Greu de ucis. Introducere la Epoca Traian Băsescu

[Lansarea volumului va avea loc Joi 30 octombrie, ora 19:30, Strada Batiștei, nr 24 A- bar Inspayer]

În decembrie 2014, președintele Traian Băsescu își încheie cei 10 ani de mandat. Este momentul bilanțului. În această carte punem o întrebare simplă: ce a însemnat deceniul Traian Băsescu? Nu vrem să facem o radiografie a unui singur personaj, ci o analiză a unei epoci care a adus în faţă o serie de obsesii publice noi, de structuri instituţionale noi, care a modificat legislaţie și peisaj politic. Unele schimbări îl au pe Traian Băsescu în centru, altele privesc elitele influenţate direct de proiectul prezidenţial. Este o investigație despre transformările prin care a trecut România în ultima decadă. Faptul că finalul epocii Băsescu se suprapune aniversării a 25 de ani de tranziție face acest moment și mai semnificativ.

Traian Băsescu a condus România întâi în una dintre cele mai prospere perioade postcomuniste, urmată apoi de un dezastru economic şi social. Cele două mandate ale sale sunt separate de criza declanșată în 2009. Cu toate acestea, tema cu care și-a început primul mandat – reformarea în sens neoliberal a statului – a rămas o constantă pentru președintele Băsescu. Austeritatea ca răspuns la criză a fost totodată pusă la lucru pentru a continua demantelarea statului. Statul, nu capitalul, săracii și asistații, nu băncile au devenit țapii ispășitori pentru criză și principalele ei victime. Anticorupţia a livrat austeritate suplimentară pentru spaţiul ex-comunist sub oblăduirea atentă a FMI, Băncii Centrale Europene şi a UE, după ce, anterior, anticomunismul fusese, la rându-i, bun la toate: să lupte cu trecutul tulbure, dar și să privatizeze cam tot ce mai rămăsese de stat, căci statul este comunist.

Domenii fundamentale au suferit schimbări esenţiale în timpul celor două mandate. Băncile au fost trecute sub protecţie, însă România rămâne un caz special, datorită relaţiei sale cu mediul bancar. Sănătatea şi educaţia au fost din ce în ce mai clar prezentate ca viitoare „pieţe” promiţătoare și astfel decuplate de latura socială a statului, din ce în ce mai firavă și mai delegitimată ca principiu. Traian Băsescu a stat în funcţie atât de mult timp încât să vadă cum au evoluat aplicarea negocierilor cu Uniunea Europeană: un capitol deosebit de sensibil este cel al energiei, capitol care agită deja spaţiul public o dată prin umflarea unor bule de energie verde, a doua oară prin căutarea unei independenţe energetice totale cu ajutorul extrem de controversatei exploatări a gazelor de şist.

Într-o lume care promovează fără încetare indistincţia şi neimportanţa ideologiilor, Traian Băsescu pare să fie adevăratul creator al noilor poli politici, rămâne de văzut cât de ideologizaţi sau nu. Însă simplele bătălii politice au fost aruncate în perioada de criză economică în evidente măsuri de protecţie a elitei şi de exploatare suplimentare a mâinii de lucru. Politicienii social-democraţi au început în aceste condiţii să aibă visul lui Blair, iar Traian Băsescu şi partidele sau intelectualii arondaţi să aibă un vis din ce în ce mai împins spre dreapta, susţinut de puterea populară europeană.

Traian Băsescu este văzut de fani (de fapt, mulţi s-au dezis în ultima perioadă, declarându-se „foşti fani”) în unele situaţii drept liderul de sub vremi, forţat de situaţii să ia decizii nepopulare. De duşmani e văzut ca un creator al unui sistem de urmărie şi pedeapsă prin influenţarea justiţiei şi serviciilor. Şi amici, şi duşmani îi aprobă politicile în bună măsură, singurul lucru care îi mai diferenţiază cât de cât fiind bugetarii cu salariile tăiate şi apoi reîntregite. De noul cod al muncii au uitat ambele tabere, în beneficiul investitorilor. „Băsismul” este în multe situaţii numele extrem de reducţionist dat unei anume situaţii şi unei anume politici est-europene la care, cu un exces de oportunism incredibil, liderii români au aderat.

„Epoca Băsescu” n-a fost reprezentată doar de persoana Traian Băsescu, doar de instituţia prezidenţială. A fost doar una dintre nenumăratele variaţiuni ale transformărilor europene, în care social-democraţia a devenit irelevantă, în care austeritatea a devenit sinonimă cu „plata crizei”, în care marele capital a fost susţinut din bani publici. Sub regimul urgenţei au fost create noi structuri, noi categorii de „gulere albe”, prin care cei mulţi au plătit oalele sparte de cei puţini. Faptul că putem recunoaște o epocă Băsescu înseamnă că a avut o coerență internă și efecte sistemice. Scopul acestei cărți este de a surprinde câteva dintre acestea, fie că este vorba de relația cu clasa politică, cu Republica Moldova, sau de transformările suferite de domenii precum sănătate, educație, media sau serviciile sociale. Coerența internă, cu toate contradicțiile și discontinuitățile sale, a fost dată și de caracterul ideologic aparte al regimului Traian Băsescu, precum și de evoluțiile sale în timpul celor două mandate.

Ideea acestui volum a pornit de la o curiozitate contrafactuală: cum ar fi arătat România astăzi dacă în decembrie 2004 Adrian Năstase, și nu Traian Băsescu, ar fi câștigat alegerile prezindențiale? Nu putem știi răspunsul la această întrebare. Dar putem spune câte ceva despre cum arată România astăzi, la finalul celor două mandate ale lui Traian Băsescu, și despre transformările prin care a trecut în acest răstimp. Am invitat autori și prieteni ai platformei CriticAtac să ofere o astfel de analiză, oameni care s-au remarcat în ultimul deceniu prin critici consistente tocmai la adresa unui discurs hegemonic reprezentat, printre alţii, şi de Traian Băsescu. Trebuie să spunem că această muncă de critică politică, socială, economică nu a fost deloc comodă, fiind prinşi în spaţiul public între populisme conservatoare şi fantezii ale pieţei libere care depăşesc şi aşteptările celor mai radicali libertarieni.

Acesta este un bilanț ce are rolul de a deschide o dezbatere despre trecutul nostru recent și despre unde ne aflăm în prezent. Nu este o carte despre Traian Băsescu, ci despre societatea românească în care acesta a fost un personaj important, dar care, la rându-i s-a supus unor determinări și procese structurale mai ample. Totodată, deși toți autorii din acest volum au exprimat în diferite rânduri critici acerbe la adresa lui Traian Băsescu și a politicilor sale, inclusiv pe vremea când acest lucru era extrem de nepopular, nu ca astăzi, acest volum nu caută o ultimă răfuială cu viitorul fost președinte. Nu este o probă de anti-băsism, pseudo-critica la adresa lui Traian Băsescu practicată de anumite centre mediatice și intelectuale, care, de fapt, a funcționat ca o perfuzie pe durata mandatelor sale. Acesta este un volum de critică socială și ideologică ce se adresează unui public larg, interesat de societatea în care trăiește. Este o invitație la dialog și la reflecție nu doar asupra a ceea ce a fost regimul Băsescu, ci și despre unde vrem să mergem ca societate de acum încolo. Epoca Băsescu a fost și epoca unor mari polarizări și fracturi sociale, de cele mai multe ori impuse de sus în jos. E poate timpul să ne imaginăm cu adevărat o alternativă.

Deși în această carte sunt abordate o serie de teme, altele, poate la fel de importante, lipsesc. De exemplu, relația președintelui cu Serviciile de Informații, precum și rolul acestora în timpul mandatului său, nu este atinsă decât tangențial. Deja această relație nu mai este specifică doar epocii Băsescu, ci se anunță ca o viitoare temă pentru succesorul său, așa cum se întrevede încă din campania electorală din toamna lui 2014. Aceasta va rămâne de analizat în viitor.

Traian Băsescu a câștigat două mandate, a supraviețuit la două referendumuri de suspendare, a trecut printr-o criză a ostaticilor și printr-una financiară globală, a trebuit să înfrunte o opoziție parlamentară de peste 70%, a intrat în război cu mai toată scena politică, s-a despărțit de fostul său partid, și a văzut cum Adrian Năstase, Sorin Ovidiu Vîntu, Dan Voiculescu și alți oponenți s-au dus la pușcărie. La final de mandat apare mai viu ca niciodată. Din acest punct de vedere, în mod obiectiv, Traian Băsescu a fost greu de ucis politic. Un die hard al tranziției, cu origini în perioada terminală a comunismului românesc. Traian Băsescu este un personaj sui generis și idiosincratic, dar totodată și numele turnurii pe care a luat-o postcomunismul românesc în ultimul deceniu. O perioadă istorică ce acum se apropie de final, al cărei sens și înțeles abia se conturează. Sperăm că această carte va ajuta la acest proces de înțelegere.

*

Coordonatorii doresc să mulțumescă în primul rând autorilor din acest volum, pentru contribuțiile lor. De asemenea, mulțumiri speciale i se cuvin lui Andrei State, pentru efortul său în conceperea și realizarea acestui proiect. Generozitatea Editurii Tact de a publica volumul este primită cu recunoștință.

 

 

Comentariile nu sunt permise.

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.