„…capitalismul și neo-colonialismul german contribuie la criza refugiaților”. Interviu cu Claus Ludwig, activist politic din Köln

BortunInterviu și traducere din engleză de Vladimir Borțun

Claus Ludwig este un activist politic, antifascist și sindicalist din Köln, unde a fost consilier local din partea Die Linke (principalul partid radical de stânga din Germania, cu 64 de parlamentari) între 2004 și 2014. Actualmente este membru în Comitetul Național al Alternativei Socialiste, facțiune din cadrul Die Linke și secțiunea germană a Comitetului pentru o Internațională a Muncitorilor.

 

Vladimir Borțun: Care este înțelegerea ta asupra incidentelor de Revelion din Köln, când foarte multe persoane, preponderent femei, au fost atacate de grupuri de bărbați identificați în presă ca „imigranți” sau chiar „refugiați”?

Claus Ludwig: A fost ceva la scară mare, fără îndoială. A fost vorba de zeci de bărbați, dacă nu sute, care au comis tâlhării și abuzuri sexuale. Deși există un val de sexism și violență sexuală în societatea germană, în special în timpul unor evenimente precum Carnavalul, Oktoberfest sau de Revelion, un grup atât de mare de bărbați care să încercuiască, să jefuiască și să atace sexual femeile e un fenomen nou și, evident, cât se poate de șocant. Toate relatările au spus limpede că atacatorii erau de origine arabă. Se pare că grupul de bază de atacatori provine din găști infracționale de marocani și algerieni, care se ocupau cu tâlhării pe stradă și înainte.

Dar sunt câteva întrebări interesante de pus aici. Care e terenul comun între sexismul de zi cu zi din Germania și ideile reacționare despre femei ale unor bărbați de origine arabă? Ce relație există între aceste idei și rasismul de zi cu zi din societatea germană? Sau între aceste idei și cultura consumului excesiv de alcool din jurul unor evenimente ca cele pomenite mai sus? Nu există deloc o dezbatere în acest sens. Femeile atacate sunt instrumentalizate politic, așa că vom avea doar o dezbatere la scară largă în jurul refugiaților și al religiei musulmane, nu și al sexismului și rasismului din Germania. Rasiștii au profitat imediat de oportunitate, ca și cum abia așteptau o ocazie ca să dea vina pe refugiați. Ura promovată de rasiști a inundat internetul și în speciale rețelele sociale. Oamenii cu aspect de străini sunt atacați verbal la coadă în supermaket și li se spune să „plece înapoi acasă”.

VB: Germanii de rând au fost extraodinar de săritori în ultimele luni în sprijinul refugiaților, cu 1 din 2 germani oferindu-și ajutorul sub o formă sau alta. Crezi că asta o să se schimbe ca urmare a acestor incidente?

CL: Dreapta rasistă e în ofensivă în acest moment. Asta n-o să-i descurajeze pe oamenii dedicați cauzei să-i ajute în continuare pe refugiați și să protesteze împotriva marșurilor neo-naziste, însă discursul public este diferit acum. Unii ar putea da înapoi. Unii ar putea fi cuprinși de îndoială. Încă există foarte mult sprijin pentru refugiați. Nu există o majoritate rasistă, însă extrema dreaptă se află într-o poziție favorabilă pentru a-și exprima idei în câmpul parlamentar și pe străzi.

VB: De la incidentele de Revelion a urmat o reacție violentă a extremei drepte față de refugiați și imigranți, în special în orașe ca Leipzig sau Köln, însă au fost efectuate relativ puține arestări până acum. Poate fi acesta un semn al unei complicități între poliție și extrema dreaptă?

CL: „Complicitatea” dintre rasiști și stat e o chestie complicată. Da, vei găsi simpatizanți ai extremei drepte în aparatul de stat, care dau ponturi neo-naziștilor. Așa s-a întâmplat în scandalul cu NSU [National Socialist Underground], când o celulă de teoriști neo-naziști a ucis zece oameni între 2001 și 2007, timp în care serviciile secrete s-au făcut că nu văd. Dar rasiștii în general sunt folosiți de aparatul de stat. Le oferă spațiu de manevră pentru a-i ține ocupați pe anti-fasciști și pentru a-i folosi ca pretext că „oamenilor” le e frică de imigrație ori Islam. În genere, poliția este mult mai agresivă împotriva marșurilor de stânga relativ pașnice decât împotriva unei hoarde de huligani care devastează tot în cale.

VB: Crezi că atacurile tot mai frecvente ale extremei drepte ar putea căpăta amploare? Este probabilă, în viitorul apropiat, o revenire la epoca întunecată a anilor ’30?

CL: Mișcările de extremă dreapta din Germania au acum o bază mai largă decât în anii trecuți. Mai mult decât în alte țări, extrema dreaptă germană – și nu doar cei pe față neo-naziști, ci și grupurile „populiste de dreapta” – e dornică să pună stăpânire pe străzi, dovedindu-se a fi deosebit de violentă. Finalmente, ea creează teroriști și probabil că violența va escalada de-acum înainte. Ar putea avea loc atacuri fatale asupra caselor de refugiați. E posibil ca rasiștii să atace în mod direct demonstrațiile antifasciste – 2016 arată sumbru.

Însă nu suntem în anii ’30. În acea epocă, Germania era într-o gravă criză economică, iar elitele conducătoare se temeau de o revoluție socialistă. Nu își puteau permite să acorde standarde sociale decente pentru populație, așa că au avut nevoie de un război. Dar înainte de asta a fost nevoie să distrugă mișcarea muncitorească și s-au folosit de naziști în acest sens ca de o unealtă, fiindcă toate celelalte unelte dăduseră greș. Clasa capitalistă din Germania de azi va folosi multe alte unelte înainte să recurgă din nou la naziști. Capitalismul nu e momentan în pericol de moarte. Dar asta nu înseamnă că trebuie să ne lăsăm pe-o rână. Trăim vremuri periculoase, dar nu pentru că fasciștii ar putea prelua puterea, ci pentru că își pot lărgi și adânci influența, ceea ce înseamă că va fi mai ușor pentru clasa conducătoare să dezbine și să stăpânească.

VB: Cum au reacționat partidele principale, mai cu seamă CDU (creștin-democrații), SPD (social-democrații) și Die Linke, la incidentele din Köln?

CL: Partidele sistemului s-au folosit de incidente pentru a restricționa și mai mult drepturile refugiaților și legea acordării de azil. Pe de-o parte, spun că nu vor să dea vina pe toți refugiații; pe de altă parte, discursuile lor de după Köln au devenit oarecum isterice, cu repercusiuni imediate. Într-un orășel de lângă Köln, primarul a interzis accesul la bazinul de înot tuturor (!) refugiaților deoarece unii dintre ei sunt suspectați că ar fi agresat femei în noaptea de Revelion. Această acțiune e complet împotriva oricărei legi.

Die Linke n-a zis nimic preț de câteva zile. Apoi, cei doi lideri paralamentari ai partidului au propus ideea de a-i deporta pe atacatori și de a limita numărul de refugiați în Germania, reluând astfel ideile partidelor mainstream în loc să ia apărarea refugiaților. Această poziție a fost parțial îndreptată printr-un comunicat de presă al comitetului central, însă răul fusese deja făcut. Unii s-ar putea gândi acum „dacă până și stângiștii ăștia pro-refugiați sunt pentru deportarea agresorilor, înseamnă că e corect”. Evident, agresoriiii trebuie pedepsiți, dar nu prin legea azilului, ci prin prevederile din codul penal care există pentru astfel de situații.

VB: Poziția lui Merkel față de problema refugiaților a părut să fluctueze în ultimele luni, însă per ansamblu a fost relativ favorabilă comparativ cu cea a altor lideri europeni, ca Orban sau Cameron. Ce rol joacă această poziție favorabilă în agenda și strategia lui Merkel? Poate fi parțial folosită pentru a mai șterge cu buretele imaginea statului german după „afacerea grecească” din prima jumătate a lui 2015?

CL: A contat și asta, însă nu decisiv. Pe de-o parte, Merkel a fost forțată să deschidă granițele pur și simplu datorită presiunii enorme din partea refugiaților înșiși, care și-au luat soarta în propriile mâini. Ținând cont și de atmosfera de solidaritate din țară, Merkel s-a temut că dacă ar închide granițele folosind poliția, guvernul ei ar avea de suferit. Pe de altă parte, Merkel a încercat să urmărească interesele de clasă ale elitelor economice. Din cauza regresului demografic, acestea au nevoie de un influx de muncitori imigranți pentru a menține poziția dominantă a industriei germane. Sigur că ar prefera să nu-i lase pe refugiați să intre și să aibă un influx mai reglementat de forță de muncă, însă s-au pregătit să se folosească și de refugiați. Au fost desoebit de primitori față de sirienii relativ bine educați din clasa de mijloc. De la bun început însă, unele secțiuni ale establishment-ului politic, în special Uniunea Creștin-Socială din Bavaria [parteneri de guvernare ai CDU], s-a temut că de pe urma influxului de refugiați va beneficia extrema dreaptă. Deci ei și-au bazat agitația anti-refugiați nu atât pe interesele economice ale clasei conducătoare, cât pe presiunea politică de la dreapta lor.

VB: Cum crezi că va afecta problema refugiaților climatul politic german pe termen scurt și mediu?

CL: Asta e cu siguranță principala întrebare acum. Societatea e polarizată pe această temă, partidele rasiste sunt în creștere, dar la fel și acțiunile antifasciste. Pe termen mediu vor fi alte evoluții. Dacă Germania intră în impas economic, cu atacuri asupra slujbelor și a salariilor, atunci problemele sociale vor reveni în prim-plan, mai ales dacă vor începe grevele. Oamenii nu se vor mai defini ca pro- sau anti-refugiați, iar austeritatea și pierderea locurilor de muncă vor deveni temele principale, chiar dacă extrema dreaptă va continua să se folosească de refugiați pentru a ne dezbina. Crizele capitaliste vor urma, e o chestiune de timp.

VB: Mulți oameni obișnuiți se întreabă acum dacă nu cumva incidentele din Köln arată că Europa și în special Germania ar trebui să limiteze accesul refugiaților. E o întrebare firească pe care multe grupuri de stânga tind s-o expedieze superficial. Care ar fi răspunsul la ea dintr-o perspectivă socialistă?

CL: Accesul e deja limitat! Mediterana e o graniță pe care au murit 3000 de oameni doar în 2015. Dintre refugiați, doar o minoritate ajunge în Europa. Nu cerem deschiderea completă a granițelor și nu credem că stânga în genere ar trebui s-o facă. Nu trebuie să avem nici un fel de idee „romantică” în acest sens, nu trebuie să fim atât de naivi încât să credem că imigrația în masă se va desfășura fără probleme sau că refugiații constituie un soi de mișcare socială progresistă. Oamenii ăștia nu sunt luptători pentru libertatea de mișcare, nu își doreau să fie aici, ci au fost nevoiți să-și părăsească țările.

Însă cerem rute sigure pentru pătrunderea în Europa și pentru dreptul la ședere pentru toți cei care au izbutit să ajungă până aici. E cât se poate de posibil să preluăm 1 milion și ceva de refugiați în Germania, însă e nevoie de mai multă finanțare publică pentru locuințe, pentru grădinițe și școli, pentru crearea de locuri de muncă – atât pentru refugiați cât ȘI pentru populația locală. Nu poți avea un milion de nou-veniți în țară și, în același timp, austeritate în sectorul public! Asta va conduce doar la conflicte și disperare socială. Banii pentru astfel de măsuri trebuie să vină de la bănci, de la marile companii și de la bogații care și-au redus contribuția la bugetul de stat prin tăierea de taxe. Socialiștii ar trebui să explice modurile în care capitalismul și neo-colonialismul german contribuie la criza refugiaților prin acordarea de sprijin militar și vânzarea de arme către țări ca Arabia Saudită și Turcia, prin dominația economică asupra periferiei europene și prin ruinarea economiilor africane prin exporturi ieftine.

 

3 Responses to „…capitalismul și neo-colonialismul german contribuie la criza refugiaților”. Interviu cu Claus Ludwig, activist politic din Köln

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.