recomandam un text de pe VoxPublica semnat de Elena Vijulie
Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a refuzat să ia parte la celebrarea vârstei de 90 de ani a regelui Mihai, cel mai important român recunoscut ca atare în Europa, şi singurul rege ortodox în viaţă. Abia când lumea s-a întrebat dacă nu cumva ierarhia a făcut pact cu puterea, Patriarhia a anunţat că discută cu cei de la Casa Regală o eventuală invitaţie la 8 noiembrie, de Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril. Vom vedea…
Între timp însă, s-a întâmplat ceva care a spulberat orice îndoială cu privire la direcţia politică agreată de capii pământeşti ai Bisericii Ortodoxe Române. Ceva care a spulberat orice îndoială şi în privinţa formei pe care o va lua îndelung predicata Mişcare Populară, camuflajul de vreme rea al PDL-ului cel căzut în sondaje.
La slujba de canonizare a lui Andrei Şaguna de la Sibiu, Traian Băsescu a ţinut un discurs în biserică. Gestul, cu totul şi cu totul neobişnuit, încalcă flagrant ritualul ortodox. Iar faptul s-a întâmplat în prezenţa patriarhului Daniel şi a membrilor Sinodului, fără ca nimeni să protesteze. Cu alte cuvinte, ierarhia BOR a blagoslovit sâmbătă, prin speech-ul lui Traian Băsescu, tentativa PDL-ului de a se da de trei ori peste cap ca să se piardă urma eşecului de la guvernare şi de a înşela publicul că a devenit altceva. Pe scurt, noua republică va mirosi a tămâie sau nu va fi deloc.
Necazul este că totul a început, continuă şi probabil se va finaliza cu o impostură. Regele Mihai a fost uns monarh în 1927, iar această taină a Bisericii îi conferă prerogative religioase pe care nici abdicarea forţată, nici originala noastră republică nu le poate şterge. Aşa cum explica teologul Dan Ciachir, regele Mihai este episcop al treburilor din afară şi membru de onoare al Sinodului. El are dreptul să intre prin uşile împărăteşti, să se împărtăşească precum preoţii, fără linguriţă, şi el este cel care trebuie să înmâneze episcopilor nou-instalaţi cârja episcopală. Fostul patriarh Teoctist, după o perioadă de ezitare, când l-a lăsat pe Pimen să se ocupe de vizitele regelui în ţară, a ţinut în 1997 o slujbă la Patriarhie, în care l-a tratat pe regele Mihai potrivit vechilor sale prerogative monarhice, recunoscându-le astfel ca actuale.
Dar acum marea nevoie de credibilitate în care se află Traian Băsescu, l-a făcut să-şi îndrepte atenţia spre Biserică – cea mai populară instituţie din România. Impostor, preşedintele republicii falimentare râvneşte la scaunul regelui din drepta altarului. Numai că “aiasta nu se poate”.
Mulţi dintre ortodocşi au îndurat vreme de douăzeci de ani oprobiul celor care reproşau, pe bună dreptate, colaboraţionismul înaltei ierarhii ortodoxe cu regimul comunist. Mulţi dintre ortodocşi au simţit cum li se urcă sângele în cap de ruşine pentru refuzul BOR de a retroceda proprietăţile greco-catolice, însuşite prin politica de învrăjbire a regimului comunist. Mulţi dintre noi au înghiţit în sec când ierarhii BOR şi-au negociat cu politicienii cei mai blamaţi ai neamului secretizarea dosarelor lor de Securitate, sub cuvânt că trădarea celui pe care îl spovedeşti este o problemă internă a Bisericii.
Privim cu toţii sideraţi, cum în fiecare an, minunatul cult al sfinţilor se transformă în incantaţie magică şi păgână la marile pelerinaje legate de moaşte. Privim unii dintre noi, şocaţi, programele proaste ale Trinitas care transformă ortodoxia într-o poamă acră şi desuetă deşi Patriarhia aruncă bani pentru ea cu duiumul, iar învăţăturile Sfinţilor Părinţi ghidează mari şcoli occidentale de psihologie. Ne întrebăm mulţi dintre noi, indignaţi, cum se poate ca statul să scutească de impozite o instituţie care vrea să construiască replica religioasă a Casei Poporului cea ordonată de Ceauşescu. Aşteptăm cu toţii o reacţie, cât de diplomată, cât de subţire faţă de imigraţia îngrijorătoare a semenilor noştri, care fug în patru zări, numai să scape din văgăuna care a devenit România declarată “majoritar ortodoxă”.
Iar acest comportament nu este nou pentru ierarhia formală a Bisericii Ortodoxe Române. Vreme de jumătate de secol, românii s-au obişnuit că Biserica Ortodoxă Română nu se va ridica pentru ei, s-au obişnuit că dacă statul ateu şi/sau corupt se pregăteşte să le facă rău, nu Biserica Ortodoxă Română va fi cea care va protesta, ci o vor face, dacă vor putea şi cum vor putea, cei de la posturile de radio occidentale, Europa Liberă, BBC sau Vocea Americii. “Capul plecat, sabia nu-l taie”, acesta a fost sloganul BOR vreme de multe decenii, iar credincioşii roagă acum în zadar înalta ierarhie să-i canonizeze pe sfinţii închisorii de la Aiud.
Românii şi principala lor Biserică au trecut prin “iadul cel mai de jos” în vremea comuniştilor. Compromisurile de atunci ale ierarhiei puteau fi explicate de riscurile enorme pe care şi le asuma orice oponent: martiraj imediat în anii 50, izolare şi control absolut mai târziu.
Dar acum nu există nici o scuză. Discursul lui Traian Băsescu în catedrala de la Sibiu, ţinut cu încălcarea canoanelor în prezenţa Sinodului, spune limpede că marele om de afaceri, fost mitropolit al Moldovei, actual patriarh, a vândut biserica Cezarului. A vândut-o fără să fie obligat să o facă şi a vândut-o ieftin. Traian Băsescu nu mai are nimic de poruncit şi nimic de oferit.
Ca întotdeauna însă, pentru orice situaţie limită există o soluţie. BOR are vreme până la 8 noiembrie să-şi spele obrazul şi să audă cocoşul Sfîntului Petru.