Masacrul și hienele lui

Articol preluat din Liga Oamenilor de Cultură Bonţideni

Nici nu s-au răcit bine cadavrele celor uciși în masacrul din redacția publicației Charlie Hebdo că dorința de a înmulți cadavrele prin vărsarea sîngelui altora este pe buzele multora. Evident, nu într-o manieră explicită, asta dacă nu considerăm ideea de a expulza în bloc anumite populații (probabil pe modelul armenilor expulzați din Turcia începutului de secol 20, dornică de omogenitate) tot o formă de masacru. Brusc Islamul și preocuparea pentru libertatea de expresie ca drept fundamental au devenit preocupări de căpătîi pentru mulți semeni, iar Europa s-a transformat într-o cetate asediată și luată-n furci de noi hoarde de barbari. Graba în a condamna crima este absolut legitimă și trebuie făcută în termeni cît mai categorici, însă redarea faptelor și concluziile trase sunt adesea menite să aducă nu înțelegerea faptelor și soluționarea pașnică a unei grave crize, ci combustibil unor ruguri ce ard mocnit alimentînd o sălbatică spirală a violenței.

Pe de o parte, editorialiști de larg consum, precum Cristian Tudor Popescu învinovățesc victimele recurgînd la o judecată de tipul „ea și-a cerut-o. Purta mini”, insistînd asupra caricaturilor blasfemice publicate în Charles Hebdo, ca motiv principal al groteștilor evenimente. Multe din caricaturile incriminate îmi par de prost gust și de un umor grosolan, speculînd clișee și niște ținte facile, fie că e vorba de musulmani, creștini etc., dar de aici pînă la a justifica limitarea dreptului de expresie a unor artiști sau jurnaliști sau la a justifica, fie și parțial, o astfel de ripostă barbară, îmi pare că denotă o lipsă profundă de luciditate.  Crima nu poate fi scuzată și violența, indiferent cine o exercită, nu reprezintă o soluție.

Pe de altă parte, suntem martorii unei veritabile hegemonii islamofobe care nu face altceva decît să dea satisfacție unor grupări radicale precum Al Qaida sau ISIL, dornice să provoace pogromuri anti-musulmane în Europa și, astfel, să-și lărgească bazinul de recrutare (vezi aici). Lucian Mândruță, unul dintre cei mai populari formatori de opinie pe facebook, recurge de-o vreme-ncoace la clownerii tot mai belicoase. Ba se rățoiește spre ruși, amenințîndu-i cu o transformare într-un Rambo de curbură carpatină, ba instigă la curățarea Europei de musulmani și moschei, totul întru apărarea valorilor occidentale, toleranță, libertate de expresie etc.  Multiculturalismul este în moarte clinică și marii iubitori ai civilizației europene (fără vreo celulă islamică în ADN-ul ei cultural) îl vor prohodit și îngropat degrabă. Un adevărat tsunami de clișee și judecăți cioplite-n lemnul negru al ignoranței și urii a luat în stăpânire mediul online, aprigile luări de poziție și condamnări ale masacrului asociat Islamului ca religie și civilizație, omițînd să menționeze că două dintre victime erau … musulmani. Polițistul împușcat în stradă (Ahmed) și corectorul redacției Charlie Hebdo (Moustafa). Aceștia se alătură altor sute de mii de musulmani uciși de organizațiile radicale în Siria, Irak, Afganistan sau, mai recent, Pakistan. Numai luna trecută au fost uciși peste o sută de copii și profesori într-o școală pakistaneză într-un atentat revendicat de Al Qaida, însă această barbarie n-a stîrnit aceeași revoltă și solidarizare (141 de morți, dintre care 132 elevi, conform HotNews).

Cei care fac eforturi să confirme teoria huntingtoniană a ciocnirii civilizațiilor, din presă sau de la catedre universitare, ar trebui să aibă în vedere că cele mai multe victime ale acestei ciocniri sunt din țările musulmane (vezi aici). Și cad secerați fie de intervențiile aducătoare de democrație occidentală și investiții, fie de către grupările militarizate care-i tratează ca și colaboraționiști sau nu agrează modul în care-și înțeleg apartenența religioasă. Terorizați de țăcăniți înarmați și finanțați ba de puterile occidentale pentru a da jos nu știu ce regim autoritar, brusc lipsit de legitimitate în ochii gardienilor doctrinei drepturilor omului, ba de state autocrate precum Arabia Saudită, de cele mai mult ori de ambele, majoritatea musulmanilor se trezesc puși în situația de a-și cere scuze, de a se explica, pentru ceva ce n-are legătură cu ei. E ca și cum toți occidentalii ar trebui să-și ceară scuze pentru torturile din închisorile CIA sau pentru copiii uciși în raiduri aeriene ale aliaților.

Continuarea aici

 

Comentariile nu sunt permise.

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.