Economia politică a învățământului superior în limba maghiară din România (II)

În prima parte a textului am arătat cum s-a edificat învățământul superior de stat în limba maghiară după 1989, urmărind contextul istoric, semnificația universității maghiare în cadrul proiectului de construcție națională minoritară, și luptele politice purtate de UDMR cu guvernanții români. În această parte voi investiga modul în care s-a format rețeaua privată de învățământ superior în limba maghiară, după care analizez efectele neoliberalizării asupra UBB, în contextul scăderii numărului de studenți și al competiției din partea Sapientiei. Voi încheia discutând fractura intra-etnică din sistemul de învățământ superior în limba maghiară și voi sugera o posibilă direcție de acțiune.

(continuare)

2. Construcția sistemului de învățământ superior maghiar privat

În 1999, Legea Învățământului modificată a închis posibilitatea înființării unei instituții superioare maghiare de stat. În același timp a recunoscut dreptul persoanelor aparținând minorităților naționale de a fonda și administra propriile instituții particulare de învățământ superior. După parcursul tulbure și ineficient în coaliția de guvernământ de până atunci, UDMR era resemnată la o strategie moderată de negociere a unor concesii și beneficii incrementale, și finanțare de proiecte ale administrațiilor locale care să îmbunătățească viața comunităților maghiare. Ideea unei universități maghiare a părut potrivită în context și a fost sprijinită de majoritatea actorilor cu influență în societatea maghiară din România.

Ideea urmărea crearea unei rețele de instituții de învățământ superior în limba maghiară, care să acopere în întregime nevoile simbolice și practice ale maghiarilor. Datele de recensământ indicau constant un procent mai mic de etnici maghiari în rândul celor cu studii superioare, decât corespondentul lor românesc. Din cauza ofertei limitate de specializări predate în limba maghiară, mai mult de jumătate dintre studenții maghiari urmau facultatea în limba română. În cele din urmă ideea s-a materializat prin înființarea Universității private maghiare Sapientia (în maghiară Sapientia Erdélyi Magyar Tudományegyetem, de aici înainte Sapientia), care și-a deschis porțile studenților în anul academic 2001-2002. Ca parte a „rețelei” a fost integrată din start Universitatea Creștină Partium din Oradea (Partiumi Keresztény Egyetem, de aici înainte UCP), cu limba de predare maghiară. UCP s-a transformat în instituție de sine stătătoare din filială a Institutului Teologic Protestant din Cluj-Napoca, obținând autorizația de funcționare în anul 2000.[1]

Rectoratul Sapientiei, aflat în Casa Heltai din Cluj-Napoca, la câțiva pași de Casa Matia Corvin. În această clădire a fost amenajată în 1550 prima tipografie din Cluj.

Sapientia a luat naștere la inițiativa guvernului și a Parlamentului Ungariei. Pentru a înfăptui intenția statului ungar, conducătorii celor patru biserici istorice maghiare din Transilvania au înființat Fundația Sapientia.[2] În aprilie 2000, Fundația a încheiat o Convenție de colaborare cu Oficiul Maghiarilor de Peste Hotare (Határon Túli Magyarok Hivatala, HTMH) din Ungaria, pentru finanțarea unei universități private maghiare în Transilvania, ocazie cu care a preluat și finanțarea Universității Creștine Partium.[3]

Inițial, UBB și Sapientia au conlucrat la realizarea misiunii noii universități: asigurarea unui învățământ de calitate, într-un mediu stimulativ bine integrat, ce susține standarde morale ridicate pentru tinerii maghiari.[4] Înțelegerea nescrisă a fost că Sapientia va oferi specializări pe care universitățile publice din România nu le ofereau în limba maghiară, îndeosebi studii tehnice, și va evita să înființeze programe deja existente la UBB, cu care să intre în competiție pentru studenți. Sapientia este alcătuită din trei facultăți, aflate în trei orașe importante transilvănene: Târgu Mureș (Facultatea de Științe Tehnice și Umaniste), Cluj-Napoca (Facultatea de Științe și Arte) și Miercurea Ciuc (Facultatea de Științe Economice, Socio-Umane și Inginerești). Conform mesajului rectorului universității, programele lor „au fost organizate, pe de o parte, în funcție de cerințele pieței forței de muncă din zonele orașelor enumerate, pe de altă parte bazându-se pe oferta educațională existentă în regiune. Astfel, facultățile din Miercurea Ciuc se remarcă prin specializările în domeniul economic, cel al biotehnologiilor și al științelor sociale. Facultatea din Târgu-Mureș este considerată un centru al educației tehnice, care este completat cu programe din domeniul horticultură și specializări socio-umaniste. Facultatea din Cluj-Napoca își propune să completeze posibilitățile de studiu în limba maghiară din acest centru universitar prin programe exigente, cum ar fi cazul specializării Fotografie, cinematografie, media”.

UBB a contribuit la punerea bazelor Sapientiei, prin ajutorul direct acordat de cadre didactice de la linia maghiară care aveau experiență executivă, expertiză în ce privește cadrul legal și relații cu ministerul educației. Aceștia au predat în cadrul primelor programe introduse la Sapientia și au dat sprijin în procesul de acreditare. Conducerea UBB a aprobat susținerea în cadrul său a examenelor de finalizare a studiilor de către primii absolvenți ai Sapientiei, cât timp aceasta a funcționat provizoriu, și le-a eliberat diplome conform legii. Conviețuirea UBB cu Sapientia a funcționat convenabil la început și a fost reciproc benefică. Pe măsură ce numărul absolvenților de liceu a crescut treptat în prima parte a anilor 2000, atât linia în limba maghiară de la UBB, cât și Sapientia au prosperat. Sapientia a reprezentat o sursă suplimentară de venit pentru cadrele didactice de la UBB, care ocupau provizoriu posturile vacante din statele sale de funcții; administrația UBB a obținut venituri extrabugetare prin taxele de examinare administrate absolvenților Sapientiei; UBB și-a asigurat un număr mai ridicat de cursanți la programele masterale prin suplimentul de licențiați de la Sapientia.

Sapientia oferă o serie de programe de inginerie și tehnologie în maghiară, care nu sunt predate la UBB. În particular Facultatea de Științe Tehnice și Umaniste din Târgu Mureș a inițiat specializări menite să răspundă nevoilor regionale de dezvoltare ale zonelor populate masiv de maghiari. De asemenea, și-a propusă să devină „centrul cultural al regiunii în care se situează, prin asumarea rolului de organizator al diverselor evenimente culturale și științifice”.[5] Dar înțelegerea că Sapientia va completa, mai degrabă decât duplica programele în maghiară existente la UBB nu a ținut. Curând, Sapientia a introdus programe în științele sociale și umaniste care le concurau pe cele ale UBB. Modul în care s-a ajuns la această situație variază. Specializarea Sociologie din Miercurea-Ciuc, de exemplu, pentru care există o contra-parte solidă la UBB, a fost inițial introdusă ca Dezvoltare rurală. În registrul studiilor universitare al ministerului însă nu exista o astfel de specializare, așa încât a fost ulterior ajustată și reclasificată drept Sociologie. Un stimulent în această direcție l-a constituit disponibilitatea unor absolvenți străluciți ai secției maghiare de Sociologie de la Cluj să ocupe pozițiile didactice care se deschideau. Într-un alt exemplu, programul de Pedagogie socială din Târgu-Mureș, care îl duplica pe cel de Asistență socială de la UBB, a fost înființat exact cu sprijinul cadrelor didactice de la UBB, parte din care au predat în ambele locuri. Două generații de absolvenți au furnizat, în mod convenabil, studenți pentru masteratele în limba maghiară de la secția de Asistență socială a UBB, până când programul a fost închis și înlocuit de unul de Servicii și politici de sănătate publică.

Noua clădire a Sapientiei din Cluj-Napoca, inaugurată în octombrie 2013. Costurile investiției de ~5 milioane de Euro au fost acoperite aproape în întregime de guvernul Ungariei.

Duplicarea programelor s-a petrecut în ambele direcții: UBB de asemenea a inițiat programe care funcționau deja la Sapientia. Specializarea Științe de mediu în limba maghiară a fost înființată la un an după ce una similară a fost fondată la Sapientia. Studiile europene și relații internaționale au fost introduse aproape concomitent. Programul de Cinematografie, fotografie, media, care e înrudit cu oferta liniei maghiare de la Facultatea de Teatru și Film de la UBB, a fost justificat prin complementaritatea lui. Din punct de vedere al UBB, dezvoltarea specializărilor din acest domeniu e rentabilă economic, datorită modului în care sunt finanțate de stat (vezi în cele ce urmează).

Sapientia a primit acreditare instituțională în 2010, lucru ce i-a permis ca din acel moment să organizeze propriile examene de finalizare a studiilor și să elibereze diplomele proprii.[6] Această etapă de autonomizare și consolidare a coincis cu procesul de intensificare a neoliberalizării învățământului superior de stat și cu diminuarea populației de studenți. În următoarea secțiune voi analiza cum acest moment particular a afectat învățământul superior în limba maghiară din România.

3. Orientarea către valorile pieței și efectul asupra învățământului superior de limbă maghiară din România

3.1 Trecerea către guvernanța prin bilanțul financiar la UBB

Alinierea la procesul Bologna a declanșat o mutare decisivă către antreprenoriat și valorile pieței în sistemul de învățământ românesc, reprezentând unul dintre cazurile cele mai notorii de izomorfism instituțional. Introducerea unui nou mecanism financiar în sistemul public (1999), care creștea autonomia și răspunderea financiară a universităților, a pus umărul la această transformare[7], încurajând strategiile de maximizare a fondurilor primite.

Finanțarea bugetară a instituțiilor de învățământ superior de stat se face din bugetul Ministerului Educației Naționale, pe trei componente: finanțarea de bază, care acoperă principalele cheltuieli aferente procesului didactic (salariile cadrelor didactice, cheltuielile materiale, regia, proiecte de dezvoltare a resursei umane) şi ia forma unui număr de granturi de studii (calculate, așa cum descriu mai jos, pe baza cifrelor de școlaritate); finanțarea suplimentară, reprezentând minimum 30% din finanțarea de bază, se acordă pentru a stimula excelența instituțiilor şi programelor de studii (atât din cadrul universităților de stat cât și al celor particulare); și fondul de dezvoltare instituțională, alocat prin competiție celor mai performante universități.

Finanțarea de bază, alocată pe baza unui contract instituțional bilateral între minister și universitate, e dată de suma tuturor granturilor de studii calculate per student echivalent, per domeniu, per cicluri de studiu și per limbă de predare. Numărul de studenți echivalenți unitari (SEU) se determină ponderând numărul fizic de studenți cu coeficienții de echivalare (în funcție de ciclul de studii și de limba de predare) și de cost (în funcție de domeniu). În anul academic 2019-2020, coeficientul de echivalare pentru nivelul licență limba română este 1, pentru maghiară este 2, pentru germană este 2,5; pentru nivelul masterat limba română este 2, iar pentru maghiară și germană 3. Coeficientul de cost, care ia în considerare costurile materiale necesare pentru derularea diferitelor programe de studiu, este, spre exemplu, 1 pentru Sociologie, 7,5 pentru Cinematografie și media, 1,86 pentru Știința sportului și educației fizice, 1,9 pentru Chimie și inginerie chimică.[8] Astfel, un „student fizic” care studiază în limba maghiară pentru o diplomă de licență în Chimie reprezintă 3,8 SEU, pe când unul care studiază în limba română pentru o diplomă de licență în Sociologie reprezintă 1 SEU. Două lucruri sunt importante pentru discuția noastră. Primul, prin coeficienții de echivalare statul român sprijină direct învățământul superior în limbile maghiară și germană. Prin acești coeficienți se recunoaște că este mai dificil să acoperi costurile și să recrutezi, pregătești și reții profesori pentru programele în limbile minorităților, decât pentru cele în română. Al doilea, din punct de vedere contabil, „studentul fizic” de la linia maghiară aduce mai mulți bani universității decât cel de la linia română, făcându-l astfel mai valoros în termeni financiari.

Logo-ul Universității Sapientia

După 1990 a existat o presiune constantă asupra sistemului de învățământ superior, din partea cohortelor crescânde de absolvenți de liceu și din partea angajaților care urmăreau îmbunătățirea condițiilor din contractele lor de muncă. Cererea a dus la expansiunea sistemului universităților de stat și private, deschizând larg poarta segmentului studenților plătitori de taxă.[9] Taxele de studiu au devenit una dintre cele mai importante linii de finanțare extrabugetară pentru UBB, alături de veniturile din proiectele de cercetare câștigate de cadrele didactice și de finanțarea externă nerambursabilă. Sistemul de finanțare per SEU și posibilitatea de a admite un mare număr de studenți plătitori de taxă au contribuit la dezvoltarea necontrolată și dezechilibrată a universității. În 2006, UBB a ajuns la 21 de facultăți, formate prin diviziune, diversificare și fondarea unora noi.[10]

În 2009, finanțarea de bază a universităților a fost redusă semnificativ, după care a crescut treptat, însă a revenit la nivelul anului 2008 doar 8 ani mai târziu, în 2016 (vezi Tabel 2).[11] Reducerea a coincis cu descreșterea numărului total de studenți, pe măsură ce cohortele mai puțin numeroase născute după 1989 atingeau vârsta majoratului. Astfel, cele două surse principale de finanțare ale instituțiilor de învățământ superior, granturile de studii per SEU și studenții plătitori de taxă, s-au diminuat dramatic în câțiva ani. Ca urmare, competiția între facultăți s-a intensificat, generând ierarhii de merit financiar între specializări, bazate nu neapărat pe calitate sau reputație, ci pe popularitatea lor în rândul absolvenților de liceu, datorată percepției utilității lor pe piața forței de muncă. Legea Educației Naționale din 2011 a consfințit această tendință, prin transferul deciziei și responsabilității financiare la nivelurile departamentelor și facultăților, într-o mișcare mai generală către flexibilitate sporită, profitabilitate și transformare a educației în marfă.[12]

Tabel 2. Alocația medie pe student fizic în RON și în Euro, între 2008-2018.
Sursa: Adaptat după Tabelul 3.6 din CNFIS, op. cit., p. 48.

În acest context, la UBB auto-finanțarea a devenit o îndatorire, transferată asupra profesorilor, departamentelor, facultăților și institutelor, care sunt continuu îndemnate și somate să găsească, sa facă aplicații și să obțină fonduri extrabugetare pentru finanțarea activităților incluse în normă, cum sunt cercetarea de teren, participarea la manifestări științifice internaționale, organizarea laboratoarelor și a practicii studenților, publicațiile științifice. Bilanțurile financiare au devenit principalul mecanism de guvernanță, mijlocul și substanța autonomiei academice. Acest lucru este facilitat de contradicția dintre reglementările fiscale și legea învățământului – conform codului fiscal, rectorul este unicul ordonator de credite – cel care autorizează orice operațiune financiară; pe de altă parte, conform legii și a Cartei UBB, departamentele și facultățile se bucură de autonomie financiară. Ca atare, deși departamentele și facultățile pot lua decizii legate de angajare, plata cu ora, sau cheltuieli materiale, punerea lor în practică depinde de aprobarea la nivel central. De asemenea, fondurile bugetare la care departamentele și facultățile au acces și pe care le pot controla sunt limitate de deciziile administrative la nivelul conducerii instituției (e.g. cota de regie reținută din granturile de studii aferente facultăților). Un bilanț pozitiv, în aceste condiții, e o precondiție pentru ca departamentul sau facultatea să poată angaja un cadru didactic nou, să introducă cursuri opționale adiționale, să organizeze practica profesională a studenților din fonduri bugetare. Un bilanț negativ, raportat la fondurile alocate unității de administrația centrală, îi anulează de facto autonomia, afectând aspectele desfășurării activităților sale, de la organizarea programelor de studii și cursurilor, la plata personalului. Ce ne interesează aici în particular este cum această turnură radicală către privatizare, marketizare și financializare a ajuns să aibă prioritate asupra profilului multicultural al UBB, și cum a afectat linia de studiu în limba maghiară.

Pe măsură ce crește presiunea financiară asupra facultăților, specializările în limba maghiară cu studenți puțini (și de altfel și cele în limba română), care cumulează deficite bugetare, ajung să cântărească greu în balanța cheltuielilor. Situația departamentelor și a programelor în limba maghiară care suferă minusuri financiare este mai fragilă decât cea a echivalentelor lor în limba română care de asemenea se află în dificultate financiară. Din cauza raportului numeric asimetric, e mai greu de găsit resurse alternative pentru a fi susținute, în termeni de personal didactic sau cursuri oferite în alte departamente. Programele maghiare care prosperă financiar, sunt circumscrise în interiorul departamentelor și facultăților lor. Ele nu pot susține financiar programele maghiare mai puțin căutate de la alte facultăți, chiar dacă acestea sunt considerate cruciale pentru supraviețuirea culturii maghiare și calitatea lor este excelentă. Conform practicii guvernanței administrative a UBB, veniturile bugetare și distribuția lor sunt centralizate, dar cheltuielile și datoriile sunt responsabilitatea facultăților. Astfel, conducerea liniei în limba maghiară nu va aloca fonduri suplimentare, din bugetul reținut la centru, facultăților cu dificultăți financiare, ale căror programe în maghiară sunt în pericol.

Pentru a le susține, departamentele sau facultățile mixte înscriu numere sporite de studenți la programele în limba română, lucru care înseamnă semnificativ mai multă cantitate de muncă pentru cadrele didactice române. Orele suplimentare petrecute cu îndrumarea lucrărilor de licență și de masterat, administrarea cursurilor și evaluarea studenților etc. îi dezavantajează dublu, pentru că profesorilor care predau la linia română le rămâne și mai puțin timp pentru cercetare, publicare și obținere de fonduri pentru activități profesionale. Este astfel instituit un sistem dual în interiorul acelorași unități, în care linia de studii în limba română este administrată pe baza parametrilor de profit și calitate, în timp ce linia maghiară este menținută prin comunalitatea bugetului. Acest fapt duce ocazional la resentiment din partea membrilor corpului didactic românesc, care se simt încărcați în mod nedrept printr-o decizie politică pe care nu neapărat o aprobă. Cadrele didactice maghiare sunt reduse la o poziție defensivă, cu extrem de puțin spațiu structural de acțiune.

În departamentele mixte, vocea maghiarilor poate fi redusă la tăcere în deciziile ce privesc curricula și programele, daca argumentul financiar este adus în față de reprezentanții majoritari români. Acest lucru se poate întâmpla și la nivelul facultăților care au departamente separate în limba maghiară. Opțiunea maghiarilor de a angaja personal nou sau de a introduce programe noi poate fi anulată de votul în consiliile facultăților, cu argumentul că nu sunt sustenabile prin banii aduși de studenții de la linia maghiară. În acest context, în care sustenabilitatea financiară și profitabilitatea au ascendent asupra altor rațiuni, competiția din partea Sapientia (și Universitatea Creștină Partium) pune o presiune suplimentară asupra programelor în limba maghiară de la UBB care se confruntă cu scăderea numărului de studenți.

3.2 Fractură intra-etnică și încapsulare în învățământul superior maghiar

Sapientia întâmpină un set diferit de interogații, definite de condiția sa particulară. Fondată la inițiativa guvernului Ungariei, a fost inițial finanțată aproape în întregime de acesta și continuă să depindă vital de fondurile venite din bugetul Ungariei (vezi Tabelul 3). În general numărul de studenți înscriși este mai mic decât numărul locurilor oferite. După ce a crescut de la 866 de studenți înmatriculați în primul an de funcționare în 2001-2002, la 2224 în anul academic 2007-2008, ulterior a suferit o scădere, în ciuda faptului că numărul de programe și de cifre de școlarizare a crescut. După 2012 cifrele au rămas în jurul unui total de 2100 de studenți înscriși (vezi Tabelul 4), iar cifrele de admitere în jurul unui total de 1400 de locuri. În rapoartele ARACIS sunt frecvent menționate ca puncte slabe numărul mic de studenți din cadrul unora dintre programe, determinând cadrele didactice din departamentele respective să predea un număr foarte ridicat de discipline diferite, și faptul că nu se ocupă locurile la o serie de specializări.[13] Cu toate acestea, Sapientia a continuat constant să se extindă instituțional.

Tabel 3. Sumele alocate Fundației Sapientia de guvernul Ungariei, prin Fondul Bethlen Gábor, 2011-2018. Proporția din finanțarea Sapientiei provenită de la guvernul Ungariei.
Sursa: Cifrele din a doua coloană sunt luate din Hotărârile Comisiei Fondului Bethlen Gábor, aflate pe website-ul companiei care îl gestionează, Bethlen Gábor Alapkezelő Zrt.  https://bgazrt.hu/ (accesat în 3 martie 2020), și diferite Hotărâri ale guvernului Ungariei privind alocarea de fonduri Fundației Sapientia. Cifrele din coloana a patra provin din Raportul ARACIS de evaluare a calității pentru Sapientia, din 31 martie 2016, p. 10.
Tabel 4. Numărul de studenți înscriși la programe de licență și masterat în limba maghiară (cetățeni români), în ultimii trei ani academici, la Sapientia și UCP.
Sursa: Cifre transmise la cererea ISPMN de Ministerul Educației Naționale, Direcția Generală Învățământ Universitar, Direcția Guvernanța Instituțiilor de Învățământ Superior. Mulțumiri lui Horváth István, care mi-a împărtășit această comunicare.

Odată cu obținerea acreditării instituționale, Sapientia a intrat într-o fază de stabilizare, consolidare și afirmare în cadrul sistemului de învățământ românesc. Există o așteptare, la nivelul guvernului Ungariei și al conducerii Sapientia, că guvernul României va prelua finanțarea Sapientiei, cu argumentul că statul român are datoria legală de a-și educa cetățenii, iar banii contribuabililor din Ungaria ar trebui folosiți pentru educația cetățenilor unguri.[14] Acest lucru pare mai degrabă nerealist. Prin coeficientul de echivalare, calculat în acordarea granturilor de studii pentru învățământul în limba maghiară, și prin alocarea de locuri separate programelor în maghiară, statul român susține activ învățământul superior în limba maghiară. Sapientia este o universitate privată și, ca atare, aparține întregii împletituri de universități private ce concurează sistemul de învățământ public. Finanțarea uneia dintre ele ar deschide un șir de pretenții și controverse pentru care statul român nu are nici înclinație, nici fonduri. Argumentul adus de liderii maghiari, că Sapientia ar putea primi statut de excepție în rândul universităților private, recunoscut prin finanțare specială de la statul român pentru că preia îndatoririle sale de instruire a cetățenilor minoritari, nu stă în picioare atâta timp cât există un sistem public de educație în limba maghiară, care poate fi dezvoltat.    

Parafrazându-l pe Rogers Brubaker, putem concepe starea actuală din învățământul superior în limba maghiară din România un caz de dezeterogenizare intra-etnică.[15] Resursele existente nu sunt aduse împreună pentru a fi folosite cât mai bine. Asigurarea unui spectru complet de specializări în limba maghiară este pusă în dificultate de chiar sistemul existent, care pare că s-a solidificat de-a lungul unei falii între cele două componente principale, UBB și Sapientia. Linia de studiu în limba maghiară de la UBB are o autonomie vastă, dar care e compromisă de lipsa studenților și de alocațiile bugetare insuficiente. Noua universitate privată Sapientia e dependentă de girul guvernului Ungariei și de capacitatea ei instituțională de a funcționa în cadrul regulator românesc.

În interiorul UBB nu există nicio inițiativă de unificare a tuturor programelor în limba maghiară. Atât legea învățământului, cât și Carta UBB permit în prezent existența facultăților maghiare. Programele și departamentele de la linia maghiară pot fi integrate într-un număr de facultăți, care să unească administrativ științele naturale, științele sociale, științele formale.[16] O astfel de reorganizare, unul dintre proiectele pentru care maghiarii s-au mobilizat în anii 1990, este acum posibilă și avantajoasă. Într-un astfel de cadru, toate deciziile legate de curricula, resurse umane, treburi studențești și finanțe în facultate ar aparține în întregime corpului didactic maghiar și reprezentanților acestora. Relațiile lor cu colegii români s-ar redefini fundamental către o balanță a puterii echilibrată.

Grupul statuar Școala Ardeleană de Romulus Ladea, instalat în 1973 în colțul estic al clădirii centrale a UBB. În spatele său se află Colegiul Academic.

UBB și Sapientia nu au semnat un acord de colaborare, cu toate că Sapientia a încheiat o serie de astfel de acorduri cu câteva universități din România. Deși fac parte dintr-o comunitate strânsă și interacționează în majoritatea ocaziilor sociale, universitarii maghiari ai UBB și Sapientia nu au dezvoltat legături profesionale instituționalizate, iar colaborarea dintre ei e informală și ocazională. Sapientia nu a atras, așa cum s-a argumentat, masa de tineri maghiari care urmau cursurile la universități românești, reprezentând două treimi din totalul studenților de etnie maghiară din România, și care astfel ar fi putut învăța în limba maternă. Din totalul de studenți maghiari de la UBB la nivel de licență, în jur de 20% se înscriu în mod constant la specializări în limba română, chiar daca funcționează specializări echivalente și în limba maghiară (vezi Tabelele 5 și 6, pentru date din primul mandat universitar de după introducerea Legii 1/2011). În fapt, Sapientia a segmentat grupul de studenți care în mod normal studiază la UBB, preluând o parte dintre aceștia, fără a crește în mod substanțial numărul total al etnicilor maghiari care studiază în maghiară.[17] Cele două instituții se văd în competiție una cu cealaltă.[18]

Tabel 5. Distribuția studenților de etnie maghiară de la UBB, nivelul licență, în funcție de limba de studiu, pe ani academici, mandatul academic 2012-2016. Procentaje calculate din totalul studenților de etnie maghiară. Nu sunt incluși studenții străini. străini.
Sursa: Tabel realizat de autoare după statisticile oficiale raportate de UBB la minister.
Tabel 6. Distribuția studenților de etnie maghiară de la UBB, nivelul masterat, în funcție de limba de studiu, pe ani academici, mandatul academic 2012-2016. Procentaje calculate din totalul studenților de etnie maghiară. Nu sunt incluși studenții străini.
Sursa: Tabel realizat de autoare după statisticile oficiale raportate de UBB la minister.

În timp ce actualul guvern al Ungariei susține Sapientia, el ignoră existența UBB.[19] Deși UBB instruiește de patru ori mai mulți studenți de etnie maghiară decât Sapientia, de-a lungul unei istorii neîntrerupte de șapte decenii de educație în limba maghiară, fiind alma mater a multor intelectuali maghiari proeminenți, în Ungaria e portretizată ca spațiu unde se produce românizare. Atitudinea părtinitoare a guvernului Ungariei contribuie la diviziunea dintre cele două instituții.

În interiorul UBB, organizarea în departamente definite etnic (în funcție de limba de predare) conduce la alte închideri ale câmpului social academic.[20] Interacțiunile și legăturile profesionale dintre cadrele didactice maghiare și române și dintre studenții celor două linii sunt neregulate și în mare parte nesemnificative. Cum limba română este limba de comunicare uzuală, prezența științifică maghiară este mai puțin vizibilă în spațiul profesional comun, iar structura interacțiunii e inegală, ducând uneori la retragerea completă a participanților maghiari. Din ce în ce mai mult guvernate de marketizare, financializare și internaționalizare (în termenii procesului Bologna și ai logicii ranking-urilor universităților), dinamicile instituționale din UBB tind să întărească, mai degrabă decât să reducă aceste granițe inter- și intra-etnice.

Procesul Bologna și lărgirea Uniunii Europene nu au redus fracturarea intra-etnică, deși au complicat-o în anumite privințe. În lupta pentru supraviețuire, programele în limba maghiară de la UBB recrutează acum cetățeni ai Ungariei pentru ocuparea locurilor bugetate destinate liniei maghiare. Ca cetățeni UE, aceștia se bucură de aceleași drepturi și beneficii ca cetățenii români: scutiri de taxe, burse, premii, acces în căminele universității și așa mai departe. De exemplu, din 1135 studenți înmatriculați la licență în limba maghiară la Facultatea de Psihologie și Științele Educației în 2015-2016, 157 erau cetățeni ai Ungariei. În prezent există deci un grup considerabil de cetățeni unguri, instruiți în limba maghiară la universități de stat românești, pe locuri bugetate. Dacă acest lucru constituie un indicator pozitiv pentru UBB, în termeni de internaționalizare și ranking-uri, în același timp el seamănă cu o înfrângere a propriului scop al educației în limba maghiară – acela de a produce o elită puternică, educată și unită, capabilă să conducă o comunitate în pericol de dispariție.

4. Concluzie

Am arătat cum, după 1989, învățământul superior maghiar a fost conturat de o etapă inițială de luptă politică interetnică, în care maghiarii au mobilizat discursul istoric ca să formuleze cereri radicale pentru drepturi ale minorităților – o perioadă de transformări incerte și naționalism ardent. A urmat o etapă de instituționalizare, în care conducătorii maghiari au fost cooptați la guvernare, unde s-au orientat către negocierea unor revendicări graduale, în contextul deschiderii procesului de integrare europeană a României. Rezultatele au fost substanțiale, dar au eșuat în obținerea unei universități de stat separate în limba maghiară.

Câmpul de lupte s-a stabilizat într-o formă instituțională unde universitățile multiculturale au devenit cadrul pentru învățământul public în limba minoritară, iar universitățile separate în limbă minoritară au fost surghiunite în privat. Pe terenul UBB, disputele legate de înțelesul și practica multiculturalismului au reînviat tensiuni etnice. Rezultatul a fost un aranjament instituțional mixt, care dădea recunoaștere și autonomie liniei de studii în limba maghiară. Universitatea privată Sapientia, fondată și finanțată de guvernul Ungariei, a completat peisajul învățământului superior în limba maghiară. Spre deosebire însă de alte componente ale societății minoritare maghiare din România, învățământul superior a luat o forma unui ansamblu precar, fragmentat și divizat, marcat de neoliberalizarea rapidă a sistemului de educație românesc, de diminuarea populației maghiare, și de sprijinul preferențial al statului-înrudit, Ungaria.

Dacă țelul învățământului superior în limba maghiară este, așa cum mi-a formulat un universitar maghiar, „menținerea minorității maghiare într-o formă viguroasă, evitând muzeificarea ei”, atunci care e rolul specific pe care i-l acordă elita maghiară? În mod cert nu poate juca același rol ca educația primară și cea secundară, unde copiii maghiari se socializează ca maghiari, într-un mediu etno-cultural ne-marcat, vorbind maghiară și fiind maghiari, construind legături pe viață și loialități care fac posibilă reproducerea unei lumi sociale maghiare bine închegate, în România. Tinerii adulți care vin la universitate sunt deja conștienți de realitatea stratificării etnice a societății mai largi. Dacă au ales, și unde, să își continue educația, reprezintă o decizie existențială, dar și una etică. Asimilarea nu e singura amenințare pentru comunitatea maghiară din România. Mulți maghiari educați în limba maghiară migrează în Ungaria în fiecare an, inclusiv o parte substanțială a intelectualilor. Aranjamentul actual îi decepționează, pentru că simbolul reprezentat de fosta Universitate Bolyai nu poate fi regăsit în sistemul de învățământ superior în limba maghiară existent.

La întrebarea de ce universitarii maghiari sau liderii maghiari nu trec la acțiune ca să unească fragmentele, construind o divizie unică de limba maghiară în cadrul UBB, și elaborând un acord formal, de cooperare, pe durată lungă, cu Sapientia, am primit repetat același răspuns. Nu există un „centru” care să inițieze și înfăptuiască o reorganizare atât de importantă la UBB. Nu există o persoană sau un grup care să vrea să își asume responsabilitatea și să se pună într-o poziție care expune atât la adversitățile puterii, cât și la criticile nemulțumiților. Într-o astfel de transformare se vor pierde câteva poziții avantajoase colective, câteva interese personale. Similar, am primit răspunsul că nu există un „centru” care să coordoneze, decidă și asume responsabilitatea pentru relația dintre UBB și Sapientia. Lipsa de încredere în instituții și acțiunea instituțională explică parțial acest răspuns. Procese care se desfășoară la scară largă, modelând spațiul academic în forme particulare, cum sunt financializarea sau  ascensiunea culturii de audit, reprezintă o altă parte a explicației. Urmărind mult timp experiența maghiarilor în sistem, căreia am încercat să îi înțeleg straturile suprapuse, amestecate, tensionate, și intercalate cu ale românilor, cursul de acțiune ce mi s-a conturat ca demn de reflecție e unul care poate apărea paradoxal. Colegii maghiari cărora l-am articulat au arătat puțin entuziasm și câteva umbre de suspiciune, pe care le așteptam, ținând cont de cele scrise până acum.

Dacă răspunsul la întrebarea care e țelul învățământului superior în limba maghiară aparține conducătorilor maghiari, atunci conducătorii români le pot ușura sarcina. Dacă iau în serios multiculturalismul drept politică a recunoașterii, care să fie tradusă în politică publică în domeniul învățământului superior, ar trebui să decidă acordarea posibilității existenței unei universități de stat separate în limba maghiară. Ar putea de asemenea să ia în considerare susținerea fermă a acesteia pentru ea însăși, pentru valoarea și necesitatea pe care o reprezintă pentru comunitatea maghiară, și să o finanțeze diferențiat, conform unei logici de discriminare pozitivă. O universitate publică maghiară autonomă le va da maghiarilor experiența spațiului maghiar imanent în domeniul învățământului superior,  depozitarul celor mai abstracte și profunde simboluri comunitare. Va furniza baza unei cooperări pe picior de egalitate cu partea românească. Va da posibilitatea unei reconcilieri cu sistemul universitar maghiar privat. Și, foarte posibil, în timp, va deschide calea unificării lor.


[1] Pentru istoricul UCP, vezi website-ul acesteia (accesat in 3 martie 2020). https://www.partium.ro/hu/az-egyetem-tortenete

[2] Vezi explicația pe website-ul Sapientia (accesat în 10 martie 2018). http://www.sapientia.ro/hu/sapientia-alapitvany

[3] Universitatea Sapientia e finanțată în prezent de guvernul Ungariei, prin Fondul Bethlen Gábor (Bethlen Gábor Alap).

[4] Pentru descrierea misiunii universității și mesajul rectorului vezi site-ul Sapientia (accesat în 3 martie 2020). http://www.sapientia.ro/hu/kuldetesnyilatkozat

[5] De pe site-ul în română al facultății (accesat în 11 aprilie 2016). http://www.sapientia.ro/ro/facultatea-de-stiinte-economice-si-umaniste

[6] Prima cerere de acreditare a fost depusă în 2007, iar în 2009 Sapientia a înaintat cererea de acreditare instituțională.

[7] Curaj, Adrian, Ligia Deca și Cezar Mihai Hâj. 2015. “Romanian Higher Education in 2009–2013. The Bologna Process and Romanian Priorities in the Search for an Active European and Global Presence,” în Higher Education Reforms in Romania, eds. A. Curaj, Ligia Deca, Eva Egron-Polak și Jamil Salmi, 1-24. London: Springer.

[8] Metodologie din 5 februarie 2019 de alocare a fondurilor bugetare pentru finanțarea de bază și finanțarea suplimentară a instituțiilor de învățământ superior de stat din România, pentru anul 2019, emisă de Ministerul Educației Naționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 155 bis din 27 februarie 2019.

[9] Vezi Miclea, Mircea. 2006. “Institutional Approaches to Entrepreneurialism: Reflections on the Case of ‘‘Babes¸-Bolyai’’ University in Cluj-Napoca.” Higher Education in Europe 31(2): 105-115.

[10] În 2019 UBB oferea 148 programe de licență în română, 70 în maghiară, 10 în germană și 143 programe de masterat în română, 40 în maghiară, 5 în germană, conform site-ului UBB (accesat in 4 martie 2020). https://www.ubbcluj.ro/ro/programe_academice/

[11] Alocațiile medii pe student fizic sunt printre cele mai mici din Europa, de 7 până la 10 ori mai mici decât media în UE. Vezi Consiliul Național pentru Finanțarea Învățămîntului Superior (CNFIS). 2019. Raport public 2017 și 2018. Starea finanțării învățământului superior. București: UEFISCDI – CNFIS, p. 48.

[12] Legea Educației Naționale 1/2011, publicată în Monitorul Oficial în 10 ianuarie 2011. Această lege a urmat raportului Comisiei Prezidențiale pentru analiza și elaborarea politicilor din domeniile educației și cercetării, România educației, România cercetării” (Comisia Prezidențială, 2007), elaborat de o echipă condusă de Profesorul Mircea Miclea de la UBB. Raportul este cel mai profund neoliberal document de politică publică elaborat de orice organ consultativ-informativ în domeniul educației, până la această dată.

[13] Vezi datele oferite pe site-ul Sapientiei și Rapoartele ARACIS de acreditare, disponibile pe website-ul European Quality Assurance Register for Higher Education (EQAR) (accesat în 3 martie 2020). https://www.eqar.eu/qa-results/search/by-institution/institution/?id=2280

[14] Tonk, op. cit., p. 109.

[15] Brubaker, Rogers. 1998. “Migrations of Ethnic Unmixing in the ‘New Europe’.” International Migration Review 32(4): 1047-1065. În românește, „Migrațiile dezeterogenizării etnice în ‚Noua Europă’”. În Anghel, Remus și Horváth István. Sociologia migrației. Teorii și studii de caz românești. Iași: Polirom.

[16] Linia în limba română are nevoie presantă de o astfel de reorganizare ea însăși.

[17] Comunicare personală din partea unui fost membru al CNFIS.

[18] Acest lucru e formalizat de ambele instituții prin interdicția de a preda la alte universități, fără aprobarea specială din partea Senatului. În general, academicii maghiari consideră benefică competiția dintre programe similare, argumentând că le determină să fie mai responsabile și mai receptive la nevoile studenților maghiari.

[19] Guvernul socialist anterior a susținut linia în limba maghiară de la UBB prin sponsorizarea activităților inițiate de cadrele didactice maghiare – conferințe, colegii profesionale studențești, proiecte în colaborare profesori-studenți, lectori invitați din Ungaria, cu o sumă anuală în jur de 250000 Euro, conform rapoartelor financiare anuale ale Oficiului Maghiarilor de Peste Hotare. Fondurile au fost acordate direct sau prin competiție către Kolozsvári Magyar Egyetemi Intézet (KMEI, Federația Universitară Maghiară din Cluj-Napoca), o organizație boltă pentru „instituțiile care funcționează pe lângă specializări din învățământul universitar de stat în limba maghiară din Cluj-Napoca, adică lângă Universitatea Babeș-Bolyai”. Vezi http://www.kmei.ro (accesat în 17 august 2017).

[20] Vorbind atât despre UBB cât și despre Sapientia, Tonk (op. cit., p. 105) semnalează ambivalența „închiderii lingvistice”. Cooperarea și mobilitatea studențească care se desfășoară majoritar către universitățile din Ungaria reprezintă un lucru „natural și pozitiv”, dar are neajunsul că schimburile profesionale cu academicii români și colaborarea internațională sunt descurajate.

 

Comentariile nu sunt permise.

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.