Articole de Gabriel Marin

Despre Gabriel Marin

Gabriel Marin predă la Ottawa University şi Royal Military Colledge of Canada din 2006. A obţinut un doctorat in istorie la Université Laval, Québec, în 2004, cu o teză despre Memorie, Istorie şi Identitatea naţională. Manualele şcolare de istorie din România (1970-2000). O carte ce dezvoltă această teză La leçon d’histoire. Les nostalgies du communisme et les manuels d’histoire des Roumains, se află actualmente în publicare la Cahiers du monde russe, caucasien et centre-européen, Conseil National de Recherches Sociales, Paris, France. În paralel cu această direcţie, desfăşoară cercetări în domeniul imigraţiei – un postdoctorat la Carleton University (2005-2007), interesându-se despre raportul dintre etnicitate, profesie şi memoria imigranţilor est-europeni pe piaţa de muncă nord-americană.
23 august 2012

America, moldovenii, basarabenii şi românii sau cum am cunoscut eu Basarabia

de Gabriel Marin  
TEMA: Republica Moldova: complexul de superioritate al României

TEMA: Republica Moldova: complexul de superioritate al României România fără moldoveni Câţiva ani în urmă, la una din revenirile mele în România, cu prilejul sărbătoririi a zece ani de la terminarea facultăţii, unul dintre preferaţii mei profesori de istorie, cunoscut scriitor de altfel, ţinea să mă provoace, susţinând că „trăitul social” la români, astăzi, nu s-ar face „cu violenţă” aşa cum resimţeam eu după zece ani de absenţă „occidentală”, ci ar fi vorba mai degrabă de mitocănie. Îmi spunea el, fără să fii trăit, fireşte, niciodată în Toronto sau New York, pentru că violenţa acolo e manifestă; crime la fiecare minunt, societatea noastră balcanică fiind orice, dar nu Vestul sălbatic in varianta sa actuală: cu „mitraliera … Continuă să citești →

În categoria Enter | Un comentariu
6 decembrie 2011

Exilatul român, Marea Migraţie şi Modelul canadian

de Gabriel Marin  
TEMA: Migranţii. România de “afară”

TEMA: Migranţii. România de “afară” Este, de aceea, o sursă de mare virtute pentru acea minte abilă, gata să înveţe, puţin câte puţin, să-şi schimbe, în primul rând, atitudinea asupra lucrurilor invizibile şi schimbătoare astfel încât să le poată depăşi. Omul care găseşte încă că tărâmul său natal este un loc adorabil este însă un începător vulnerabil; acela pentru care fiecare loc de pe pământ este ca locul său de naştere este deja o fiinţă puternică; acela însa care găseşte că toată lumea este un loc străin, acela este un om împlinit. Sufletul vulnerabil sălăşuieşte dragostea sa într-un singur punct pe pământ; cel puternic îşi răspândeşte iubirea în toate locurile; dar omul împlinit şi-o stinge. (Hugo … Continuă să citești →

În categoria Enter | 9 comentarii