Despre Mihaela Grancea
Mihaela Grancea, prof. univ. dr., Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Facultatea de Istorie şi Patrimoniu. Aria de interes științific: Istoria mentalităților colective, Istoriografie, Istorie culturală (sec. XVIII-XIX), Istorie orală, Istorie recentă. Cărți publicate: Trecutul de astăzi. Tradiţie şi inovaţie în cultura română, Casa Cărţii de Ştiinţă, 2009; Reprezentări ale morţii în România epocii comuniste. Trei studii de antropologie funerară, Casa Cărţii de Ştiinţă, 2007; 3. Death and Society. Transdisciplinary studies, Mihaela Grancea (coord.), Casa Cărţii de Ştiinţă, 2008; Discursuri despre moarte în Transilvania secolelor XVI-XX (coord.), Casa Cărţii de Ştiinţă, 2006, ; Reprezentări ale morţii în Transilvania secolelor XVI-XX (coord.), Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2005; Introducere în istoria mentalităţilor colective şi a imaginarului social. Antologie, Ed. Alma Mater, 2003; Călători străini prin Principatele dunărene, Transilvania şi Banat (1683-1789). Identitate şi alteritate , Ed. Univ. „Lucian Blaga”, Sibiu, 2002; Mihaela Grancea, Silviu Borş, Din civilizaţia cărţii, Ed. Alma Mater, 2002.
Vara trecută am fost la Roşia Montană, din curiozitate. Citisem multe articole despre competiţia şi dezbinarea provocate de perspectiva aplicării proiectului minier RMGC, vizionasem câteva interviuri şi filme documentare cu acelaşi peisaj dramatic (vezi „Uj Eldorado/Noul El Dorado – blestemul aurului de la Roşia Montană”, regizor Tibor Kocsis, 2004). M-am dus fără prea multă tragere de inimă. Aceiaşi devitalizare m-a cuprins şi de câte ori doream să scriu despre ceea ce am văzut şi am simţit la Roşia Montană. Am tot amânat, mă sfâşia tragedia locului, o simţeam prea intens şi îmi doream să o uit. Între timp, o parte dintre imagini şi sentimente s-au estompat până am început să analizez cu luciditate, până când o … Continuă să citești →
TEMA: Noul proletariat În spaţiul public, la nivel de discurs, muncitorul este amintit rar, poate doar în calitate de accidentat la locul de muncă, imigrant care asediază Vestul („muncitorul imigrant este cel mai mare pericol pentru stânga occidentală […], el este dovada aproape vie că cineva poate munci mai mult, mai repede, mai bine şi să fie, în acelaşi timp, recunoscător exploatatorului” – dixit Alex. Cistelecan; imaginea fost asumată, parţial, şi de media românească). Această din urmă postură a fost exploatată, ridiculizată chiar şi în filmele artistice în care visul românesc al muncitorului se reduce la dorinţa de a emigra, chiar cu orice preţ, adică cu riscul suportării umilinţei extreme; vezi, în acest sens şi discursul … Continuă să citești →
