pentru că sîntem ultrapremiaţi, tocmai pentru ca avem puterea şi facem şi desfacem, ne plîngem tocmai pentru că am ajuns în vîrf şi de acolo nu mai vrem să auzim de nimic, ne plîngem în timp ce dăm cu barda şi ne doare în paişpe, ne plîngem pentru că nu credeam că vorbele noastre contează. Cam asta e ideea pe scurt. Intelectualii ultrapublici români nu au învăţat că vorbele lor au însemnat ceva şi cînd au cerut decenii în şir lucruri pînă la urmă împotriva propriului public, împotriva propriei bresle, doar pentru că sînt civilizatori şi au reverii interbelico-europene. Şi atunci publicul li s-a “privatizat” cu tot cu drepturi, cu tot cu “bune maniere” şi cu toate reveriile pe care le-au mai avut.

În concluzie, nu pot decît să mă bucur că stînga începe “să sune” natural în textele unor scriitori tineri. Cît despre văicăreala ubicuă, depresia tiranică a unor camarile de intelectuali, pe bune, eu cred că şantajul ideologico-emoţional s-a terminat.

Victor Ponta şi Gigi Becali

Ponta a fost la întîlnirea social-democraţilor europeni. A auzit acolo despre cum se doreşte totuşi o taxare a bogăţiei, despre cum noua social-democraţie simte nevoia să-şi mai elimine din straturile neoliberale vopsite pe deasupra. Şi atît.

S-a întors acasă şi iată-l acceptînd cu glumiţe pe buze candidatura lui Gigi Becali (exact în colegiul meu!, asta da ironie). Becali e cinstit: el spune “m-am făcut mercenar”. Şi asta e, şi-a cumpărat un loc în PNL, a şi expus public oferta, ceva clădire a PNG, bani de campanie etc.

Ciprian Domnişoru atrăgea atenţia corect. Rezum: PSD, voi mai aveţi vreo fărîmă esenţial-ideologică rămasă pe undeva, mai sînteţi interesat de vreo tendinţă reală de stînga a electoratului? Sau aţi distrus totul pe veci? Culmea e că Ponta venise cu cîteva fraze mai hotărît social-democrate (scuzaţi oximoronul) acum trei ani cînd a cîştigat preşedinţia partidului.

Ce-i pierde acum? De ce au luat-o atît de razna încît au umplut USL cu clovni sau cu oameni ai fostei puteri? De ce nici măcar baronii lor nu mai au un cuvînt de spus? (ăsta poate părea un paradox – dar decît să văd noncombat total într-un judeţ, prefer să văd un baron cu ceva opoziţie, oricît de mică). Ei bine, răspunsul vine din aceeaşi strategie anti-Băsescu cu orice preţ. Problemele obsedante – alea adevărate, eventual – sînt rahaturi. Şi dacă eşti strict anti-Băsescu poţi să-ţi iei în echipă rasişti şi tot ce mai găseşti ca să înfrîngi fiara. Au făcut greşeala asta acum 3 ani şi au pierdut preşedinţia, cînd tot ce trebuia făcut era să-l lase pe Băsescu să agonizeze. Nu, şi atunci s-au reunit cavaleri ai dreptăţii şi a ieşit un mare nimic.

 
CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *