Manifest pentru dreptate locativă. Împotriva pandemiei capitalismului și rasismului

Este timpul să se pună capăt regimului în care dezvoltatorii imobiliari, marii rentieri și furnizorii privați de utilități fac profituri enorme pe seama celor care abia supraviețuiesc de la o lună la alta! Avem nevoie de măsuri radicale, care să asigure că ordinea economică post-criză va fi una a egalității și dreptății sociale.Acesta este manifestul nostru conținând 14 revendicări pentru intervenție imediată și pe termen lung!

BLOCul pentru Locuire este o rețea de grupuri și asociații ce luptă pentru împuternicirea și organizarea politică a comunităților împotriva injustiției locative. Din BLOC fac parte: Asociația E-Romnja, Frontul Comun pentru Dreptul la Locuire, Căși Sociale Acum!, Dreptul la Oraș, RomaJust.

Scrie-ne la bloculpentrulocuire@gmail, găsește-ne pe rețelele de socializare și vizitează bloculpentrulocuire.ro

I. Probleme locative ale celor mai afectate persoane de crizele epidemiologice și economice

De la primele semnale de alarmă ale epidemiei și până azi, noi, activiști și activiste pentru dreptate locativă, am fost martori și martore ale unor mari provocări trăite și comunicate de persoane care:

  • locuiesc în zone marginalizate și locuințe supraaglomerate și fără utilități sau chiar în teritorii poluate;
  • trăiau în nesiguranță locativă și/ sau în risc de evacuare, de dinainte de pandemie;
  • sunt fără adăpost în sensul cel mai strict al cuvântului, adică nu au acoperiș deasupra capului;
  • sunt cazate în adăposturi supraaglomerate, multe dintre ele fiind victime ale evacuărilor forțate din trecutul apropiat;
  • și-au pierdut locul de muncă și au nevoie de beneficii de asistență socială;
  • nu pot continua să lucreze în economia informală pentru că nu mai au voie să circule pe stradă, astfel fiind private de singurele lor surse de venit;
  • sunt nevoite să lucreze în continuare, deși angajatorii lor nu le oferă protecție și căminele lor nu sunt dotate în așa fel încât să poată să respecte reguli stricte de igienă;
  • au popriri pe veniturile lor minime, din cauza unor vechi datorii la stat, sau la bănci, ceea ce, în condițiile actuale agravează situația lor oricum precară;
  • și-au pierdut locul de muncă, iar indemnizația de șomaj tehnic nu este de ajuns pentru plata chiriei private și a utilităților, ale căror prețuri au crescut exorbitant în ultima perioadă;
  • au revenit din străinătate și, tineri fiind, nu au avut în România niciodată o locuință proprie;
  • au venit să lucreze în România prin sistemul de imigrare facilitat de autorități în contextul crizei forței de muncă în această țară.

În cadrul acestor categorii, sunt grupuri care se află la intersecția mai multor situații de precarizare, violență și marginalizare. Comunitățile rome sunt o categorie care resimte constant efectele crizei locuirii. Așa cum BLOCul pentru Locuire a arătat în alte rânduri, injustiția locativă este o injustiție cu logică rasistă, manifestându-se printr-o acută și consecventă deposedare și dislocare a comunităților și persoanelor rome. În contextul actualei crize, comunitățile și persoanele rome resimt mai acut consecințele atât a lipsei accesului universal la utilități cât și a lipsei comunicării din partea autorităților.

De asemenea, povara crizei locuirii este în mod disproporționat resimțită de femei. Ele sunt cele care cel mai adesea mențin coeziunea, sănătatea și bunăstarea familiei și comunității în situații de locuire precară sau risc de evacuare. În cadrul actualei crize epidemiologice și economice, femeile se confruntă cu o creștere a violenței domestice, presiunea socială a îngrijirii medicale (femeile reprezintă majoritatea personalului medical), a îngrijirii constante a copiilor (în condițiile în care școlile și grădinițele sunt închise) și precarizarea cauzată de criza economică.Pentru aceste motive, revendicările noastre sunt formulate într-un spirit antirasist și feminist, critic față de capitalism.

Considerăm că orice pas pe care autoritățile îl fac în direcția schițată mai jos trebuie să țină cont prioritar de nevoile și situația concretă a tuturor categoriilor nedreptățite și neglijate de politica de stat a ultimelor trei decenii – categorii exploatate și sărăcite de sistemul capitalist pe care aceeași politică de stat l-a susținut.Toate problemele semnalate mai sus – și lista lor, din păcate, va continua să crească în săptămânile și lunile ce urmează – impun mai multe seturi de măsuri imediate. Ordonanțele stării de urgență au inclus unele dintre ele, dar, din păcate, cele mai multe încă nu s-au operaționalizat la nivel local.

Este nevoie de mai multe și mai stricte intervenții în beneficiul celor mai vulnerabili. A nu lua măsurile sociale consistente și adecvate pentru persoanele care nu au unde să locuiască sau care trăiesc în condiții improprii, ce le pun în pericol viața, reprezintă o condamnare la moarte a acestora!

Revendicări cu efecte imediate și pe termen lung

1. STOP EVACUĂRILOR DIN LOCUINȚE! Interzicerea pentru totdeauna a evacuărilor din imobile publice și private, efectuate fără relocare în locuință adecvată!

2. ELIMINAREA CHIRIILOR LA STAT! Eliminarea tuturor chiriilor la stat pentru gospodăriile aflate sub venitul mediu, până la sfârșitul anului. Anularea datoriilor și penalizărilor acumulate pentru neplata chiriilor în cazul celor care câștigă venitul minim pe economie sau mai puțin.

3. CONTROLUL CHIRIILOR PRIVATE! Mai mult decât înghețarea prețului chiriei, se impune eliminarea plății chiriilor la locuințe pentru următoarele șase luni, în cazul celor care câștigă sub venitul mediu. În cazul celor care câștigă peste venitul mediu, plata chiriei trebuie să fie calculată progresiv față de suma care depășește acest prag de venit. Simultan, se impune o plafonare a chiriilor private, un mecanism ale cărui reguli să fie elaborate ținând cont și de interesele chiriașilor.

4. ACCES PENTRU TOȚI LA UTILITĂȚI! Acces universal și fără restricții pentru toți la apă, gaz, energie electrică, internet, indiferent de situația contractuală sau de datorii! În plus, cerem eliminarea tuturor penalităților pentru neplata utilităților în cazul persoanelor cu câștiguri sub venitul mediu. Acest acces poate fi garantat doar prin municipalizarea furnizorilor de utilități! Iar până la racordarea tuturor gospodăriilor la utilități, trebuie amplasate stații mobile de igienă în zonele unde oamenii nu au apă în casă!

5. LOCUINȚE ȘI SERVICII SOCIO-MEDICALE PENTRU PERSOANELE FĂRĂ ADĂPOST! Relocarea în condiții de locuire adecvate a persoanelor fără adăpost, a celor care trăiesc în condiții improprii, în locuințe supraaglomerate, a celor care locuiesc în zone poluate și a tuturor celor care au depus dosare pentru locuință socială! Acest demers ar trebui realizat atât prin aplicarea principiului housing first (locuirea înainte de toate) cât și prin asigurarea accesului necondiționat la protecție socială și servicii medicale.

6. PROTECȚIA TUTUROR CELOR CARE LOCUIESC ÎN SPAȚII AGLOMERATE! Relocarea în condiții adecvate, pe toată durata carantinei, a persoanelor care locuiesc în cămine studențești, centre de plasament și locuințe protejate, cămine pentru persoanele în vârstă, închisori, adăposturi pentru persoanele fără adăpost, centre de detenție pentru migranți, centre pentru refugiați, precum și a muncitorilor migranți, cazați în cămine sau în spații locative improprii. În plus, cerem respectarea în viitor a unor standarde adecvate de locuire în toate aceste spații colective!

7. DEZINCRIMINAREA OCUPĂRII IMOBILELOR VACANTE! Eliminarea tuturor pedepselor penale referitoare la infracțiunile asupra proprietății imobiliare pentru persoanele fără acces la condiții de locuire adecvată și a tuturor restricțiilor impuse acestora în accesul lor la locuință socială.

8. ANULAREA AMENZILOR LA BUGETUL LOCAL ÎN CAZUL PERSOANELOR CU VENITURI SUB VENITUL MINIM PE ECONOMIE! Acumularea de amenzi limitează accesul persoanelor celor mai precare la beneficii sociale, care deseori sunt condiționate de lipsa datoriilor la bugetul local. Mai mult, pentru persoanele care nu își permit să-și plătească amenzile, popririle impuse pentru recuperarea datoriilor le limitează acestora accesul la munca formală, dat fiind că sumele cîștigate formal ar fi reținute automat. Astfel, reducerea venitului minim prin popriri înseamnă înrăutățirea dramatică a condițiilor de trai.

9. EXPROPRIERE CU SCOPUL CREĂRII DE LOCUINȚE PUBLICE! Rechiziția imobilelor pentru nevoi urgente și pe termen limitat este insuficientă și consolidează instituțiile de forță ale statului, prin extinderea puterii lor. Este nevoie de exproprierea tuturor proprietăților goale, cu scopul de a crea locuințe publice, drept cauză de utilitate publică.

10. RECONVERSIA CLĂDIRILOR GOALE ALE STATULUI ÎN LOCUINȚE SOCIALE! În contextul critic de azi este nevoie de cât mai multe locuințe de stat care să găzduiască persoanele fără adăpost și pe cele care trăiesc în condiții de supraaglomerare! Măsura va avea efecte pozitive și din punctul de vedere al ieșirii din criză, fiind un mod de a crea locuințe publice ce asigură accesul tuturor la locuire ca drept universal.

11. TAXAREA MARILOR AVERI! Asigurarea unei redistribuiri juste a poverii actualei crize sociale, medicale și economice prin taxarea progresivă a veniturilor, capitalului și a profitului, precum și a marilor proprietari de imobile, persoane fizice și juridice, în funcție de numărul de proprietăți. O parte din aceste venituri bugetare trebuie direcționate către un fond de solidaritate dedicat construcției de locuințe publice.

12. ELIMINAREA OBȚINERII DE PROFIT DE CĂTRE BĂNCI! Cerem suspendarea plății și anularea tuturor dobânzilor până la sfârșitul anului pentru creditele imobiliare și a celor de consum, în funcție de situația financiară a persoanelor, după caz, cu posibilitatea prelungirii. În perioada post-pandemică, pentru cei care câștigă sub venitul mediu și care au popriri de la creditori sau sunt afectați de reducerea salariilor în urma crizei, vor trebui aplicate sisteme de protecție față de pierderea locuinței prin executare silită.

13. SPRIJIN FINANCIAR PENTRU TOATE PERSOANELE ÎN RISC DE A-ȘI PIERDE SURSELE DE VENIT! Indiferent de statutul de salariat, lucrător pe cont propriu, lucrător informal, zilier etc., toate persoanele care își vor pierde resursele pentru un trai decent au nevoie de sprijin pentru plata alimentelor, medicamentelor, produselor de igienă, produselor pentru îngrijirea copiilor, vârstnicilor, a membrilor de familie cu dizabilități, a animalelor de companie etc.

14. SPRIJIN ȘI LOCUINȚE PENTRU TOATE PERSOANELE AFECTATE DE CREȘTEREA VIOLENȚEI DOMESTICE. Persoanele afectate de violența domestică oricum nu au suficiente adăposturi și spații unde se pot separa de agresorii lor. Măsurile de carantinare a populației înseamnă mai mult timp petrecut în casă, în căminele pe care le împart cu agresorii, ceea ce duce la mai multă violență. Femeile și copiii afectați de intensificarea violenței domestice au nevoie de opțiuni urgente pentru locuire adecvată!

II. Nevoia unei noi politici de stat în domeniul locuirii

Încă din primele zile ale extinderii pandemiei SARS-Covid-19 și ale crizei economice conexe, a fost evident că manifestările crizei locuirii, cunoscute în ultimele decenii, vor lovi cel mai puternic persoanele cu venituri mici, care locuiesc în nesiguranță și în condiții inadecvate.

Din cauza condițiilor precare de viață, aceste persoane sunt foarte vulnerabile și din punctul de vedere al sănătății. După doar câteva săptămâni, se poate întrevedea că tot mai mulți oameni sunt și vor fi afectați de pierderea locurilor de muncă și diminuarea resurselor lor financiare, cu impact asupra situației lor locative.

Criza locuirii așa cum am trăit-o până acum înseamnă, pentru oamenii fără proprietăți, costuri exorbitante ale locuirii incluzând prețul foarte mare al utilităților, chirii astronomice sau rate lunare cu dobânzi mari la creditele imobiliare. Dacă în aceste condiții costurile locuirii vor rămâne la fel de mari cum au fost înainte de izbucnirea epidemiei, atunci numărul persoanelor care vor rămâne fără locuință, sau vor fi nevoite să trăiască în locuințe și mai aglomerate, sau vor fi constrânse la soluții de locuire informală, va crește exponențial.Sănătatea, munca și locuirea precară sunt interconectate.

„Țara muncii ieftine” vulnerabilizează marea majoritate a populației sale, rămasă cu resurse extrem de limitate și un nivel crescut de îndatorare. Gestionarea crizelor capitalismului prin măsuri care salvează capitalul și pun povara pe forța de muncă nu duce la rezolvarea problemelor majorității – ci dimpotrivă, la agravarea acestora. Aspectele de sănătate publică expuse de pandemia COVID-19 sunt intersectate cu problemele largi ale economiei politice capitaliste, ale rasismului și ale violenței globale sistemice.

Fragilitatea sistemului de sănătate publică în România ne reamintește de miza integrării României în capitalismul global: ca spațiu în care, după privatizarea și demantelarea proprietății publice inclusiv în domeniul locuirii, investițiile străine au găsit noi oportunități pentru deposedarea populației și acumulare de capital. Domeniul imobiliar-locativ, în condițiile lipsei acute de locuințe publice, a fost unul dintre cele mai profitabile sfere economice ale capitalismului târziu. România are peste 30.000 de milionari în euro, în timp ce aproape jumătate dintre lucrătorii cu normă întreagă câștigă salariul minim pe economie, iar cei care câștigă peste salariul mediu reprezintă doar circa 16% din totalul persoanelor salariate.Iar epidemia reflectă și agravează criza locuirii.

Chiar și înainte de criza epidemiologică și economică curentă, era evident că locuirea este o problemă politică. Acum a devenit clar că și sănătatea publică este o problemă politică, deși beneficiarii politicii de stat proiectate pentru profit au încercat mereu să ascundă acest fapt. A devenit vital să conștientizăm acest fapt și să acționăm în acest spirit, când ne propunem să soluționăm crize multiple. Sărăcia, accesul limitat la servicii publice vitale și inegalitățile economice, inclusiv în domeniul locuirii, sunt fenomene sistemice: în ultimele trei decenii, o locuință decentă, care să ofere condiții adecvate de sănătate și igienă, a devenit un lux pe care și-l permit tot mai puțini oamenii. Privatizarea fondului locativ existent, susținerea de către stat aproape în exclusivitate a construcției de locuințe private și a dezvoltatorilor imobiliari, încurajarea transformării locuinței în investiție pentru profit prin măsuri fiscale favorabile acestui lucru – toate acestea au condus la actuala stare de fapt.

Este timpul ca această politică să se schimbe radical: politica locuirii trebuie să satisfacă nevoile oamenilor și să respecte dreptul la locuință ca drept universal!Este momentul pentru o politică de locuire care să ne asigure că, în viitor, epidemii similare nu vor mai găsi pe nimeni în situația de a fi fără acoperiș deasupra capului, sau în risc de evacuare, sau locuind în condiții de supraaglomerare și/sau fără utilități!Este vremea pentru implementarea unor politici locative de pe urma cărora locuirea nu va mai fi pentru nimeni un motiv de stres în fața crizelor cauzate de speculații financiare!Este nevoie de o politică care susține producția de locuințe non-profit: locuințe publice, locuințe cooperatiste și altele asemenea. O astfel de politică va aduce schimbări radicale necesare întregii ordini social-economice!

III. Depășirea noii crize a capitalismului

Măsurile sociale de urgență sunt stringente azi, dar nu sunt suficiente pentru a asigura ieșirea din criza epidemiologică și economică. Nu sunt suficiente pentru a reduce efectele dramatice ale unor crize similare în viitor, care, precum știm, sunt inevitabile în capitalism. Este crucial ca această criză să nu se „soluționeze”, asemeni altora anterioare, în favoarea capitalului. Este vital să denunțăm și să depășim programele de ajustare structurală, care promovează piața și austeritatea ca soluție-la-toate. Acestea au fost impuse în ultimele decenii de marile organizații internaționale, precum Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional, mai ales asupra „țărilor în dezvoltare” și „economiilor emergente” în schimbul unor noi și noi credite sau promisiuni de integrare în lumea „cea bună” a țărilor capitalismului avansat. Aceste programe au însemnat peste tot și întotdeauna măsuri împotriva sectorului public, austeritate și sărăcie, subfinanțarea sănătății, educației și locuirii publice, precum și subordonarea dezvoltării (în toate domeniile economice și sociale) logicii de bază a capitalismului: goana după profit.

Blocul pentru Locuire susține: pentru depășirea crizei și pentru o ordine social-economică justă care servește interesele oamenilor, este nevoie ca statul să investească în servicii publice, în mod special în locuințe publice.Pentru că:

  • Trebuie să avem locuințe publice pentru toată lumea care are nevoie, pentru a asigura tuturor o viață în sănătate și bunăstare.
  • Construcția de locuințe publice trebuie să demareze cât mai rapid posibil după ce ieșim din starea de urgență, ceea ce va avea efecte pozitive atât din punct de vedere social, cât și din punct de vedere economic.
  • Trebuie ca orice spații din proprietatea statului – fie că sunt locuințe neocupate și/sau neîngrijite, fie că sunt imobile momentan concesionate către privați – să fie transformate de urgență în locuințe și acordate celor care au cea mai mare nevoie.
  • Trebuie ca dezvoltarea imobiliară să fie pusă în slujba bunului public.
  • Speculațiile imobiliare trebuie să fie controlate strict de stat pentru a stăvili creșterea prețurilor pe piața de locuințe.
  • Nimeni nu trebuie să mai locuiască în condiții inadecvate și nimeni nu trebuie să fie împovărat de costurile enorme ale locuirii.
  • Nimeni nu poate fi lăsat să facă averi enorme din multiplele proprietăți închiriate prin care are puterea să dicteze prețurile pe piața imobiliară.

Sănătatea și bunăstarea tuturor depind de condițiile de locuire! Dreptul la locuință adecvată este dreptul la sănătate și la o viață decentă. Fără o locuință decentă, oamenii au acces redus la munci bine plătite și recunoscute social. Fără venituri adecvate, într-o lume în care accesul la locuință se face aproape exclusiv doar prin piață, oamenii nu pot să beneficieze de locuințe adecvate. Locuirea precară și săracă pune în pericol sănătatea și viața. Revendicările noastre îmbină măsuri ce se impun imediat, cu politici locative necesare pentru revenirea din criză, precum și pentru viitorul pe care îl anticipăm. Avem nevoie de politici care să distribuie echitabil costurile crizei.

Este timpul ca cei foarte bogați să plătească pentru tot ceea ce au furat prin exploatarea forței de muncă, speculă imobiliară și sustragerea resurselor statului în defavoarea celor mulți. Avem nevoie de măsuri radicale, care să asigure că ordinea economică post-criză va fi una a egalității și dreptății sociale. Este timpul ca privilegiații sistemului, din toată lumea, care au făcut profituri și averi enorme în ultimele decenii, să își plătească partea. Să contribuie masiv la costurile programelor de care este nevoie pentru ca starea de sănătate și situația economică a tuturor oamenilor să se îmbunătățească odată pentru totdeauna. Este timpul să se pună capăt regimului în care dezvoltatorii imobiliari, marii rentieri și furnizorii privați de utilități fac profituri enorme pe seama celor care abia supraviețuiesc de la o lună la alta!

În solidaritate,

Blocul pentru Locuire

 

Comentariile nu sunt permise.

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.