Ciprian Şiulea pe VoxPublica
Oarecum subit, suspendarea a revenit în discuţie. Cel care a readus subiectul a fost, în mod previzibil, Crin Antonescu. Şi mai hotărît decît el a fost, desigur, Dan Voiculescu, dar ce spune acesta e, totuşi, mai puţin important, chiar dacă unii îl văd ca pe un mare păpuşar al politicii româneşti. Este ridicol să crezi că Voiculescu ar fi fost factorul principal în tentativa de suspendare de anul acesta sau că el ar putea determina o tentativă nouă. În realitate, falsul păpuşar e doar un om de afaceri care îşi vinde scump televiziunile pentru nişte locuri în politică şi pentru beneficiile aduse de ele.
De altfel, propunerea lui Voiculescu de suprapunere a votului pentru suspendare cu alegerile parlamenare este o aberaţie evidentă, imposibilă şi cu scop pur propagandistic. Simplul fapt că asta ar repeta suprapunerea alegerilor prezidenţiale cu referendumul din 2009, cu consecinţe la fel dezastruoase pentru procesul democratic, ar trebui să ne împiedice să luăm serios în considerare elucubraţiile lui Voiculescu.
Are mai mult sens atitudinea lui Antonescu? Motivaţia e aceeaşi, propagandistică, pentru că doar PSD, care are funcţia de prim-ministru, e cu adevărat la putere. PNL, care nu şi-a primit încă funcţia promisă în stat, e pe jumătate în opoziţie, şi opoziţia trebuie să facă scandal. Avînd un rol mult mai serios decît Voiculescu, Antonescu este mult mai moderat decît acesta, numai că, din păcate, şi lui i se aplică acelaşi raţionament: a vorbi acum despre supendare nu are sens şi e mai mult o fatalitate la care poziţia de rămas pe tuşă îl împinge pe Antonescu decît o strategie potenţial cîştigătoare.
În mod normal, după episodul foarte agitat şi riscant din vara asta, toată lumea ar trebui să joace mai prudent. Asta nu înseamnă că suspendarea e complet exclusă, pentru că PSD ar trebui să susţină un astfel de demers al PNL, dacă vrea să rămînă la putere, dar ar trebui să fie foarte puţin probabilă, inclusiv din cauză că poziţia preşedintelui Băsescu nu e chiar aşa de tare cum ar putea părea după succesul de la referendum şi ar fi o nebunie chiar şi pentru el să ofere un pretext foarte solid pentru suspendare prin refuzarea numirii lui Ponta dacă USL cîştigă alegerile.
Dacă se va merge pe scenariul acesta mai raţional, din toată povestea cîştigătorul detaşat va fi PSD. Nu numai că Antonescu nu va lua acum funcţia de preşedinte, dar pe măsură ce trece timpul poziţia lui va deveni tot mai slabă (pentru că la noi puterea executivă se asociază cu şefia partidului, o poziţie în Parlament înseamnă mult mai puţin) şi s-ar putea să apară candidaţi surpriză. Dar, în plus, tot jocul acesta al declaraţiilor agresive despre suspendare va consolida poziţia lui Ponta, oferindu-i încă un motiv lui Băsescu să îl numească după alegeri.
Ponta a jucat foarte bine tura asta, contestînd oportunitatea unei suspendări (pe fondul unui resentiment aproape general, dintr-un motiv sau altul, faţă de această idee) şi lăsîndu-l să se expună pe Antonescu, lăsîndu-l, practic, să lucreze la consolidarea funcţiei lui de prim-ministru. Dacă mai adăugăm la asta şi faptul că eşecul suspendării nu a întărit, de fapt, PDL, ci oamenii preşedintelui care flanchează şi ţin în şah PDL-ul, atunci peisajul devine încă şi mai clar. Dacă pînă acum alegerile generale din decembrie păreau previzibile, de acum rezultatul lor pare încă şi mai previzibil.